6,068 matches
-
Criticul de la El Heraldo Își aprinse o țigară și, după ce aruncă cu bățul de chibrit În taur, notă În carnețelul său: „mare și cu corn destul cât să-i satisfacă pe clienții plătitori, Campagnero a arătat o tendință de a invada spațiul matadorilor“. Manuel păși pe nisipul tare În timp ce taurul se lovea de mantinelă. Cu coada ochiului Îl văzu pe Zurito așezându-și calul lângă barrera, cam la sfertul suprafeței arenei, pe stânga. Manuel Își desfășură capa aproape, În fața sa, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ne dădu „bună ziua” printr-o Înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mîna” pe tonul șoptit al musafirilor oficiali, impus și de scopul pentru care venisem, ce nu Îngăduia nici o sprinteneală a vocii, cu toată primăvara aceea Înnoitoare ce invada prin ferestre. Mă apropiai de pat; femeia avea ochii Înfundați În orbite, era trist s-o privești, și vizibilă suferința ce ne chemase acolo. Prezența noastră ne era stînjenitoare fiecăruia din noi, ca-n atîtea asemenea Împrejurări, și poate: mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dar și după actul desprinderii de solul natal, ce dovedea mobilitatea care-l caracteriza și pe care o transmisese fiicei sub forma nonconformismului, ca un alt mod al aventurii existențiale. Mă gîndii la Keti... Dar În după-amiaza aceea, cînd umbrele invadară Încăperea, Keti se ivi din nou lîngă mine. - „Răsfoiam cartea aceasta, vorbii, care e ca un album, mă gîndeam că tatăl tău a văzut toate aceste minunății, sînt sigur că le-a văzut... nu se poate altfel. Ce om a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
un templu. Nici un soldat nu avea să mai facă deosebire între curaj și brutalitate. Sfâșiat de lupte interne, Imperiul avea să se frângă. Soldatul avea să ajungă un simplu paznic de graniță sau un instrument în timpul raziilor. Barbarii aveau să invadeze lumea. Epoca marilor cuceriri se încheia cu scena aceea, care se anima din nou în fața ochilor lui Antonius, în fulgerele ultimelor lovituri ale armelor soldaților, în strigătele quazilor muribunzi și ale celor care fugeau. Antonius scutură din cap. Îl cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vândut multe alte mii ca sclavi. Julius Civilis sorbi din cupa pe care i-o oferise Valerius. — Asta fac cele două armate ale lui Vitellius, adăugă. Amândouă se îndreaptă spre Alpes, una dintr-o parte, una din cealaltă, și vor invada Italia. Eu aștept ordinele legatului Valerius Mucrus și ale lui Antonius Primus. Tu - îi dădu cupa hangiului - le vei spune că sunt gata să mă îndrept spre Italia cu războinicii mei, să-i atac pe vitellieni din spate. Zi-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
curaj să se sinucidă. Nu-i păsa nici măcar că Vitellius, ucigașul, se oprise tocmai acolo, în orașul unde ajunsese și el, ducând urna cu cenușa Velundei. Oftă și privi în jur, amețit din cauza oboselii. Se uită absent la mulțimea care invadase orașul în acele zile de sărbătoare. În fața lui, în piață, treceau, înghiontindu-se, salutându-se sau insultându-se, bărbați și femei, unii îmbrăcați elegant, alții zdrențăroși, țărani cu pantalonii cârpiți și soldați cu coifurile sub braț. Din corul de glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe Antonius că, în orașele prin care treceau, vitellienii comiteau jafuri, violau femeile, dădeau foc caselor, clădirilor oficiale și templelor. Soldații puneau stăpânire pe ferme și îi ucideau pe proprietari și pe cei care le țineau piept. O armată brutală invada Italia, care era deja sărăcită, aducând pretutindeni distrugeri și violență. Pe când Antonius Primus își înșeua calul, Calvia veni la grajduri. — Banii fac revoluțiile, zise, punându-i o mână pe braț. Banii, mai mult decât curajul. Eu am mulți bani. Contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius. Se ridică și se repezi spre Flamma, cu scutul în față și mâna dreaptă întinsă, strângând cu atâta furie sica, încât tot brațul i se contractă dureros. Mârâi o insultă și începu să-și urmărească adversarul. Deodată se simți invadat de o forță fantastică; plămânii păreau să găsească în sfârșit tot aerul de care aveau nevoie pentru a face față efortului. Se simți, de asemenea, calm cum nu mai fusese niciodată până atunci și cuprins de o furie rece, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întoarse spre legatul Sextilius Felix, pe care îl respecta pentru credința sa profundă în zeul Mithra -, tu, împreună cu aripa de cavalerie Auriana, opt cohorte și miliția Norica, vei ocupa malul râului Aenus și vei avea grijă ca rhetienii să nu invadeze aceste ținuturi și să nu se îndrepte spre Italia ca să-l ajute pe Vitellius. — Așteaptă! Vedius Aquila își croi drum și veni lângă Antonius. — Împăratul Vespasianus nu a trimis nici un mesaj prin care să ne îndemne să pornim imediat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în Pannonia, când n-au reușit să-l omoare pe Antonius Primus, toate merg din ce în ce mai prost. Caecina m-a trădat... Noroc că soldații, care-mi sunt credincioși, l-au pus în lanțuri. Apoi vii să-mi spui că răzvrătiții au invadat Italia și ne-au învins... Chiar crezi că am chef să te ascult? Vitellius duse cupa la gură și sorbi cu sete. — Unde e acum mesagerul? — La palat. Știe toate amănuntele... — Cui i-a transmis vestea? îl întrerupse Vitellius, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zile, grație lui Saturnus, trăiau în Vârsta de Aur, când fiecare era liber să facă ce dorea. Vitellius îi văzu pe soldații lui adunându-se și croindu-și drum prin mulțime. Veneau din ce în ce mai mulți. Asemenea unui râu ce se revarsă, invadară străzile, ridicând în aer lăncile, săbiile și pumnalele și strigându-i numele, de parcă ar fi fost zeul războiului. Toți aveau torțe în mâini. Trecură în fugă pe lângă templele din Forurile Imperiale și ajunseră la poalele Capitolium-ului. Aici îi înfruntară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se înteți, făcând să tremure flăcările torțelor, îndoind crengile copacilor și ducând cu sine umbrele însângerate ale celor omorâți din porunca lui Vitellius. — Orpheus a salvat Roma! strigă deodată cineva. A salvat Imperiul! Oamenii izbucniră în ovații. Valerius se simți invadat de o senzație amețitoare de libertate și, o clipă, ridică sabia spre cer. O îndreptă, ca într-o ofrandă, spre stelele strălucitoare și spre zei, conștient că își îndeplinise misiunea. Se retrase repede, nebăgat în seamă de mulțimea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de ani de atestare a urbei noastre, evident că a adus ceva în plus . În primul rând, că el s a desfășurat sub semnul acestei aniversări, în al doilea că, prin locațiile diverse ale secțiunilor lui, I așul a fost „invadat” de manifestările din programul acestuia (Casa municipală de cultură, Ateneul Tătărași, Complexul Muzeal Moldova, Casa memorială „Mihai Eminescu”, Colegiul „Octav B ănci lă” - Sala de festivități, Liceul „Dimitrie Cantemir”). A fost cu totul specială prin anaptia programului care a cuprins
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
V.D.JORJ Exact: merdre, shit și în dulcea limbă natală, căcat. Ei bine, cu această materie primă corect și științific exploatată, așa cum â din a, vom oferi agriculturii pentru viitorii patru ani îngrășăminte naturale de cea mai ecologică calitate. Vom invada cu produsele noastre agricole întreaga Europă, Asie, America și orice alt continent ne va ieși în cale. În același timp, întreaga cantitate de îngrășăminte chimice o vom vinde concomitent și cu câștiguri enorme, Vom recâștiga flota recuperând pescăritu și plutăritu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de pildă Germania. Dorința mea viscerală de ordine explică alegerea, o simți zbîrnîind Încă de la aeroport, ordinea, toate ceasurile arată aceeași oră, cotidianul carnivor mărunt, care te macină În țara lui Menumorut, este distrus, sfărîmat cu precizie, simți că te invadează liniștea și pădurile perfect tăiate-n decor. O explică, poate, și pe-a lui Caragiale, această ființă solară, ultimul om la care te-ai fi putut aștepta să aleagă Berlinul, de ce nu Italia, Portugalia, Grecia? Poate din cauza oboselii nesfîrșite provocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încearcă să-și facă loc și strigă cu un tremolo disperat: „Lasă-mă și pe mine să-i dau un picior În gură”. Sonor: „...