7,948 matches
-
statut special a suferit, de asemenea, lovituri puternice: pozitiviștii logici au păstrat doar o parte din ea (matematica nu a mai fost privită de ei ca exemplu paradigmatic de cunoaștere și certitudine), pentru ca apoi Quine să îi dea lovitura de grație. Există, însă, filosofi cărora le este prea dragă această viziune pentru a renunța atât de ușor la ea sau, cel puțin, la acea parte din ea care mai poate fi menținută, i.e. că matematica este sursă de adevăruri a priori
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
că o altă, importantă, parte a aceleiași comunități se pune în serviciul scopului opus, și anume acela de a interpreta intervenția lui Black în sensul pe care acesta l-a avut în vedere atunci când, după unii, a dat "lovitura de grație" neo-aristotelianismului. În fapt, istoria metodologică a domeniului, cum vom vedea, trebuie să îi acorde lui Edwin Black locul special pe care Griffin îl atestă în manualul său teoretic, exact din cauză că, în 1965, profesorul Black eliberează cercetarea comunicării din perspectivă umanistă
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
deja, de mult timp, "dincolo" de stadiul în care propriile virtuți ar constitui temeiul în baza căruia s-ar putea salva de un eventual racolaj nazist. Dimpotrivă. Orice tip de "integrare fascistă"336 pare un proiect sortit eșecului, în Statele Unite, grație, mai degrabă, "conflictului dintre viciile"337 cetățenilor americani. Aceste vicii naționale par imposibil de unit într-un "front de prejudecăți"338 similar celui care a condiționat holocaustul și, adaugă Burke, ironic, "efectul acestei frustrări, dacă sau până când va fi depășită
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
se petrece în tăcerea de dincolo de ziduri... Crede că stă în putința fratelui liber, a occidentalului să acorde oprimaților o mână de ajutor iar literatura lui imploră acest ajutor! Scrie infamante scrisori către conducători, intrând în malaxorul sovieticilor. Nici în grația occidentalilor nu se află. Pregătește discursuri pe care le ține furtunos, împotriva comunismului. Atitudinea lui deranjează, incomodează, antrenează noi reacții la care trebuie să răspundă. „În politică e suficient să deschizi gura!” Dorința lui de a trăi o viață simplă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se ajunge adesea până acolo încât se poate pretinde că orice act de cultură, sub vechiul regim, a constituit un act de rezistență. în acest sens, rezistenți au fost și oficialii, și rezistenții adevărați, și cei ce au beneficiat de grațiile regimului, și cei ce au suferit din cauza lui etc. Orice linie de demarcație dispare. Proprietatea termenului devenit extrem de elastic trebuie deci restabilită. Iar expresia, supralicitată, rezistență prin cultură trebuie redusă la proporțiile sale reale, redefinită și reevaluată obiectiv. Operație nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a permis să publice opere cinstite. Ar fi de asemenea de reținut și rolul la fel de mare în supraviețuirea morală a culturii noastre în deceniile opresiunii comuniste jucat de prezența și operele câtorva mari scriitori care, prin oportunism, au intrat în grațiile regimului și au asigurat o continuitate a literaturii de valoare. Este un punct de vedere strict istoric, de evaluare finală. El poate dezarma, uneori, la limită, orice fel de rezistență. Dar istoria (și cea literară) nu e însă nici morală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ajunsese, la 20 martie 1853, la concluzia că „împăratul Rusiei este în mod clar angajat în distrugerea Turciei și trebuie să i se țină piept”. Chiar țarul recunoștea deschis scopul pe care îl urmărea în mod machiavelic: „Eu, Nicolae, prin grația lui Dumnezeu și așa mai departe, nevrând să mă expun riscului unui război, și dorind să nu-mi compromit caracterul mărinimos, nu voi ataca niciodată Turcia, dar îi voi distruge independenta. O voi reduce la vasalitate și îi voi face
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
realități transcendentale; căutarea acestor semne nu înseamnă evadarea din Istorie, ci faptul că Istoria nu poate satisface singură toate dimensiunile existenței; problema raporturilor între natural și istoric trebuia examinată cu aceeași gravitate cu care teologia dezbătea raporturile dintre Natură și Grație. În viziunea lui Eliade, nu numai literatura conservă structuri mitice (este fiica mitologiei), dar însuși arhetipul arhaic, deși "degradat", continuă să trăiască în conștiința contemporanilor, să valorifice existența la orice nivel al experienței umane: "de orice ar putea scăpa omul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dialogul platonician în care Cratylos explică nepotrivirea numelui cu natura umană ca simplă funcție de identificare în planul social. Felul Ilenei de a se îmbrăca intră în relație cu nume ca Lucia sau Maria, care, în Divina comedie sunt personificări ale grației divine, anticipându-i destinul de nouă Beatrice 8. Despre acest nume, Eliade