6,119 matches
-
depășind în acțiunile sale pe ofițerii activi. Despre privațiunile indurate, dramele și nenorocirile din război, profesorul Traian Galan povestea adesea cu groază. Cu o statura atletica, o voce tunătoare și o privire de vultur, profesorul Traian Galan își pironea adesea interlocutorul într-un ring imaginar și numai bună credință și pregătirea acestuia îi confereau un partenariat de invidiat dintre cei doi. El ură minciună și pe cei care o foloseau indiferent de circumstanță, cuvântul dat reprezenta o garanție, până la proba contrarie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
Început am crezut că vindeau coșuri din nuiele, deoarece bătrîna căra după ea cîteva. „Eu nu vreau cumpăr, nu vreau“, Îi tot spuneam, și aș fi tot continuat să o fac, inutil, dacă Alberto nu mi-ar fi reamintit că interlocutorii noștri erau quechua, nu rude ale lui Tarzan și ale maimuțelor. În cele din urmă, am dat peste o persoană venind din direcția opusă care vorbea sapniolă și ne-a explicat că acești indieni erau proprietarii cailor; ei treceau călare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să-mi dau seama dacă ceea ce m-a pregătit pentru revelație a fost atmosfera sau personalitatea acelui om, dar știu că am mai auzit aceleași argumente de mai multe ori, de la mai mulți oameni, și nu m-au impresionat niciodată. Interlocutorul nostru era, de fapt, un personaj foarte interesant. Originar dintr-o țară din Europa, a scăpat din tinerețe de amenințarea dogmatismului, cunoștea gustul fricii (una dintre puținele experiențe care te fac să pui preț pe viață), iar apoi cutreierase dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
paradis... Arestații veneau, alții plecau. Atmosfera era însă liniștită, aș spune chiar plăcută, cu toate că, din punct de vedere social, predominau oamenii simpli. O singură excepție - un medic bătrân, arestat pentru presupusă dosire de aur. Acesta s-a dovedit chiar un interlocutor foarte plăcut. Iar o altă prezență pe care am reținut o a fost aceea a unui tânăr brunet, frumușel, care de cum a intrat în celulă, s-a prezentat: — Sunt hoț! și sunt mândru de asta... și tata, și bunicu’ meu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
străină cufundată deopotrivă în obscuritate, fiindcă de fapt nu văd nimic“1. Sau: „Tot orașul era ca silueta imobilă a unui vecin dintr-o sală de concert“2. Sau: „Sunt întotdeauna mai preocupat de expresia mea decât de aceea a interlocutorului și totuși nu pot să spun lucruri prea clare despre mine, fiindcă, afară de ceea ce se oglindește pe un chip străin din propriile mele gânduri despre mine, nu reușesc niciodată să descifrez nimic“3. În propozițiile lui Vona, goana buimacă e
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
numele tău în chenar.“ Până acum, slavă Domnului, încă nu mi-a apărut nimic postum. Și să sperăm că n-o să apară nici de data asta. R.P. Tocmai am bătut în lemn. O să încerc să nu cad în capcana altor interlocutori, deși nu jur c-o să reușesc. Asta deși mi-am făcut temele și cam știu ce trebuie să evit. Ați enumerat chiar dumneavoastră mai demult viciile de adresare și de atitudine ale celor care v-au luat interviuri: reverență exagerată
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
GEO VASILE, Adevărul literar și artistic, februarie 2002 „În ciuda hărniciei și a rigorii sale, doamna Ralian nu e deloc un șoarece de bibliotecă, preocupat exclusiv de cărți. E un om cald și entuziast, fără umbră de snobism sau infatuare, un interlocutor cu un nu știuce simpatic-juvenil, care îți transmite pur și simplu o stare de bine.“ ADRIANA BITTEL, România literară, mai 1999 „Antoaneta Ralian este o doamnă cu instinct de romancier și cu o stăpânire genială a limbii române, cu o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
poetul democrat-popular Alfred Margul Sperber, care trăiește în România de atâta vreme, își scrie opera într-o limbă străină, pentru ca apoi veninul lui vulgar să fie tălmăcit de poeți sau propagandiști români. Nerușinarea e rotundă. (Nota V. I.) MARTIN Aurel „Interlocutorul poeților noștri de azi e o patrie socialistă. Cu inerentele ei contradicții. De alt ordin decât cele acute de pe vremea lui Eminescu, Goga sau Beniuc - tânărul. Cu alte idealuri imediate. Și cu un alt sistem de a le înfăptui. Opțiunea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
atunci, îmi spuneam că trebuie să am și eu cu cine discuta problemele care mă frămîntă - în realitate, aveam nevoie de admiratori. Cum nici de data aceasta nu am găsit pe nimeni, a trebuit să-mi construiesc, pur și simplu, interlocutorul. Sorții au picat pe săr manu’ Preotu’. L-am pus să citească din cărțile pe care le citisem eu, i-am dat să asculte muzică bună (de la Deep Purple sau Led Zeppelin, pînă la Emerson, Lake & Palmer), i-am vorbit
