5,888 matches
-
A AERODROMULUI «GHEORGHE VALENTIN BIBESCU» - PLOIEȘTI *Font 9* Nr. Unitate de măsură 19. Parcare aeronavă ≥ 3000 kg MTOW pe platformă │ EP20 │ 100 │Euro/aeronavă/lună 21. Nota va avea următorul cuprins: "NOTĂ: - Vor fi scutite de la plata tarifelor de aterizare, iluminare și de staționare aeronavele prevăzute la art. 31 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și aeronavele Aeroclubului României, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr.
ORDIN nr. 598 din 20 iulie 2016 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului tranSporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.394/2006 privind aprobarea tarifelor pentru prestaţiile şi serviciile specifice asigurate de Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273938_a_275267]
-
pentru prevenirea incendiilor; după incendiul devastator de la București din noaptea de 23 martie 1847, la Călărași s-au înființat sacalele pentru apă. În anul 1852 în Călărași, pe timp de noapte, funcționa un număr de 24 de felinare cu scopul iluminării, ceea ce costa Comisia orașului suma de 1260 de lei. În 19 ani, între 1833 și 1852, au fost patru vizite domnești la Călărași. Deși după 1833 în Călărași vin și persoane cu posibilități materiale, în special negustori, o mică parte
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
de reparații navale se transformă în Șantier naval. Între 1860 și 1861 se pune în funcțiune și o turnătorie. Tot în 1860 este desăvârșită construcția liniei telegrafice ce leagă Severinul cu București și Craiova. În 1861 are loc licitația pentru iluminarea orașului cu 64 felinare cu petrol. La 3 iulie 1863 domnitorul Alexandru Ioan Cuza stabilea înființarea a cincispresprezece Camere de Comerț în Principatele Unite din care, ca o dovadă a importanței noului oraș, prima menționată era cea de la Turnu-Severin. Penitenciarul
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Bavareză de Științe, a fost fondată în 1759. În 1806 a devenit capitală a regatului Bavaria. Douăzeci de ani mai târziu o altă prestigioasă instituție educațională, Universitatea Landshut, și-a pus bazele în . În 1882 în oraș a fost introdusă iluminarea electrică. a jucat un rol important în perioada nazistă, fiind numit de Hitler „capitala mișcării (naziste)” ("Hauptstadt der Bewegung"). Dar a fost și orașul unde Trandafirul Alb ("Die Weiße Rose"), un grup de studenți, a format o mișcare antinazistă din
München () [Corola-website/Science/296794_a_298123]
-
mult de o mie de ani după moartea sa, influențând, de exemplu, gândirea lui Descartes. Înlocuiește concepția timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear; istoria este “tămăduitoare” în sensul de drum către bine. Învățătura autentică este posibilă numai prin iluminare. Omul se poate îndoi de multe dar nu și de certitudinea existenței sale (premerge raționalismul cartezian) Oamenii sunt împărțiți în două categorii : damnați și aleși; avem răspunderea de a recunoaște drumul dat de Dumnezeu. Absurdul este semnul divinului - tot ceea ce
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
fericit: deci un academic nu este înțelept” . Ulterior, creștinismul se va dovedi foarte receptiv la această teză augustiniană a căutării adevărului în suflet, care va dobândi - chiar în formularea lui Augustin - dimensiuni mistice. Problema cunoașterii la Augustin presupune și doctrina iluminării. Cunoașterea presupune prezența nemijlocită a obiectului cunoscut în fața agentului cunoscător (mintea), motiv pentru care Augustin nu poate prelua în totalitate ideea platonică a reminiscenței și nici nu va dezvolta, propriu-zis, o doctrină a ideilor înnăscute. Pentru Augustin este importantă teza
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
agentului cunoscător (mintea), motiv pentru care Augustin nu poate prelua în totalitate ideea platonică a reminiscenței și nici nu va dezvolta, propriu-zis, o doctrină a ideilor înnăscute. Pentru Augustin este importantă teza că, în toate cazurile de cunoaștere, este necesară iluminarea divină și mai ales faptul că obiectele cunoașterii autentice sunt de natură ideală, idei divine. În discuția anterioară am arătat că cunoașterea senzorială nu este o cunoaștere autentică ci este mai degrabă felul în care sufletul „guvernator” este atent la
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
produce în mintea noastră o cunoaștere a ideilor divine dar ea are totuși loc pentru că este produsă în noi de către ceva mai înalt decât propriul nostru intelect. În acest fel cunoașterea nu este un produs al intelectului nostru ci urmarea iluminării. Agentul care produce cunoașterea ideilor divine în intelectul uman nu poate să fie însă ceva mai prejos decât ideile însele deoarece ar însemna din nou că ceva mai prejos decât ideile ar exercita o putere asupra lor, punându-le în
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
