6,456 matches
-
nu și plantelor indigene, Artemisia și Phlox tenuifolia. Și, în fiecare an în care ia foc, apare tot mai multă anizantă, și dispar toate celelalte ierburi. Și au dispărut și căprioara și antilopa, care depindeau de plantele celelalte. Ca și iepurii. Ca și ulii și bufnițele, care mâncau iepuri. Șoarecii nu mai au ce mânca, deci nici șerpii. Astăzi, anizanta domină preriile din Canada până în Nevada, acoperind un areal de două ori cât Nebraska și răspândindu-se într-un ritm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și, în fiecare an în care ia foc, apare tot mai multă anizantă, și dispar toate celelalte ierburi. Și au dispărut și căprioara și antilopa, care depindeau de plantele celelalte. Ca și iepurii. Ca și ulii și bufnițele, care mâncau iepuri. Șoarecii nu mai au ce mânca, deci nici șerpii. Astăzi, anizanta domină preriile din Canada până în Nevada, acoperind un areal de două ori cât Nebraska și răspândindu-se într-un ritm de mii de hectare pe an. Culmea ironiei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de rău, „de ce” -urile, „dacă”, „de-ar fi fost”, ș.a.m.d., adică „prea-târziul”! Nu te-ntreba de ce nu te iubește lumea, dacă nici tu nu o iubești pe ea! Vânător ar fi o persoană care vânează animale (lupi, urși,iepuri, vulpi,lei, tigri ș.a.m.d.)! Când însă un ins cu patima vânătoriei, vânează oameni, cum s-ar putea numi?! Când pe pământ te arde flacăra acestei lumi, te refugiezi în stele, de parcă acolo focul ar fi mai puțin intens
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
umărul ros sunetul acesta îmi amintește de liniștea morților de pielea ta albă și buzele reci când îmi vorbeai despre nebunia de a fi mut paralizat sau pur și simplu plecat e clipocitul ochilor tăi atunci când pleoapele se înmulțesc ca iepurii și îmi astupă camera cu tot cu măsuță de scris și calmante și din nou mi-e teamă că merele o să putrezească în saci de rafie înnodați ca niște pisoi aruncați într-o baltă pământul o să fie mai greu n-o să mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de icoană al dimineții se înălța zborul spre cosmos din cameră galbenă cu samovar în spatele camionului scuturat la fiecare articulare a caldarâmului am pedalat pe tricicleta cu îngeri la noua locuință tata strângea la timp furtunul prin care țâșneau gaze iepurele bolnav de la otrava din iarbă tremura în cornișa timpului în timp ce eu întinam caietul de matematică cu tema pentru acasă se dovedea existența spațiului extraterestru la ore fixe peștii din bucătărie primeau hrană în borcanul de murături încet deveneau toxici rafala
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din sat o respectau pe Mărioara și, dacă ai fi avut drum pe-acolo și ai fi întrebat pe cineva de ea, numai cuvinte de laudă ai fi auzit. Și nu știu ce să vă mai spun, că am încălecat pe un iepure șchiop și v-am spus aproape tot. Popa Cătălina-Elena, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Floare de vânt... Ce grăbit eram în acea dimineață. Parcă simțeam cum avea să se schimbe scenariul meu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prin marea încercare. Au ales fără ezitare: aveau să lupte pînă la capăt. Așa au înfruntat forța de nestăvilit a urșilor, agerimea rîșilor, istețimea vulpilor. Așa au băgat spaima, pentru totdeauna, în căprioare și cerbi, în viezuri și bursuci, în iepuri și veverițe. Să nu credeți că au pierdut ușor războiul acesta. S-au bătut lupii cu invadatorii pămînturilor lor pînă cînd ultimul capabil să sară la gîtul dușmanului, să-și înfigă colții și să sfîșie fără milă a căzut. Dar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
el, cît și Scorpia, jocurile sînt făcute. Oricît de greu v-ar veni să credeți, lichidarea Piticului e doar un punct nesemnificativ inclus și el pe o listă destul de lungă și complicată. — O spuneți de parcă ar fi vorba de un iepure, zice Petrică, gîndindu-se că totuși nu va fi chiar atît de simplu, mi-ar plăcea și mie să fie floare la ureche, să ne spălăm pe mîini, și gata. — Vă-nșelați dacă vă închipuiți că doar voi sînteți nerăbdători, începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lungi, parcă se aud niște pași venind dinspre capătul coridorului. Eu am preferat întotdeauna adevărul gol-goluț în locul poveștilor cusute cu ață albă, spune Tușica, departe de mine orice bănuială, completează Angelina, ufff, ufff, uite cum nu știi niciodată de unde sare iepurele, ai fost prea naivă, Delfinașule, să nu iei în calcul și o asemenea variantă, n-o să afle nimeni că povestea nu e întru totul adevărată, memoria poate juca oricui feste, mai ales în momente de presiune, se gîndește, prin cîte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
