5,548 matches
-
streptococică afectează gâtul și amigdalele. Amigdalele sunt două glande situate la nivelul gâtului, în spatele cavității bucale. Faringita streptococică poate afecta, de asemenea, cutia vocală (laringele). Simptomele obișnuite includ febră, durere în gât (numită și inflamație în gât) și umflarea unor glande (numite ganglioni limfatici) de la nivelul gâtului. Faringita streptococică provoacă 37% din inflamațiile gâtului la copii. Faringita streptococică se transmite prin contact strâns cu o persoană bolnavă. Pentru a fi siguri că o persoană are faringită streptococică, este necesară efectuarea unei
Faringită streptococică () [Corola-website/Science/326337_a_327666]
-
alimentându-se cu o varietate de plante și animale, atât vii cât și moarte. Pentru a se proteja de animalele de pradă, specia "Doru taeniatum" secretă și ejectează jeturi de lichid galben rău mirositor până la 10 cm distantă, secretat în glande poziționate pe partea dorsală a segmentelor abdominale trei și patru. Pentru a direcționa jeturile, își încovoiază corpul, o manevra care îi permite în același timp să folosească cerci în apărare (vezi imagine). Urechelnițele sunt în general necrofage, dar unele sunt
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
clasa "Bivalvia" ("Lamellibranchia"), subclasa "Eulamellibranchiata". Specia trăiește în zonele stâncoase de coastă. Deoarece în aceste zone forța valurilor care lovesc stâncile este deosebit de mare, scoica prezintă o adaptare interesantă care îi permite fixarea de stânci. Este vorba de prezența unei glande localizate în masa piciorului. Această glandă secretă o substanță numită bissus cu aspect de fire lungi cu care scoica se prinde de stânci sau de alte obiecte din apă. Substanța este constituită din două proteine ce sunt asemănătoare cu serina
Mytilus edulis () [Corola-website/Science/322135_a_323464]
-
trăiește în zonele stâncoase de coastă. Deoarece în aceste zone forța valurilor care lovesc stâncile este deosebit de mare, scoica prezintă o adaptare interesantă care îi permite fixarea de stânci. Este vorba de prezența unei glande localizate în masa piciorului. Această glandă secretă o substanță numită bissus cu aspect de fire lungi cu care scoica se prinde de stânci sau de alte obiecte din apă. Substanța este constituită din două proteine ce sunt asemănătoare cu serina și fibroina din firul de mătase
Mytilus edulis () [Corola-website/Science/322135_a_323464]
-
bissus cu aspect de fire lungi cu care scoica se prinde de stânci sau de alte obiecte din apă. Substanța este constituită din două proteine ce sunt asemănătoare cu serina și fibroina din firul de mătase. Ea este secretată în glanda bissogenă și apoi este trasă în fire. Aceste fire se întăresc când vin în contact cu apa. Dimensiunile scoicii sunt direct proporționale cu concentrația în săruri a apei marine. Astfel, la concentrații mari de săruri în apa de mare (33
Mytilus edulis () [Corola-website/Science/322135_a_323464]
-
nu-i descurajează pe intruși, aceștia sunt provocați la luptă sau alungați de către proprietarul teritoriului. Câinii, uneori și pisicile își marchează teritoriul urinându-se pe stâlpi, trunchiurile arborilor, colțurile caselor, pietre, etc. Erbivorele sălbatice, ovinele și caprinele domestice posedă niște glande cutanate specializate în jurul ochilor a căror secreție este depusă pe vârful lăstarilor, tufișuri sau pe pășune. Teritoriile animalelor reprezintă niște segmente de spațiu ocupate fie de un individ, de o pereche sau de un grup de indivizi și care e
Comportament teritorial () [Corola-website/Science/329532_a_330861]
-
sălbatic fiind în prezent o plantă ocrotită de lege. Rădăcina de ginseng conține o serie de substanțe ca panaxim, schingenin și panaquilon care ajută inima și sistemul nervos, precum și susținerea fluxului hormonal. Renumită pentru proprietățile sale de afrodiziac (acționează asupra glandelor corticosuprarenale), rădăcina de ginseng a fost folosită mii de ani de către chinezi și coreeni, care reușeau să procreeze și la vârste de 60 - 70 de ani. Ginseng este la fel de eficient pentru ambele sexe, iar efectul afrodiziac poate fi resimțit la
Ginseng () [Corola-website/Science/329531_a_330860]
-
sol, unde depun 1000-2000 ouă în decurs de 1 lună. La depunere, ouăle sunt învelit într-o substanță albuminoasă aglutinantă, formând o aglomerare voluminoasă ce rămâne un timp fixată de partea anterioară a căpușei. Această substanță este secretată de o glandă specială, glanda cefalică sau organul lui Gene, situată la partea anterioară a scutului chitinos. Ouăle cad apoi de pe femelă pe sol, și rămân atașate unele de altele în formă de grămezi. După depunerea ouălor, femela se usucă și moare. În
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