divine în intelectul uman nu poate să fie însă ceva mai prejos decât ideile însele deoarece ar însemna din nou că ceva mai prejos decât ideile ar exercita o putere asupra lor, punându-le în intelectul nostru. Prin urmare agentul iluminării nu poate fi altul decât Dumnezeu. În acest fel, Augustin respectă doar o parte din teoria platonică a cunoașterii. Cunoașterea poate avea loc numai prin contact direct cu ideile cunoscute (așa cum spusese și Platon), iar ideile cunoscute sunt de natură
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
prin contact direct cu ideile cunoscute (așa cum spusese și Platon), iar ideile cunoscute sunt de natură divină. Însă, dacă la Platon problema contactului nemijlocit este rezolvată prin doctrina reamintirii (posibilă acolo deoarece sufletul este de natură divină), Augustin apelează la Iluminare deoarece sufletul este creatură și nu poate „păstra” sau aduce în actul cognitiv ceva asupra căruia nu are putere. Prin natură, contactul cu ideile (cunoașterea, adică) este ceva divin, un lucru pe care omul nu și-l poate însuși. Dacă
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
fără să fie atrasă de un bine pe care îl percepe în obiect. Numai că această percepție asupra obiectului nu stă în puterea absolută a omului. Este privilegiul lui Dumnezeu să determine fie cauzele exterioare care acționează asupra percepției, fie iluminarea interioară care acționează asupra sufletului. În acest fel, decizia voinței se exercită asupra unei conjuncturi de situații pe care o creează Dumnezeu. Omul este stăpânul gândurilor sale primare, fără a putea determina obiectele, imaginile și prin urmare motivele care se
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Omul este stăpânul gândurilor sale primare, fără a putea determina obiectele, imaginile și prin urmare motivele care se înfățișează minții sale. Conform teoriei sale despre cunoaștere, sufletul este conștient de imaginile pe care le vede, fie prin percepție fie prin iluminare, dar nu este cauza lor: pe de o parte, cauzele externe ale imaginilor percepute sunt guvernate de Dumnezeu, iar pe de altă parte, iluminările divine provin de asemenea de la Dumnezeu. Mai mult, Dumnezeu știe dinainte răspunsul pe care sufletul, dispunând
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
despre cunoaștere, sufletul este conștient de imaginile pe care le vede, fie prin percepție fie prin iluminare, dar nu este cauza lor: pe de o parte, cauzele externe ale imaginilor percepute sunt guvernate de Dumnezeu, iar pe de altă parte, iluminările divine provin de asemenea de la Dumnezeu. Mai mult, Dumnezeu știe dinainte răspunsul pe care sufletul, dispunând de toată libertatea posibilă, îl va da acestor factori exteriori. Astfel, în cunoașterea divină, există pentru fiecare voință creată o serie indefinită de motive
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
liberă. Din acest motiv Augustin spune că acel om care a acționat conform binelui trebuie să mulțumească lui Dumnezeu pentru că i-a trimis o inspirație eficientă (adică un sistem de factori exteriori în care a putut percepe binele datorită unei iluminări directe asupra sufletului), în timp ce altora le-a negat sau amânat această favoare. Cel care a primit-o este un ales. Încercând să explice această aparentă contradicție, Augustin scrie o epistolă numită "De Diversis quaestionibus ad Simplicianum", în care formulează un
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
perfect, adică știe foarte bine ce situație este potrivită fiecărui suflet pentru ca acesta să poată avea acces la motivul alegerii binelui. Aceasta este grația: Dumnezeu ne oferă acele percepții care, în acord cu preștiința sa, constituie tocmai situația fericită pentru ca iluminarea noastră să aibă loc. Din acest motiv grația nu acționează cauzal: deși situația optimă ne este oferită de Dumnezeu, alegerea ne aparține. Astfel, eficiența grației nu înseamnă faptul că, fără ea, noi nu am avea capacitatea de a alege binele
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
și anume prin meditație. Prin urmare, Buddha hotărăște să părăsească orașul și să-și abandoneze bunurile, urmând o asceză deosebit de dură în junglele Uruvela. După șase ani însă, constată că acest timp de asceză nu îl ajută, nu îi aduce iluminarea. Este deseori ispitit de moarte ("Mara") să renunțe la căutarea adevărului și să se dedice numai comiterii faptelor bune . Prin meditație, Gautama Siddhartha reușește să își concentreze toată atenția asupra eliberării de suferință, capătă revelația reîncarnărilor sale anterioare și i
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
bune . Prin meditație, Gautama Siddhartha reușește să își concentreze toată atenția asupra eliberării de suferință, capătă revelația reîncarnărilor sale anterioare și i se dezvăluie legea condiționismului universal. În cele din urmă capătă „deșteptarea” ("bodhi" - o traducere populară în Apus este „iluminare”), la vârsta de 35 de ani, devenind cunoscut ca „Buddha” („cel iluminat”) sau „Gautama Buddha”. Încurajat de zeul Brahma, Buddha petrece 45 de ani învățându-i pe oameni despre dharma și întemeiază budismul. La Sarnath, Buddha își face pentru prima