al coridorului nu mai contenesc să schimbe ocheade, fîșfîșfîș, tacatacataca, Delfinașule, nici s-o fi pus la cale în cele mai mici detalii nu ți-ar fi ieșit mai bine, norocosule, e ca și cum dintr-un singur foc ai împușca doi iepuri, se gîndește. în scaunul său cu rotile Bătrînul întoarce pe toate fețele bucata din România liberă, Scînteia, Adevărul, Viitorul, Drumul nou, pe care Poștașul i-o strecoară pe sub ușă, și simte că e din nou în pragul unei crize de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și eu să-mi ies din fire, să moară mama dacă nu dau din nou foc, fac eu rost de încă un butoi de benzină și-i pun cruce, atunci au întins-o toți trei, s-au speriat ca niște iepuri, mă credeau în stare c-o să le fac felul. Monte Cristo și Petrică o întinseseră cu o oră înainte. Joncțiunea au făcut-o la Televiziune, dom’ Roja, și ghici ghicitoarea mea cine-i aștepta acolo? Putea oare dom’ Președinte, eminența
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lăturalnice? De marile bulevarde sînt sătul pînă peste cap. De pe o străduță ca asta l-au umflat cînd l-au închis, reia Roja. L-au încolțit și de la un capăt și de la celălalt, punînd pe el farurile ca pe un iepure. Mașinile erau două Rolls-uri rablagite luate cu japca de comuniști din garajul Palatului, care abia mai pufăiau, lăsîndu-ți impresia că dintr-o clipă în alta o să cadă grămadă într-un morman de fiare vechi. Supape, arbori, bujii, vibrochene, își etalează
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să așteptăm să se spargă singură și să împroaște tot în jur, mai bine o incizăm din timp. Cum le mai întoarceți, dom’ Roja, observă Gulie. Cum de încă nu v-ați convins că e imposibil să alergați după doi iepuri deodată? Era o scuză că fuseseră mai tinere? Că pe atunci simțeau lipsa unei vieți mai agitate, că speraseră de multă vreme să întîlnească pe cineva care să le scoată din monotonia zilnică? Nicidecum. O femeie cu capul pe umeri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la cale ceva mai serios, știai ce avea să se întîmple, aveai informația, și ar fi fost o prostie să riști, dar tot n-o să mă las, ai să vezi că în curînd o să te fac să-ți muști pumnii. Iepurele sare întotdeauna de unde nu te aștepți, nici acum nu-și învățase lecția, capul face, capul trage, începu să-și facă singur morală, cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă i-ar fi dat un picior în fund cu prima
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cap nu i-a trecut c-ar putea fi o făcătură de-a voastră, zise Roja. Mi-am pierdut ceva timp să-i demonstrez că povestioara cu bilețelul era cusută cu ață albă. — Am încercat și noi să împușcăm doi iepuri dintr-un foc, spuse Angelina. Că nu ne-a prea reușit, asta e. Eram disperate să luăm legătura cu tine. — Nu era mai simplu să-mi fi spus despre ce era vorba de la bun început? zise Roja. Mai ales că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
enzime. Așadar, animalele își reciclează în mod instinctiv resursele limitate de vitamine și enzime, consumându-și propriile materii fecale. Dovezile împotriva eficacității vitaminelor sintetice sunt copleșitoare. În 1942, Journal of Immunology a făcut publice următoarele rezultate ale testelor realizate pe iepuri: atunci când li s-a administrat vitamina C sintetică, nivelurile de acid ascorbic din sânge nu au crescut; atunci când li s-a dat să mănânce varză crudă simplă, nivelul de acid ascorbic din sânge a crescut semnificativ. În 1951, dr. E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
