5,875 matches
-
solar, coarnele sale, care se reînnoiesc periodic, fiind identificate cu razele soarelui. Animal totemic sau strămoș mitic, cerbul simbolizează renovarea ciclică și lumina.92 Un alt simbol solar, prezent în ceata de Anul Nou, este calul al cărui dans circular imită drumul soarelui, de la solstiții la echinocții. Grecii și romanii au consacrat calul în primul rând zeului Apollon, adică Soarelui, în mentalitatea originară, carul solar al zeului Hellios era tras de 4 cai Pyroeis, Eous, Ethon, Phlegon. Plecând de la această concepție
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în următoarele 6 luni. "Bușteanul de Crăciun" devine focul viu al Sfântului Ioan, focul mocnit al iernii transformându-se în flăcările care înghit ramuri și frunze. La solstițiul de vară, pentru a împiedica declinul soarelui, se fac roți din paie, imitând forma soarelui, apoi se aprind și se aruncă în aer sau se rostogolesc din vârful unui munte, tocmai pentru preamărirea zeului solar. Se spune că în această noapte magică, focurile pământești se unesc cu lumina solară, pentru asigurarea belșugului casei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
francezi, cheval jupon, sau la englezi, hobby horse.106 Datina arderii butucului în noaptea de Crăciun, răspândită aproape la toate popoarelor Europei, focurile care se fac în dimineața de Crăciun (la slavi și la români) și colacii de Crăciun, care imită forma soarelui, amintind de nimbul lui Mithra, pun în evidență cultul Crăciunului ca strămoș și moș, fiind un cult solar.107 Solstițiul de iarnă sărbătorea, în trecut, ziua de naștere a soarelui.108 Nu întâmplător, la solstițiile de vară și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
unei forme logice comună limbajului și lumii apare de nesusținut. Wittgenstein a povestit cum a reacționat odată Sraffa la afirmația sa că o propoziție și starea de lucruri descrisă de această propoziție trebuie să aibă aceeași formă logică. Sraffa a imitat un gest cunoscut al napolitanilor și l-a întrebat pe interlocutorul său: „Care este, aici, forma logică?“73 Discuțiile cu Sraffa par să fi zdruncinat supoziții pe care s-a sprijinit până atunci munca lui Wittgenstein în filozofie. Ceea ce el
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de încorporat în gândirea proprie a cuiva. În același timp, magia personalității și stilului său erau foarte atrăgătoare și convingătoare. A învăța de la Wittgenstein fără a ajunge să adopți formele lui de exprimare și cuvintele lui favorite, și chiar să imiți timbrul vocii sale, mina și gesturile lui, era aproape imposibil. Primejdia era că gândurile puteau degenera într-un jargon. Învățăturile oamenilor mari posedă adesea o simplitate și o naturalețe care fac ca ceea ce este dificil să pară ușor de prins
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
urmez cu adevărat în propria muncă de cercetare, nu numai deoarece gândirea mea nu poate atinge standardele stabilite de el, ci și deoarece stilul gândirii sale este atât de diferit de al meu. Admir acest stil, dar nu îl pot imita (nici măcar încerca să-l imit). Asta explică, poate, de ce preocuparea mea permanentă pentru Wittgenstein a fost consacrată, în principal, împrejurărilor și caracteristicilor exterioare ale scrierilor sale, și nu nucleului propriu zis al gândurilor lui.“19a În general, filozofii care dezvoltă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
muncă de cercetare, nu numai deoarece gândirea mea nu poate atinge standardele stabilite de el, ci și deoarece stilul gândirii sale este atât de diferit de al meu. Admir acest stil, dar nu îl pot imita (nici măcar încerca să-l imit). Asta explică, poate, de ce preocuparea mea permanentă pentru Wittgenstein a fost consacrată, în principal, împrejurărilor și caracteristicilor exterioare ale scrierilor sale, și nu nucleului propriu zis al gândurilor lui.“19a În general, filozofii care dezvoltă teorii ale semnificației și atribuie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
al persoanelor, este important să învățăm copiii că sănătatea fiziologică și virtuțile morale pe care le dețin oferă frumusețe propriei imagini corporale. c) vârsta persoanei La numai câteva zile după ce s-a născut, bebelușul are o abilitate înnăscută de a imita mimica, gesturile și comportamentele celor care îl îngrijesc. Cei drept și părinții gesticulează de multe ori exagerat când vorbesc cu acesta, îl privesc intens și stabilesc un contact fizic îndelung. Pe de altă parte, este cunoscut faptul că bebelușul utilizează
