6,083 matches
-
din Fiji. Fiind un succes, linii mari, această desfășurare a subliniat pentru ADF necesitatea îmbunătățirii capacităților sale de a răspunde rapid la evenimente neprevăzute. Australia a fost membru al coaliției internaționale care a contribuit cu forțe militare la Războiul din Golf, desfășurând un grup operativ naval format din două vase de război, o navă auxiliară și o echipă de scafandri militari, în total aproximativ 750 de soldați. Contribuția a constat în angajarea personalului australian într-o zonă de război activă fiind
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
mică parte a personalului ADF a fost parte combatantă, în urma unui schimb de soldați cu unitățile americană și britanică iar dintre aceștia câțiva au fost decorați ulterior pentru acțiunile lor. În urma războiului, Marina a trimis o fregată (înlocuită periodic) în Golful Persic și Marea Roșie pentru a veghea la respectarea sancțiunilor care continuă să fie aplicate Irakului. Începând din 1980, guvernul australian a avut o tendință crescătoare de a solicita ADF să contribuie cu trupe în misiuni de menținere a păcii de pe
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de trupe terestre începând cu 2006, pentru a conferi securitate, reconstrucție și pregătire Armatei Naționale Afghane. Australia a mai deplasat o fregată, două avioane de recunoaștere AP-3 Orion și trei avioane de transport C-130 Hercules pentru operațiunile internaționale din Golful Persic și Oceanul Indian începând cu 2001, sprijinind ambele operațiuni - cea din Afghanistan și cea din Irak cu numele "Operațiunea Catalyst". Un detașament de patru avioane de vânătoare și atac la sol F/A-18 Hornet a avut baza la Diego
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Detașamente de aeronave de patrulare maritimă și transport continuă să sprijine operațiunile din Irak și Afghanistan, cu baza în Tabăra Mirage de la Baza Aeriană Minhad din Emiratele Arabe Unite. Mai este inclusă și o fregată a RAN dislocată în Marea Arabiei și Golful Aden în acțiuni împotriva pirateriei și la vegherea respectării interdicțiilor. Până în septembrie 2010, pierderile australiene se cifrează la 21 soldați uciși și 149 răniți, în vreme ce alți australieni au murit sevind în în Armata Britanică. Soldatul Mark Gregor Donaldson a fost
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
au atins nivelul de 1.400 de soldați în mai 2007 incluzând personalul OBG(W) din sudul Irakului, Detașamentul de Securitate din Bagdad și Echipa de Instrucție a Armatei Australiene - Irak. O fregată a RAN a avut baza în nordul Golfului Persic în vreme ce logistica RAAF includea avioane C-130H Hercules și AP-3C. În urma alegerii noului guvern liberal al primului ministru Kevin Rudd de la sfârșitul anului 2007, majoritatea acestor forțe au fost retrase până la mijlocul anului 2009 iar operațiunile RAAF și RAN au
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
propriul său copil să o găzduiască. În schimbul mâncării, Sodal Ye găsește o metodă de a îndepărta morela de pe capul lui Gren, prinzând-o într-o tigvă. Cu toții se hotărăsc să îl însoțească pe Sodal Ye în călătoria de întoarcere la Golful Abundenței, care este aproape de granița dintre cele două emisfere. Pe drum, creatura le explică că lumea se apropie de sfârșit și că acea coloană ciudată și verde pe care încep să o zărească îndreptându-se spre spațiu este viața însăși
Sera () [Corola-website/Science/320753_a_322082]
-
iulie 1801 - d. 14 august 1870) a fost ofițer al Marinei SUA în timpul Războiului Civil American. A fost primul contraamiral, viceamiral și amiral al Marinei americane. El a rămas celebru pentru ordinul pe care l-a dat în Bătălia din Golful Mobile, ordin parafrazat de obicei: "Damn the torpedoes, full speed ahead!" („Dați-le-ncolo de torpile, cu toată viteza înainte!”). Farragut s-a născut în familia lui Jorge Farragut și a lui Elizabeth Shine Farragut la Lowe's Ferry pe
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
la 12 ani, Farragut a fost promovat la rangul de locotenent în 1822 la 21 de ani, comandor în 1844 și căpitan în 1855. Farragut a fost rănit și luat prizonier în timpul călătoriei navei "Essex", atacată de HMS "Phoebe" în Golful Valparaíso, Chile la 28 martie 1814. El avea un fiu pe nume Loyall Farragut cu a doua soție, Virginia Loyall. În 1853, Secretarul Marinei, James C. Dobbin, l-a ales pe comandorul David G. Farragut pentru a înființa Șantierul Naval
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