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
celui care o comite. De exemplu, dacă un om are intenția să facă o anumită faptă, dar este împiedicat, această intenție va influența karma acelei persoane, cu toate că fapta în sine nu a modificat cu nimic mediul înconjurător. Pentru a obține iluminarea, un budist trebuie să se detașeze de karma și de ciclul reîncarnărilor, deci trebuie să continue să facă fapte bune, dar cu o atitudine detașată de rezultatul lor. El trebuie să renunțe la dorință ("lobha"), ignoranță ("avijjă"), poftă ("tanha"), iluzie
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
cele sus-numite se șterge o mare cantitate a încărcăturii karmice. Bodhi (pali și sanscrită: बॊधि; literal:"trezirea") este un termen folosit în budism pentru o anumită experiență revelatorie obținută de un arhat prin meditație. După dobândirea acestei "iluminări", a acestui bodhi, omul este eliberat de ciclul "samsăra" (naștere, suferință, moarte, reîncarnare) și accede spre "fericirea supremă" ("Nibbăna" sau "Nirvăna"). Bodhi este obținut de orice persoană care a îndeplinit cele șase "desăvârșiri" ("Păramită"), care a înțeles pe deplin cele
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
Nirvăna"). Bodhi este obținut de orice persoană care a îndeplinit cele șase "desăvârșiri" ("Păramită"), care a înțeles pe deplin cele patru adevăruri nobile și care și-a abolit întreaga încărcătură karmatică și a înțeles conceptul "non-sinelui" ("anătman"). În budismul Theravada, iluminarea nu poate fi realizată decât experimental, personal, prin cunoaștere directă, deoarece "adevărul" nu trebuie însușit ca o dogmă, ca o tradiție preluată de la niște învățați, ci trebuie descoperit individual, pentru că altfel ar putea fi înțeles greșit. Însuși Buddha a preferat
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
personal, prin cunoaștere directă, deoarece "adevărul" nu trebuie însușit ca o dogmă, ca o tradiție preluată de la niște învățați, ci trebuie descoperit individual, pentru că altfel ar putea fi înțeles greșit. Însuși Buddha a preferat ca discipolii săi să ajungă la iluminare prin propriile forțe și nu prin încrederea orbească în învățăturile lui și le-a strigat "ehipassika!" ("vino și vezi!"). Pentru a desemna treptele atinse de oameni în procesul desăvârșirii lor spirituale au apărut patru noțiuni: Gautama Buddha descrie intrarea în
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
De asemenea ea este o întrupare a non-diferenței, a non-distincției, ea transcende orice opoziție, fiind un spațiu al "autoidentității contradictorii" ("coincidentia oppositorum") "Calea de mijloc" este principiul care stă la baza tehnicilor budiste și a fost descoperită de Buddha înainte de iluminarea sa. Ea poate fi enunțată în moduri diferite: Recunoașterea celor patru Adevăruri Nobile și urmarea primilor pași ai "Căii cu opt brațe" necesită „refugiul” la cele Trei Giuvaieruri (sanscrită: त्रिरत्न Triratna sau रत्
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
रद्धा śraddhă, Păli saddhă) în exemplul lor de om care s-a eliberat de durere și de pericolul existenței. Dharma însă este cea care conferă credinciosului îndrumări în procesul de alinare a suferinței și de obținere a iluminării. Sangha are un rol important în măsura în care menține, conservă învățăturile autentice budiste și oferă exemple concrete că adevărul răspândit de Buddha este tangibil. În Mahayana există tendința de a-l percepe pe Buddha nu ca un simplu om ci ca o
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
într-un spațiu aflat la limita dintre conștient și inconștient, o plutire la granița dintre lumea efemeră și Nirvana. Însă această stare nu înseamnă și pătrunderea în Nirvana, deoarece meditația, nesusținută de alte elemente nu este în măsură să realizeze iluminarea. Potrivit unor învățați budiști, cunoașterea sau înțelepciunea ("prajñă") este singura care poate realiza desăvârșirea omului și realizarea Nirvanei, fără a se ajuta de tehnicile yoghine. Prajñă (sanscrită) sau paññă (păli) este înțelepciunea capabilă să nimicească suferința și să aducă iluminarea
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
iluminarea. Potrivit unor învățați budiști, cunoașterea sau înțelepciunea ("prajñă") este singura care poate realiza desăvârșirea omului și realizarea Nirvanei, fără a se ajuta de tehnicile yoghine. Prajñă (sanscrită) sau paññă (păli) este înțelepciunea capabilă să nimicească suferința și să aducă iluminarea, reprezintă revelația adevăratei înfățișări a realității, revelație care precede accederea în nirvana. De asemenea, prajñă este una din cele șase "păramită" (perfecțiuni) ale budismului Mahayana și una din cele zece ale budismului Theravada. Inițial, cunoașterea se fundamentează pe învățăturile lui
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]