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și scapă controlului voluntar, apropiind specia umană de cea animală și constituind universalii ale interacțiunilor umane. Ele sunt apropiate gesturilor întâmplătoare, însă nu îndeplinesc o funcție mecanică, ci una comunicativă; b) gesturile mimate sunt cele în care emițătorul încearcă să imite o persoană, un obiect, o acțiune. Din categoria gesturilor mimate fac parte: 1) mimetismul social când, spre exemplu, afișăm un zâmbet larg la întâlnirea cu o persoană pe care nu ne face plăcere să o vedem; 2) mimetismul teatral încercarea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
obiect, o acțiune. Din categoria gesturilor mimate fac parte: 1) mimetismul social când, spre exemplu, afișăm un zâmbet larg la întâlnirea cu o persoană pe care nu ne face plăcere să o vedem; 2) mimetismul teatral încercarea deliberată de a imita anumite acțiuni, persoane; 3) mimare parțială în care performerul încearcă să imite obiecte, situații care sunt circumscrise în cadrul situațional ca nefiind conforme cu realitatea spre exemplu, când un individ mimează că are un pistol în mână; 4) mimare în gol
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
când, spre exemplu, afișăm un zâmbet larg la întâlnirea cu o persoană pe care nu ne face plăcere să o vedem; 2) mimetismul teatral încercarea deliberată de a imita anumite acțiuni, persoane; 3) mimare parțială în care performerul încearcă să imite obiecte, situații care sunt circumscrise în cadrul situațional ca nefiind conforme cu realitatea spre exemplu, când un individ mimează că are un pistol în mână; 4) mimare în gol sau în absența relaționării cu un obiect anume spre exemplu, când un
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
obiect anume spre exemplu, când un individ mimează senzația de foame ducând mâinile la nivelul gurii și mișcând ușor buzele pentru a sugera mestecarea hranei; c) gesturile schematice sunt gesturi mimate prescurtate care s-au dezvoltat din nevoia de a imita în scurt timp mai multe comportamente, acțiuni; d) gesturile simbolice semnifică o calitate abstractă. Această categorie de gesturi comportă numeroase variații culturale, și, uneori, originea lor este obscură; e) gesturile tehnice sunt specifice unei anumite profesii, recunoscute doar de cei
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
buze în semn de liniștire; • deplasarea spre elevul indisciplinat; • așezarea în bancă alături de elevul cu dificultăți de învățare; • atingerea umărului elevului neatent. c) ajută la interpretarea unui rol: • rotirea rapidă a mâinilor precum o morișcă; • mișcarea lentă a brațelor care imită zborul unui fluture. Următoarele obiective sunt îndeplinite prin utilizarea reglatorilor de către profesor în vederea obținerii comportamentului de atenție: • stoparea comportamentelor indezirabile într-un mod simplu, elegant și rapid; • micșorarea conflictului generat de comportamentele perturbatoare ale elevilor; • pierderea poziției centrale de către elevul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
zămislesc pe cele proaste.” (Bernard de Fontenelle) Pentru că reușitele de excepție stimulează nu numai talentele veritabile, ci și ambițiile sterile ale altora, care se Întrec În a-și Închipui că operele lor sînt la nivelul reputației celui pe care-l imită! * „De obicei nenorocirea dă pe față caracterul, iar fericirea Îl ascunde.” (Horațiu) În restriște, În primejdii pline de risc, autocontrolul slăbește Într-atît, Încît omul Își arată adevărata fire: de ex. unii au curajul, alții lașitatea; unii constanța În sinceritate, alții
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
P. Syrus) Desigur, este penibil să-ți pui mintea cu un om pe care beția Îl face să nu fie stăpîn pe judecata lui; vorbind cu el, te adresezi, de fapt, vinului din el, și nu conștiinței sale. * „Cei ce imită exagerează Întotdeauna.” (Francesco Orestano) Pentru că „imitația” nu poate reproduce unicitatea/originalitatea sufletească, și de aceea o schimonosește. „Cearta se preface În luptă cînd la capăt se Întrevede biruința adevărului.” (N. Iorga) Pentru că fiecare dintre oponenți trebuie să renunțe, mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a face ceva e păcat, dar și a nu face.” (Marc Aureliu) Pentru că nefăcînd , nu numai că nu Îndreptăm o situație, care pretinde acest lucru, ci Îi Încurajăm pe unii dintre cei care ne observă „indiferența” să dorească să ne imite. * „Există reproșuri care laudă și laude care bîrfesc.” (Fr. De La Rochefoucauld) În funcție, evident, de cîtă obiectivitate sau, dimpotrivă, de, cît subiectivism punem În aprecierile noastre (exemple: Îi reproșăm cuiva combativitatea excesivă În susținerea opiniilor personale, dar nu ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe moment, la „binele” pe care i l-am făcut cu „rău”, ne rămîne totuși speranța că persoana În cauză va evalua ulterior sensul adevărat al atitudinii pe care am avut-o față de ea, și va Încerca apoi să ne imite În viitor. * „În aproape toate lucrurile, calea de mijloc este cea mai bună.” (Cicero) Însă este foarte greu să probezi un „simț al măsurii” mai ales cînd este vorba de propriile stări sau Însușiri sufletești: cînd de exemplu, nu avem