lui Farragut față de Uniune din cauza originii sudiste a sa și a soției. Porter i-a luat însă apărarea lui Farragut, iar Farragut a acceptat rolul major în eliberarea New Orleansului de sub controlul Confederației. La comanda Escadrilei de Blocadă a Vestului Golfului, a cărei navă-amiral era USS "Hartford", în aprilie 1862, după un bombardament masiv, a trecut de bateriile Fort Jackson, Fort St. Philip și Chalmette, Louisiana, cucerind orașul și portul New Orleans, Louisiana la 29 aprilie eveniment decisiv în economia războiului
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
38 de nave să se retragă în iulie 1862. Deși un comandant extrem de agresiv, Farragut nu era prea cooperant. La asediul Portului Hudson, planul era ca flotila lui Farragut să treacă pe lângă tunurile confederate cu ajutorul unei diversiuni terestre a Armatei Golfului, comandată de generalul Nathaniel Banks, care avea să înceapă la ora 8:00 am în ziua de 15 martie 1863. Farragut a hotărât unilateral să mute orarul operațiunii la ora 9:00 pm în seara de 14 martie, și și-
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
militară americană. Controlul asupra fluviului Mississippi a fost piesa centrală în strategia unionistă de câștigare a războiului, iar capitularea Portului Hudson, Confederația a fost ruptă în două. La 5 august 1864, Farragut a repurtat o mare victorie în bătălia din Golful Mobile. Mobile era pe atunci ultimul mare port confederat încă funcțional în Golful Mexic. Golful Mobile era minat masiv (pe vremea aceea minele marine erau denumite "torpile") . Farragut a ordonat flotei să atace golful. Când monitorul USS "Tecumseh" a lovit
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
de câștigare a războiului, iar capitularea Portului Hudson, Confederația a fost ruptă în două. La 5 august 1864, Farragut a repurtat o mare victorie în bătălia din Golful Mobile. Mobile era pe atunci ultimul mare port confederat încă funcțional în Golful Mexic. Golful Mobile era minat masiv (pe vremea aceea minele marine erau denumite "torpile") . Farragut a ordonat flotei să atace golful. Când monitorul USS "Tecumseh" a lovit o mină și s-a scufundat, celelalte vase au început să se retragă
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
a războiului, iar capitularea Portului Hudson, Confederația a fost ruptă în două. La 5 august 1864, Farragut a repurtat o mare victorie în bătălia din Golful Mobile. Mobile era pe atunci ultimul mare port confederat încă funcțional în Golful Mexic. Golful Mobile era minat masiv (pe vremea aceea minele marine erau denumite "torpile") . Farragut a ordonat flotei să atace golful. Când monitorul USS "Tecumseh" a lovit o mină și s-a scufundat, celelalte vase au început să se retragă. Farragut vedea
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
o mare victorie în bătălia din Golful Mobile. Mobile era pe atunci ultimul mare port confederat încă funcțional în Golful Mexic. Golful Mobile era minat masiv (pe vremea aceea minele marine erau denumite "torpile") . Farragut a ordonat flotei să atace golful. Când monitorul USS "Tecumseh" a lovit o mină și s-a scufundat, celelalte vase au început să se retragă. Farragut vedea vasele retrăgându-se din poziția sa înaltă de pe arborada navei-amiral, USS "Hartford". „Care-i problema?” s-a strigat printr-
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
a strigat printr-o portavoce de pe nava amiral către USS "Brooklyn". „Torpile!” i s-a răspuns. „Dați-le-ncolo de torpile!" a strigat Farragut, „Patru clopote. Căpitane Drayton, înainte! Jouett, cu toată viteza!” Grosul flotei a reușit să pătrundă în golf. Farragut a ieșit apoi victorios împotriva bateriilor din Fort Morgan și Fort Gaines și a învins escadrila condusă de amiralul Franklin Buchanan. La 21 decembrie 1864, Lincoln l-a înaintat pe Farragut la gradul de viceamiral. După război, el a
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
acolo după "Heemskerck" al lui Abel Tasman cu 127 de ani in urmă. În aprilie 1770, "Endeavour" a devenit primul vas maritim care a ajuns pe coasta de est a Australiei, când Cook a acostat în ceea ce astăzi se numește Golful Botany. "Endeavour" a navigat apoi spre nord de-a lungul coastei australiene. A evitat la limită dezastrul după ce a naufragiat pe Marea Barieră de Corali, rămânând pe plaja continentului timp de câteva săptămâni pentru reparații rudimentare la cocă. La 10
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
apele din largul Capului erau atât de mari încât scufundau prova vasului la coborârea de pe creasta valurilor. În cele din urmă, la 16 ianuarie vântul a încetat și vasul a reușit să treacă de cap și să ancoreze într-un golf la Oceanul Pacific. Echipajul a fost trimis să adune hrană și apă, în timp ce Banks și echipa sa au strâns sute de specimene de plante de pe malul înghețat. La 17 ianuarie o furtună de zăpadă i-a surprins pe doi dintre servitorii