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de la sine, caldă, susținută, amicală, despre tot ce era la ordinea zilei și tot ce ne interesa atunci, situație generală, politică, artă... Având aerul că se informează despre cele ce se petreceau la noi, am putut să constatăm însă că interlocutorul nostru era de fapt la curent nu numai cu cele mai principale evenimente din țară dar cu multe lucruri de o importanță secundară. Faptul nu era la urma toată inexplicabil, căci Korolenko avea, precum se știe, în țară, legături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
El poseda, în cel mai înalt grad, de asemenea, simțul realităței. Spiritul său, lipsit de strălucire, avea uneori o mare putere de atracție. Se pare că, de data aceasta, "răzășul", cum îi spuneau partizanii, a reușit să-l încânte pe interlocutorul său, om fin, pretențios și susceptibil de altfel, să-l impresioneze în mod deosebit prin ideile, prin vederile, prin constatările sale. Căci înainte de a se separa, strângându-i mâna, "Conu Matei" nu se putu opri de a nu exclama cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
motive să se afle în centrul atenției. Ca moderator de talk show este aproape o catastrofă: vorbește lent șiși formulează ideile destul de greu, pune întrebări prea lungi și multiple, încât invitatul nu mai știe la ce să răspundă, își întrerupe interlocutorul când ție lumea mai dragă ca să dea glas câte unui panseu personal, este „prevăzător“ și ancilar cu cei puternici etc. Dar nu despre acest Mihai Gâdea vom vorbi în cele ce urmează - el este, deocamdată, doar un tânăr de viitor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
l-au adus În fața stăpînului lor, iar acesta a Încercat să angajeze o discuție cu el. Neobținînd nici un răspuns inteligibil, a chemat mai mulți interpreți care i-au adresat satirului Întrebări În limbi diferite. Interpreții n-au fost mai norocoși. Interlocutorul lor emitea sunete ininteligibile În care se amestecau un nechezat de cal și un behăit de berbec. PÎnă la urmă Sylla i-a dat drumul tulburat. Dacă toate aceste lucruri contradictorii sînt adevărate, Ortega y Gasset se grăbea acceptînd ideea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cartea Exercițiilor, descoperim că scriitura ignațiană nu oferă atât un ansamblu de elevații, cât mai degrabă un itinerariu spiritual personal transformat ulterior în călăuză în virtutea experiențelor trăite; ea se vrea un fel de „îndrumar” care solicită în mod permanent drept interlocutori pe îndrumător și pe exercitant. Această scriitură, născută mai întâi dintr-o experiență personală, este capabilă să suscite la rândul ei noi scriituri și limbaje personale. Pentru Ignațiu, este îndreptățit să scrie cel care observă ceva lăuntric, cel ce trăiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și a fost membru în colegiul de redacție al revistelor „Cronica“ și „Convorbiri literare“. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1955) și al Asociației Internaționale a Criticilor Literari, cu sediul la Paris (1978), profesorul Constantin Ciopraga a fost un interlocutor respectat al multor personalități din cultura europeană. Ca o recunoaștere a unei activități universitare și literare prodigioase a fost declarat Membru de Onoare al Academiei Române (12 noiembrie 1993); Doctor Honoris Causa al Universității „Ștefan cel Mare“ din Suceava (1998); Profesor
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
deloc. Cristi Puiu a vorbit și el despre jalea din cinematografia noastră, dar personajul principal a fost Cristi Puiu și cum îl afectează această jale pe el, Cristi Puiu. Eu sunt un om extraordinar de inteligent, i-a mărturisit acesta interlocutorului, explicând că din 1895, de când a fost inventat cinematograful, noi am rămas niște începători. Filmele bune, filmele care prezintă un oarecare interes sunt niște accidente. în România nu există cu adevărat o școală de film sau o cinematografie [...]. Din cauza asta
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
îndrumar nu doar pentru tineri, ci și pentru cei care vor să cunoască alfabetul documentarii și cercetării științifice. În Unele avantaje (Tribuna școlii, nr. 31/ 8 aprilie 1972, p. 10), o discretă captatio benevolentiae, Costache Olăreanu îl ispitește pe posibilul interlocutor cu două avantaje procurate de lectură: dobândirea unui ritm al existenței spirituale (nu spusese Caragiale - Ritmul - iată esență stilului?), în primul rând, ritm al receptării informației. Dacă ritmul personal nu se sincronizează cu cel exterior al fluxului informațional, atunci riscăm