aduce lămuriri în Memoriile sale, considerându-l o întrupare "a eternului feminin românesc (...) ursit să rămână insensibil, sau, mai exact, irecognoscibil sub fervoarea blândă și cumpătata serenitate care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu le deformează semnificațiile". Personajul reprezentativ este Gavrilescu, prin naivitatea căruia misterul irupe, "și totul devine semn și miracol într-o mahala magică, sub un cer mai bucureștean decât a fost vreodată (...). Mircea Eliade se află la ceasul transparenței. Al grației, probabil"187.) "Idiotul" care înlocuiește "specialistul sacrului" din cadrul "ciclului indian" (Nopți la Serampore, Secretul dr. Honigberger, Șarpele) și pe care Culianu îl raporta la idiota triumphans al lui Nicolaus Cusanus și din toată tradiția creștină, se regăsește și în cel
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prieteni aflați la studii în Elveția, trei prietene cunoscute în Elveția, ora trei la care Filip Zalomit află despre preocupările medicalo-teologice ale lui Tătaru, trei paciente de la Spitalul Brancovici, trei volume masive despre flora carpatică, operă a lui Zalomit, trei Grații/ Amazoane, trei zile petrecute la București de către Euphrosina, cu ocazia Congresului femeilor, oprirea tratamentului după trei săptămâni, reușita absolută a celor trei operații, trei căsătorii ale Sidoniei, trei zile până la nunta Isidorei. Doi, simbolul opoziției, al conflictului, al răsfrângerii, cifra
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
atunci cifra care restabilește ordinea și echilibrul este trei: "Sunt trei și totuși una; același corp, deși sunt separate. O perfectă, senină frumusețe; nu li s-ar fi potrivit nici un alt nume..."760. Teoria lui Zalomit referitoare la cele trei grații rămâne aceeași până în clipa morții; pentru el, cele trei corpuri arhitectonice care formează unul singur este imaginea camuflată a Treimii de O Ființă, a cărei revelație o are în clipa ultimă: Dacă a vrut să ne spună ceva, a vrut
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe dumneata drept confident, iar nu pe inginerul Hagi Pavel"762); spirit afin cu medicul-teolog al regenerării periodice a corpului omenesc prin anamneza secretului regenerării periodice, și al tinereții fără bătrânețe, Zalomit poate asista la "metamorfoza uneia din cele trei Grații", Euphrosyna, metamorfoză care are loc "prin martie, și din nou în wunderschöne Monat Mai, și apoi, în apropierea solstițiului de vară"763. Misterul morții doctorului Tătaru și, implicit, semnificația pe care acesta o dă sintagmei Les trois Grâces camuflează încercarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
camuflat în niște procese fiziologice care, aparent, indică exact contrarul regenerării, l-a camuflat în anumite maladii și mai ales în cea mai primejdioasă afecțiune organică: proliferarea celulelor, neoplasma"764. "Avem de-a face, de fapt, cu două sau trei Grații..." spune Emanuel Albini: Aglae Irimescu, Frusinel Chiperii și Italia Gâldău. Numele celor trei paciente bolnave de cancer sunt, pentru doctorul Tătaru, un indiciu al realității mitice de care depinde vindecarea. Aglaia reproduce numele personal grecesc Aglaía sau Aglaíe, una dintre
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Aglae Irimescu, Frusinel Chiperii și Italia Gâldău. Numele celor trei paciente bolnave de cancer sunt, pentru doctorul Tătaru, un indiciu al realității mitice de care depinde vindecarea. Aglaia reproduce numele personal grecesc Aglaía sau Aglaíe, una dintre cele trei Charite/Grații, vechi divinități ale vegetației, apoi ale frumuseții, gingășiei, farmecului feminin, însoțitoare ale Afroditei, fiice ale lui Zeus și ale nimfei Eurinome; numele avea semnificație clară, întrucât corespundeau unui adjectiv cu sensul "strălucitor, minunat"765. Euphrosyne exprimă etimologic bucuria (există adjectivele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Italia"768), în planul realității mitice nu poate fi decât o eroare. Doctorul Aurelian redă personajul realității mitice căreia îi aparține, prin ștergerea acestui fonem - indiciu al ambiguității personajului și care desparte realitatea civilă de cea mitică. Din cele trei grații, două dispar din vizorul anchetatorilor (Italia Gâldău moare într-un accident de mașină, iar Aglae Irimescu emigrează în Statele Unite, la rude). Toate sensurile numelor converg într-unul singur, așa cum imaginea de început (reluată în final) redă unitatea celor trei corpuri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