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
călătoria spre vest, iar echipajul a văzut coasta estică a Australiei la 19 aprilie. La 29 aprilie, a devenit primul vas european care a acostat în estul Australiei, când Cook a dus una din bărcile navei pe țărmul sudic al golfului Botany de astăzi din New South Wales. Timp de încă patru luni, Cook a cartografiat coasta Australiei, îndreptându-se către nord. Cu puțin înainte de ora 11 pm în ziua de 11 iunie 1770, nava s-a ciocnit de un recif
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
Cook a fost înaintat la gradul de comandor, iar în noiembrie 1771 avea deja ordine din partea Amiralității pentru o a doua expediție, de această dată la bordul navei HMS "Resolution". El a murit într-o altercație cu băștinașii hawaiieni din Golful Kealakekua la 14 februarie 1779. În timp ce Cook era sărbătorit pentru reușita călătoriei sale, "Endeavour" a trecut în uitare. La o săptămână după revenirea în Anglia, ea a fost dusă la Woolwich Dockyard pentru recondiționare în scopul folosirii drept navă de
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
hotărât să blocheze portul Newport scufundând vasele de prisos aflate în preajmă. Între 3 și 6 august, o flotă de fregate și nave de transport ale Marinei Regale, printre care și "Lord Sandwich", au fost scufundate în diferite puncte ale golfului Narragansett. Proprietarii vaselor scufundate au fost despăgubiți de Amiralitate. Evaluarea de către Amiralitate a vasului scufundat a punctat specificațiile navei "Lord Sandwich" ca fiind similare celor ale fostei "Endeavour", inclusiv construcția la Whitby, capacitatea de 368 și 71/94 tone, și
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
construcția la Whitby, capacitatea de 368 și 71/94 tone, și reintrarea în serviciul Marinei la 10 februarie 1776. În 1834, în "Providence Journal" din Rhode Island, a apărut o scrisoare care atrăgea atenția asupra prezenței fostei "Endeavour" pe fundul golfului. Aceasta a fost contestată imediat de consulul britanic din Rhode Island, care a răspuns că "Endeavour" fusese achiziționată de la Mather de către francezi în 1790 și rebotezată "La Liberté". Consul a recunoscut ulterior că nu auzise aceasta de la Amiralitate, ci de la
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
făcea pe ghidul la o epavă de pe Tamisa prin 1825, afirmând că vasul este fostul "Endeavour" al lui Cook. În 1991, Rhode Island Marine Archaeology Project (RIMAP), a demarat cercetări privind identitatea celor zece vase de transport scufundate în timpul blocadei golfului Narragansett, verificând inclusiv dacă "Lord Sandwich", scufundată acolo, este vechiul vas "Endeavour." Dovezile colectate de la Public Records Office din Londra au confirmat că "Endeavour" fusese rebotezată "Lord Sandwich", că servise drept vas de transport de trupe spre America de Nord și că
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
scufundată acolo, este vechiul vas "Endeavour." Dovezile colectate de la Public Records Office din Londra au confirmat că "Endeavour" fusese rebotezată "Lord Sandwich", că servise drept vas de transport de trupe spre America de Nord și că fusese scufundată ca parte a blocadei golfului Narragansett. În 1999, o echipă combinată de cercetare a RIMAP și a Muzeului Național Maritim al Australiei a început să analizeze epavele din golf, pentru a afla dacă vreuna din ele ar putea fi "Endeavour". În 2000, a fost găsit
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
drept vas de transport de trupe spre America de Nord și că fusese scufundată ca parte a blocadei golfului Narragansett. În 1999, o echipă combinată de cercetare a RIMAP și a Muzeului Național Maritim al Australiei a început să analizeze epavele din golf, pentru a afla dacă vreuna din ele ar putea fi "Endeavour". În 2000, a fost găsit un loc unde s-au găsit rămășițele unei nave scufundate, parțial acoperite de o altă epavă a unei barje din secolul al XX-lea
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
altă epavă a unei barje din secolul al XX-lea. Rămășițele mai vechi erau cele ale unui vas de aceeași dimensiune, structură și material ca și "Lord Sandwich", fosta "Endeavour". Confirmarea că vasul lui Cook se află într-adevăr în golful Narragansett au stârnit interesul publicului și din partea mass-media privind confirmarea poziției sale. Deși cercetătorii au reușit să fotografieze relicvele, printre care un tun, o ancoră și o parte dintr-un ceainic de ceramică de secol XVIII, la locul în care
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]