depun 1000-2000 ouă în decurs de 1 lună. La depunere, ouăle sunt învelit într-o substanță albuminoasă aglutinantă, formând o aglomerare voluminoasă ce rămâne un timp fixată de partea anterioară a căpușei. Această substanță este secretată de o glandă specială, glanda cefalică sau organul lui Gene, situată la partea anterioară a scutului chitinos. Ouăle cad apoi de pe femelă pe sol, și rămân atașate unele de altele în formă de grămezi. După depunerea ouălor, femela se usucă și moare. În natură, ouăle
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
și reprezintă o simpla deschidere, lipsită de buze. Cavitatea bucală este mică și este prevăzută cu o lancetă minusculă. Esofagul este foarte lung, ocupând aproximativ două treimi din lungimea corpului, și constă dintr-un tub cu pereți subțiri, înconjurată de glande unicelulare mari, numite sticocite. Întreaga structură este adesea descrisă ca un sticozom. Extremitatea anterioară a esofagului este parțial musculoasă și lipsită de stihocite. Orificiul anal este situat terminal. Suprafața ventrală a regiunii esofagiene are o bandă largă de pori minusculi
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
lua virusul denga de la oameni. Dacă o femelă țânțar înțeapă o persoană infectată cu virusul denga, țânțarul respectiv poate contracta virusul. La început, virusul trăiește în celulele din sistemul digestiv al țânțarului. După 8-10 zile, virusul se răspândește la nivelul glandelor salivare care au rolul de a secreta saliva (sau „sputa”). Aceasta înseamnă că saliva produsă de țânțar este infectată cu virusul denga care este transmis ulterior la om prin înțepătura de țânțar. Se pare că virusul nu afectează în niciun
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
de asemenea cunoscut sub numele de hormonul eliberator de hormon luteinizant (din , prescurtat LHRH) sau luliberin, este un hormon polipeptidic responsabil de secreția a doi hormoni gonadotropi, hormonul foliculostimulant (prescurtat FSH, din ) și hormonul luteinizant (prescurtat LH, din ), eliberați de glanda hipofiza anterioară. GnRH este sintetizat de neuroni ai hipotalamusului. GnRH este un hormon produs de anumiți neuroni din hipotalamus și este eliberat de către terminațiile neuronale. O regiune importantă în sinteza de GnRH este zona preoptică a hipotalamusului, care conține cei mai mulți
Hormonul eliberator al gonadotropinelor () [Corola-website/Science/327873_a_329202]
-
a consultat un profesor specialist în tuberculoză osoasă care i-a spus că suferă de macrantropie, un fenomen cunoscut în analele medicinei, dar care se manifesta în cazul său cu un ritm neobișnuit. Profesorul i-a spus că posedă o glandă dispărută în pleistocen, "„pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi (...) ar fi abandonat-o pentru că mai mult le încurca”". Vizitându-l pe Cucoaneș, naratorul constată că ritmul de creștere al acestuia s-a accelerat. Dimensiunile sale se
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
care suferea personajul principal: "„Este, cum se spune, un caz unic nu numai în analele medicinei, adăugă el (Cucoaneș - n.n.) pe același ton debil sardonic, ci unic chiar pentru capacitatea de înțelegere a științei moderne. Profesorul pretinde că posed o glandă dispărută în pleistocen, o glandă pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi, zice el, ar fi abandonat-o pentru că mai mult le încurca. Cred și eu că le încurca!...”" Potrivit lui Alex Ștefănescu, autorul nu aprofundează această explicație
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
cum se spune, un caz unic nu numai în analele medicinei, adăugă el (Cucoaneș - n.n.) pe același ton debil sardonic, ci unic chiar pentru capacitatea de înțelegere a științei moderne. Profesorul pretinde că posed o glandă dispărută în pleistocen, o glandă pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi, zice el, ar fi abandonat-o pentru că mai mult le încurca. Cred și eu că le încurca!...”" Potrivit lui Alex Ștefănescu, autorul nu aprofundează această explicație, fiind interesat mai mult de
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Evoluția a.C. încetează deci dacă hiperemia locală este, cumva, eliminată. Conform acestei teorii, afectați de diabet fiind, nervii care comandă musculatura micilor artere ale piciorului nu-și mai îndeplinesc funcția (care asigură vasoconstricția); vasele sunt astfel permanent relaxate (la fel, glandele sudoripare nu mai pot evacua secreția ptr. că musculatura nu mai este stimulată de nervii distruși: pielea și unghiile piciorului devin uscate și se îngroasă), fapt care permite continuu existența unui flux sanguin intens prin extremitatea membrului inferior. Din cauza hiperemiei
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
este de 30-50 cm, iar lungimea cozii este de alți 10-20 cm. Greutatea dihorilor variază în funcție de sex, un dihor mascul ajunge la maturitate în jurul greutății de un kilogram în schimb o femelă cântărește la maturitate 650-850 g. Femele au opt glande mamare din care se hrănesc puii pe timpul perioadei de alăptare. Dihorii nu prezintă dimorfism sexual. Culoarea blănii variază între cenușiu, maro sau bej pe spate cu lăbuțele și burta de culoare neagră. În jurul botului și în vârful urechilor prezintă niște