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în interes de serviciu. Pentru că mie nu-mi plac indivizii care răspund la telefon de parcă ar mîna o cireadă de vaci, obișnuiesc să fiu întotdeauna cît se poate de politicos. Cîndva, mai credeam că politețea mea îl obligă și pe interlocutor să se poarte la fel, dar am fost dezamăgit de multe ori, în special de ingineri care sînt mai în vîrstă și au ceva funcții de răspundere. Mulți îmi telefonează cerînd relații despre gama sortimentală a filamentelor, și-n timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Cîteodată, cînd îmi mai ies din pepeni, încep să caut răspunsuri ori replici în care să pot introduce aceleași cuvinte: "tu", "voi", "măi cutare". Așa s-a întîmplat cu un inginer de la sectorul mecanic. După cîțiva de "tu" și "măi", interlocutorul s-a oprit și mi-a spus: Măi Vlădene, am impresia că mă confunzi... Nu, măi Tudore, de ce să te confund? De unde și pînă unde mă iei cu "tu" și "măi"?! Ce, sînt de-o seamă cu tine? ! Da' eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
român Paul Goma, stabilit la Paris, a comentat astfel acest episod : „Știam - din cele știute - că, În România, evreii suferiseră persecuții [...], dar nu purtaseră stea galbenă” (Timpul, nr. 10/1995). Trebuie să observ - ca rabinul din celebra parabolă - că ambii interlocutori au, În felul lor, dreptate. Ar avea dreptate și cel care ar afirma că - susținând lucruri contrare - nu pot avea dreptate amândoi. Cred că o rememorare a faptelor este utilă. Prin Decretul-lege nr. 3984 din 4 decembrie 1940, semnat de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe Bismarck (care spunea același lucru despre român, referindu-se depreciativ la politicianul român din epoca sa). Etnonimul „evreu” devine deci, din atribut etnic, un atribut profesional (comerciant, cămătar, cârciumar etc.) și unul moral (Înșelător, viclean etc.). În 1884, un interlocutor (poate imaginar) al lui Ion Ghica face distincția clară Între noțiunea de „evreu” și cea de „israelit” (a făcut-o În epocă și Mihai Eminescu ; vezi capitolul „Evreul bun, evreul rău”). „Israeliții” sunt evrei din punct de vedere etnic și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și noi) nu este doar un simplu exercițiu de retorică parlamentară. Fără să știe, politicianul român a folosit un vechi motiv literar. La sfârșitul secolului al XVI-lea, William Shakespeare Îl pune pe Shylock să-și convingă În mod similar interlocutorii că, fiind evreu, nu e mai puțin om : „Pentru că sunt evreu !... Evreul n-are ochi ?... Evreul n-are mâini, organe, nu e slab, și nu e gras, n-are simțuri și dureri și patimi ?... Nu se hrănește și el cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Quito care este pasionat de obiceiurile popoarelor indigene, fiecare cuvânt chiar este o poveste, limbajul corpului este foarte important și pauzele mari între cuvinte dau timp pentru gândit și interacționat. Comunicarea este ca o piesă de teatru în care interlocutorii reacționează la fiecare nivel, într-un dans al simțurilor din ce în ce mai complex. Odată cu evoluția, modul nostru de exprimare a devenit mult mai sintetic și a început să se îndepărteze de acest tipar original, care se mai păstrează în puținele comunități indigene
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să fluier în surdină și să invoc spiritele pietrelor de pe masă să vină să stăm la discuții. Încep să dialoghez cu lumânarea, mai întâi cu întrebări simple cu da și nu, apoi din ce în ce mai complexe. Lumânarea pare a pâlpâi ca un interlocutor activ în dialogul meu imaginar. După o bucată de vreme îmi spun că dacă nu vreau iar să văd răsăritul soarelui, mai bine încerc să dorm. Închid discuția, zic noapte bună la toată lumea și mă bag în pat. De acum
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la incapacitatea noastră de a fi cu adevărat liberi , pe care le împărtășește celor doi, cu ochii scînteind și cu vocea unei fetițe pisicoase, într-o stare de excitație copilărească ce nu exclude o anumită viclenie, un anumit amuzament pe seama interlocutorilor. Află repede despre soțul Mihaelei (răspunzînd în locul ei la telefon) și începe să se plimbe între ea (care face plajă) și Mihai (care pescuiește), zgîndărindu-le geloziile și vinovățiile, refuzîndu-le banii atunci cînd ei, crezînd-o o șantajistă, își pierd capul, cerîndu-le
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]