să-și absoarbă din nou propria esență, ci și să prelungească actul suficient de mult pentru ca partenera lui să ajungă la orgasm deplin, eliberând, astfel, cele mai importante secreții puternice ale ei în beneficiul lui. De fapt, bărbatul „împușcă doi iepuri deodată”, păstrându-și propria esență și eliberând-o și absorbind-o pe a ei în același timp. După cum am observat mai devreme, reacțiile sexuale ale bărbatului se limitează, în mare, la penis (cele Patru Stări), în timp ce reacțiile femeii se manifestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în secvențe de opt înfigeri superficiale/una profundă și trei superficiale/una profundă. Atunci când fesele ei se strâng brusc, Poarta de Jad se deschide larg și secrețiile ei yin curg în afară în mod natural. A șaptea cale se numește „Iepurele care-și linge blana”. Bărbatul stă întins pe spate, cu picioarele întinse, în timp ce femeia îl încalecă de sus, cu capul spre picioarele lui și puțin aplecată în față. Bărbatul îi introduce Tulpina de Jad de dedesubt și o împinge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
puțin aplecată în față. Bărbatul îi introduce Tulpina de Jad de dedesubt și o împinge în Coardele Lăutei ei. Femeia este extaziată și esența ei vitală curge în interior, asemenea unui pârâu. În această poziție, femeia se aseamănă cu un iepure care-și linge blana. A opta cale se numește „Peștele cu solzii uniți”. Bărbatul stă întins pe spate cu picioarele întinse, în timp ce femeia îl încalecă de sus, cu fața îndreptată spre fața lui. El îi introduce calm Tulpina de Jad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
apetitul îți va fi insațiabil... În cazul în care ce spun eu pare incredibil, Încearcă să-i dai această pilulă celui mai bătrân motan. În trei zile se va împerechea fără pauză, În patru zile va urmări și câinii, și iepurii. Blana lui se va face din albă neagră Și, în cele din urmă, va cădea mort Din cauză că și-a neglijat măruntaiele. Deci amintește-ți soarta acestui motan Și nu-ți neglija intestinele Din cauza pasiunii tale, Și nu uita nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
credeți. Eu... De emoție, mâna dreaptă În care ținea cana cu vin Începu să-i tremure, așa Încât se văzu nevoit să o așeze pe lada de lemn În care dormea Soldat. Costeliv, deși mânca enorm, cu un cap ca de iepure, Soldat prindea șoareci și lătra fără rost, căci pe el Îl speria orice zgomot, de la tunetul ploilor de vară la foșnetul omizilor În frunze. Pe lada dată cu var scria cu litere mari roșii „Câine rău”. Mai jos puțin, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai face, ea Îi răspundea „bine, mulțumesc”. Până și iarna, când lumea mai suferă de frig. Avea dinți strălucitor de albi, gropițe În obraji, și tropăia ușor ca să se Încălzească. Mâinile și le ținea Într-un manșon din blană de iepure, iar părul Îi era prins la ceafă cu o fundă de catifea. În prezența ei, Coriolan uita să mai rupă biletele, spre bucuria confuză a celor ce Își propuneau să le folosească și a doua zi, știut fiind faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cădea mereu pe ochi. De aceea nici nu-și vedea porcul. Ba l-am văzut, dacă asta vă liniștește, zise Flavius-Tiberius. Și? Întrebă omulețul, cu căciula căzută pe nas, gata să primească orice răspuns În Întunericimea caldă a blănii de iepure. Nu mai e! zise Flavius-Tiberius fără să clipească. Nu mai e! Nu mai e! strigă omulețul dând cu căciula de pământ. Veștile proaste sunt proaste orice ai face. Sunteți transpirat, domnule, o să răciți, Îl preveni grijuliu Flavius-Tiberius. Pot să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nici nu Încape Îndoială că acești doi observatori atenți și excelenți desenatori ar fi reușit s-o redea din punct de vedere tehnic; și totuși, au fost Împiedicați de cine știe ce orbire mentală profundă sau cine știe ce complex. Mănunchiul de violete sau iepurele lui Dürer, șopârlele, cerbii, pupăza, maimuța lui Pisanello (fără Îndoială, cel mai frumos desen individual consacrat vreodată acestui animal) ni se par la fel de „naturale“, de realiste ca și o fotografie modernă. Însă, În termenii istoriei artelor, ele par În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pizda de Dalia nu vrea să-și desfacă picioarele până când gândacii nu-s eliminați științific. Cobor pe stradă și vin cu un doctor. Pentru cinci parai, gagiul le face injecții cu otravă. Eu și cu Dalia ne-o tragem ca iepurii. Johnnie Roșcovanul stă și privește. E ofticat că Dalia-i o bucățică așa de bună și că nu vreau să i-o dau și lui. I-am aruncat o întrebare, ca să-i mai tai din iordane. — Descrie-i trupul. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]