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
-și face rost de hrană comparativ cu alte animale precum jderii. Dihorul este un mamifer singuratic, excepție făcând femela, în perioada de creștere a puilor. Uneori dihorii folosesc vizuinile vulpilor sau iepurilor de casă. Asemeni multor alte mamifere, dihorul are glande odorifere în regiunea anală cu ajutorul cărora marchează teritoriul. S-a dovedit că dihorii disting dacă mirosul a fost lăsat de un mascul sau o femelă. Ca și sconcșii, dihorul poate folosi glandele perianale atunci când este excitat sau când simte că
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
de casă. Asemeni multor alte mamifere, dihorul are glande odorifere în regiunea anală cu ajutorul cărora marchează teritoriul. S-a dovedit că dihorii disting dacă mirosul a fost lăsat de un mascul sau o femelă. Ca și sconcșii, dihorul poate folosi glandele perianale atunci când este excitat sau când simte că este în pericol. O altă folosință a glandelor perianale este cea de a lubrifica excrementele dihorilor. În cazul dihorilor domestici, mulți dintre aceștia au glandele perianale excizate, dar acest fapt nu înlătură
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
teritoriul. S-a dovedit că dihorii disting dacă mirosul a fost lăsat de un mascul sau o femelă. Ca și sconcșii, dihorul poate folosi glandele perianale atunci când este excitat sau când simte că este în pericol. O altă folosință a glandelor perianale este cea de a lubrifica excrementele dihorilor. În cazul dihorilor domestici, mulți dintre aceștia au glandele perianale excizate, dar acest fapt nu înlătură degajarea de miros specific dihorilor din cauză că în perioada de împerechere degajează mirosul prin mai multe alte
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
femelă. Ca și sconcșii, dihorul poate folosi glandele perianale atunci când este excitat sau când simte că este în pericol. O altă folosință a glandelor perianale este cea de a lubrifica excrementele dihorilor. În cazul dihorilor domestici, mulți dintre aceștia au glandele perianale excizate, dar acest fapt nu înlătură degajarea de miros specific dihorilor din cauză că în perioada de împerechere degajează mirosul prin mai multe alte glande situate la baza cefei, precum și în altă părți ale corpului. Aceste glande servesc animalelor pentru protecția
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
perianale este cea de a lubrifica excrementele dihorilor. În cazul dihorilor domestici, mulți dintre aceștia au glandele perianale excizate, dar acest fapt nu înlătură degajarea de miros specific dihorilor din cauză că în perioada de împerechere degajează mirosul prin mai multe alte glande situate la baza cefei, precum și în altă părți ale corpului. Aceste glande servesc animalelor pentru protecția blănii. Un alt obicei, în cazul animalelor de companie, este castrarea, dar nici aceasta nu rezolvă întru totul problema mirosului și împreună cu îndepărtarea glandelor
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
mulți dintre aceștia au glandele perianale excizate, dar acest fapt nu înlătură degajarea de miros specific dihorilor din cauză că în perioada de împerechere degajează mirosul prin mai multe alte glande situate la baza cefei, precum și în altă părți ale corpului. Aceste glande servesc animalelor pentru protecția blănii. Un alt obicei, în cazul animalelor de companie, este castrarea, dar nici aceasta nu rezolvă întru totul problema mirosului și împreună cu îndepărtarea glandelor perianale duc la consecințe neplăcute în starea de sănătate viitoare a dihorului
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
glande situate la baza cefei, precum și în altă părți ale corpului. Aceste glande servesc animalelor pentru protecția blănii. Un alt obicei, în cazul animalelor de companie, este castrarea, dar nici aceasta nu rezolvă întru totul problema mirosului și împreună cu îndepărtarea glandelor perianale duc la consecințe neplăcute în starea de sănătate viitoare a dihorului. Dihorii suferă frecvent de boli respiratorii precum pneumonia, răceala, boala Carre. De asemenea, prezintă infecții cu trichineloza, leptospiroză sau turbare. În cazul animalelor de companie s-a observat
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
de sănătate viitoare a dihorului. Dihorii suferă frecvent de boli respiratorii precum pneumonia, răceala, boala Carre. De asemenea, prezintă infecții cu trichineloza, leptospiroză sau turbare. În cazul animalelor de companie s-a observat o rată ridicată a cancerului care afectează glandele adrenale, pancreasul și sistemul limfatic. Enterita catarală epizootică este o infecție virală care afectează membranele mucoaselor intestinale. Simptomele acestei boli sunt vomă, diaree pronunțată însoțită de pierderea în greutate și lipsa poftei de mâncare. Înainte de descoperirea tratamentului, mortalitatea din cauza acestei
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]