celor trei corpuri arhitectonice din Vevey: Strălucitoarea, Veselia și Bucuria sau Înfloritoarea 769 (Thalia) echivalează sinonimic grația (lat. gratus, corespunzând cuvântului grecesc cháris - românescul har - lucrul sau ființa aducătoare de bucurie, substantivul latinesc capătă sensul de "dar divin" - în românește "grație divină"770). Imaginea și etimologia coincid ca sens: ca și cele trei vile de la Vevey, sunt trei și totuși una. Camuflată, grația se regăsește în desacralizatele, maculatele corole, impudica Euphorbia și în fiola cu aconitină (referința la Goethe pe care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cháris - românescul har - lucrul sau ființa aducătoare de bucurie, substantivul latinesc capătă sensul de "dar divin" - în românește "grație divină"770). Imaginea și etimologia coincid ca sens: ca și cele trei vile de la Vevey, sunt trei și totuși una. Camuflată, grația se regăsește în desacralizatele, maculatele corole, impudica Euphorbia și în fiola cu aconitină (referința la Goethe pe care o vom mai întâlni și în Tinerețe fără de tinerețe..., "Ich grűsse dich, du einzige Phiole..."). Celălalt supranume, Amazoane, este un nume de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
întâlni și în Tinerețe fără de tinerețe..., "Ich grűsse dich, du einzige Phiole..."). Celălalt supranume, Amazoane, este un nume de trecere spre realitatea mitică: "ne spunea Amazoane, ca să ne pregătească (...) pentru minunea care avea să se întâmple"771. Aceste nume generice - Grații, Amazoane - materializează contextual sensul de ansamblu văzut ca o unitate. Prietenia doctorului cu călugărul Calinic (o altă confirmare etimologică a Grației: kalós "frumos, bun" și nike "victorie"772) se leagă de dorința sa de a studia teologia apocrifelor. Doctor al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
realitatea mitică: "ne spunea Amazoane, ca să ne pregătească (...) pentru minunea care avea să se întâmple"771. Aceste nume generice - Grații, Amazoane - materializează contextual sensul de ansamblu văzut ca o unitate. Prietenia doctorului cu călugărul Calinic (o altă confirmare etimologică a Grației: kalós "frumos, bun" și nike "victorie"772) se leagă de dorința sa de a studia teologia apocrifelor. Doctor al Facultății de Teologie Protestantă din Strasbourg, Calinic l-ar putea lămuri asupra apocrifelor Vechiului Testament, în care "supraviețuiesc camuflate o seamă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cea de-a doua formă a acestei conversiuni apologice este integrarea cunoașterii în mister ca atare. Acest mod al censurii apare în ceea ce Blaga numește "cunoaștere luciferică". Spre deosebire de celelalte moduri de cunoaștere, care procedează într-un fel de "stare de grație" și au un "caracter receptacular", cunoașterea luciferică se caracterizează prin spontaneitate, tensiune, efort, tentație, încercare, exces și dramă 201. Prin specificul său, cunoașterea luciferică înlătură iluzia adecvației și face saltul în mister ca atare. Altfel spus, ea procedează în orizontul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un act de "destăinuire a misterului transcendent", fără de care nu este cu putință nici o transcendere, nici o ecstazie 339. Datorită luciferismului ascuns în minus-cunoașterea blagiană, censura transcendentă rămâne veșnic închisă. În cazul misticii, ea se deschide uneori, ca un act de grație divină. Pentru mistic, misterul este spațiul absolutului divin, o noțiune religioasă. Lucian Blaga generalizează ideea de mister, transformând-o într-o noțiune epistemologică. În sfârșit, metoda antinomiei transfigurate diferă mult de metoda coincidenței contrariilor. În spatele acesteia din urmă stă "ideea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o formulă de minus-cunoaștere, iar nu de trăire mistică, un prilej de ecstazie intelectuală, nu de renunțare la rațiune. În sfârșit, dogma este un act al spiritului prin care misterul se potențează, iar nu o deltă în care se așteaptă grația divină a revelației. Metoda antinomiei transfigurate nu este o formă de spargere a censurii transcendente, nici dinspre individ (luciferic), nici dinspre transcendent, sub forma revelației. În afara acestor diferențe, care despart radical pe cei doi gânditori, cred că acuzația lui Ion
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
potențialitatea a fost devalorizată și scoasă în afara existenței autentice, în secolul al XX-lea, pornind de la mecanica cuantică, "s-a produs pentru prima oară o interpretare ontologică a posibilității, o ridicare a virtualului la demnitatea ontologică deplină a existenței real-actuale", grație în primul rând lui Werner Heisenberg care "a formulat cea mai importantă consecință metafizică a teoriei cuantice prin ideea că aceasta necesită o nouă categorie, pentru a desemna starea cuantică, o "modalitate situată între posibilitatea logică și actualitate" pe care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
48. Este situația în care se află - în poemul discutat - cel care, simțindu-se doar "o fărâmă de zeu", exclamă: Unde mi-s, Doamne, arìpile?// De ce mi-ai dat sfinte-aspirații/ Și doruri nebune mi-ai dat,/ De ce îmbrăcat-ai în grații/ O humă și-atâta păcat/ Și de ce mi-ai luat, Doamne, arìpile?". Aripile însă nu sunt absente, căci mărturia lipsei nu e în sine o negație; afirmând dureros absența, sufletului i se arată posibila trecere spre ascunsul divin, transparența care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]