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
claritate anticipate și urmărite. * „Dacă vom plăti cu bine răului, care va fi răsplata pentru bine?” (Confucius) „Binele” se răsplătește, firește, prin el Însuși, deoarece binele lărgește Eul, pe cînd „răul” Îl restrînge: „Ce Înseamnă să faci o binefacere? A imita pe Dumnezeu” (P. Syrus). * „Cel mai mare rău e deprinderea cu răul.” (Al. Vlahuță) Pentru că În condițiile obișnuinței cu „răul” ajungi, la un moment dat, să nu mai poți face distincția necesară Între un rău mai mic și unul mai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cuiva de a obține profituri sau de a ascensiona În ierarhia demnităților sociale. După ce am văzut că respectiva persoană a reușit În demersurile ei, invidia ne face să uităn de scrupurele noastre morale inițiale și am vrea chiar s-o imităm!... * „Pentru a uita mizeria vieții există trei mijloace: speranța, somnul și rîsul.” (Immanuel Kant) Ar mai fi unul: blazarea (starea de lehamite). * „Fiecare om are mai multe calități decît crede, dar numai succesul le pune În valoare.” (Marguerite Yourcenar) Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Louis-Henri de Loménie, comte de Brienne, secrétaire d 'État sous Louis XIV: Publiés sur les manuscrits autographes, avec un essai... par F. Barrière, Loménie de Brienne ne povestește că regelui îi plăcea în copilărie să bată la tobe, încercând să imite ritmul tobelor gărzilor elvețiene. Îi mai plăcea să se joace cu doamna de Sallte, una dintre doamnele de companie ale reginei, iar, în jocurile cu copiii de la palat, era întotdeauna comandantul oștilor. Acest gust pentru război, manifestat încă din prima
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
XIV-lea a folosit această stare de tensiune între cele două pături sociale pentru a-și consolida puterea de monarh absolut. în secolul al XVII-lea era foarte ușor să cumperi un titlu nobiliar, dacă existau finanțele necesare. Oricine putea imita comportamentul nobililor, modul lor de a se îmbrăca și obiceiurile, era acceptat în societate. Cu toate acestea, favorurile regelui erau condiția de bază pentru ascensiunea socială. Ambiguitățile, conflictele și jocurile de culise care aveau loc la curte, și-au găsit
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ca cerbul după izvoarele apelor limpezi. Cel mai desăvârșit model de rugăciune, cel mai viu exemplu de urmat de către creștini este Domnul nostru Iisus Hristos. Urmând pe Hristos, nenumărați creștini s-au ostenit în toate timpurile și locurile, să-L imite. Și-au dorit ca rugăciunea să fie cât mai curată, cât mai aproape de adevăr, săvârșită cu toată dăruirea și din toată ființa omului. „Privegheați și vă rugați”, ne îndeamnă Iisus Hristos, mai ales „să ne rugăm totdeauna și să nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și spațiul sunt în dependență de El. Dumnezeu creează timpul si-L umple, fiind veșnic prezent în el și deasupra lui. „Toată suflarea să laude pe Domnul”, nu la anumite răstimpuri, soroace, vârste sau în anume condiții, ci fără încetare, imitând pe îngerii din ceruri, cum și psalmistul ne-o cere: „Lăuda-voi pe Domnul în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi”. „Una dintre formele de rugăciune, de cinstire și de laudă a lui Dumnezeu, folosită de credincioși
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să spunem: fie ca mintea noastră să se înfățișeze cuviincios înaintea lui Dumnezeu, cu puternica râvnă, pornită din puterea de a se aduna în sine și de a se înflăcăra de tăria unei dorințe fără seamăn. Fiindcă în acest chip, imitându-i pe îngerii din cer, îi vom putea aduce lui Dumnezeu aici, pe pământ, slujire neîncetată, făcând ca viața noastră să fie deopotrivă celei a îngerilor și, asemenea lor, să facem ca mintea să ni se îndrepte numai spre Dumnezeu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Viața celui ce își va sluji firea fără a trece dincolo de ceea ce aceasta are neapărată nevoie, nelăsându-se atras de preocupări inutile, nu se va afla cu mult mai prejos decât acea a îngerilor. Mulțumindu- se cu puțin, îi va imita pe îngeri, care nu au nevoie de nimic. De aceea, ni se poruncește să cerem numai ceea ce este de ajuns pentru întreținerea condiției trupești, spunând către Dumnezeu: Dă-ne pâinea noastră.” Să învățăm deci, din această povață, ceea ce se cuvine
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]