Ține Ciuleandra pe loc, / Și-nc-o dată, măi băieți, / Hooop, și-așa, și-așa”. Plan general: Ecranul invadat de pete de sînge. Spectatorii dăruiesc oamenilor din străfundul pămîntului țigări, apă minerală, sucuri, pîine. Acum ei le indică eroilor, cu hotărîre, cu arătătorul, cine trebuie pedepsit, care sînt dușmanii, deoarece unii Încearcă să fugă, să li se rupă oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ora zece dimineața. Tăiat la: Cadru exterior: Ziaristul face eforturi vizibile să nu alerge. Ochii Îi sînt dilatați, mîinile Îi tremură, i se aude gîfÎitul. Camera se depărtează: lîngă ziarist merge la fel de grăbit un bărbat care vorbește răgușit: Ne-au invadat orașul. Dac-aș avea o pușcă. În clipa următoare se aude o Împușcătură și bărbatul cade Împleticindu-se, cu o expresie de nesfîrșită uimire. Cer parțial senin, vînt moderat. Tăiat la: Cadru interior: Redacția revistelor Cuvîntul și Amfiteatru. Ziaristul intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întrebărilor, viață etichetată la morgă, fără politețe, fără tantra, ca vîrsta a treia. „E o dragoste Împărtășită prin gesturi de tandrețe, de drăgălășenie, care produce o stare de veselie.” Pensionarii, deveniți veseli prin acele gesturi de drăgălășenie, aproape că-ți invadează cu pași mici balconul, privirea lacomă de necrofil, cunoștințele de fizică atomică, liftul spre o viață mai bună. Jurnalul se Încheie cu explicarea modului În care se face „excitarea organelor masculine de către femei”. Ea se face ca de obicei, exceptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spital după ce-au mîncat profiterol și tort Diplomat. Trăiesc pentru plăcerile tale non-stop. Lămîia combate transpirația. Să te dai cu lămîie la subsuori? Și-n ceai ce mai pui? VÎnd autocar neoplan. Preț discutabil. Rădăcina mărește sînii, OZN-urile invadează România, românii merg tot mai des la WC, șepcile lui Ceaușescu se vînd bine, patru sute de mii bucata fără cozoroc, 6 sfaturi pentru abdomen plat, 15 moduri prin care să vă simplificați viața și să deveniți fericiți, sfatul nr. 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
astfel de temă, viața unui artist, piatră de Încercare pentru orice regizor, cum spunea Odobescu. Pentru a evita pericolul romanțării, aceste filme sînt construite precaut Într-un registru liniar, dur-realist, susțin constructorii, astfel Încît, la fel ca Parker, Jim Morrison invadează ecranul sinucigîndu-se lent la 40 de grade whisky În lungi prim-planuri și, pentru marele public, complet lipsit de motivație, de parc-ar fi frizer sau un Îndrăgostit fără speranță singur În parc, și cad frunzele, deși nici măcar atît nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dosar de securitate”. Corneliu face la fel, publicînd Înfiorătoare note informative din care reiese cît era el de ascultat la telefon de instituția Împotriva căreia se răzvrătise de atîtea ori Încă din copilăria sa baptistă. Lume necăjită. Și greața ce invadează țărișoara noastră de obicei imună la greață. O studentă la Academia de Poliție sughite dintre epoleți. „Din ordin superior, România Mare nu mai poate fi citită În școala noastră decît clandestin. Poate ca măcar Politica să pătrundă, fiind organul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că Grigore Vieru a vorbit la conferința FDSN așa, Întîmplător, fără să facă politică, s-a nimerit acolo și a plîns, pentru că a fost frumos. Cum scrie și Ionescu: „Mi-a fost dor să văd din nou pămîntul țării mele invadat de macarale, buldozere, tractoare și de toate cele care Îi pot spori bogăția și frumusețea”. A fost și-un film, Farmecul discret al buldozerului. Un alt ziar buñuelesc reproduce cuvintele lui Iliescu de la o conferință de presă, cînd și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sacoșe, geamantane, au fost scoși cîrnați, cotlete, gogonele, sărmăluțe, gogoșari, cozonaci erau vreo trei care duceau mîncare cunoștințelor din Belgia , tensiunea prin care trecusem ne provocase o foame crîncenă, o foame de Crăciun, și un miros predominant de usturoi a invadat compartimentul. Unde exista și un al optulea pasager, chiar În stînga mea, o distinsă doamnă germană Îmbrăcată-n negru, În vîrstă, care a rezistat nu știu de ce numai pînă la apariția unui castravecior, după care s-a ridicat brusc, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că orice s-îr fi întîmplat mai înainte în emoțiile și în gândirea Maitreyiei, oricine le-ar fi răscolit mai înainte de mine, urmele acelea s-au șters, arse de ziua aceasta nouă la care se năștea fecioara. O nemaipomenită beatitudine mă invada atunci pe toate porțile sufletului șî ale trupului. Îmi simțeam ființa plenar și continuu, un val inefabil mă înălța din nimic, fără să mă despartă totuși de mine însumi, fără să mă rătăcească. Niciodată n-am trăit mai total și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu știu ce tainică împărtășire a dorinței noastre de fugă, de izolare împreună a trecut atunci peste tot. Pădurea ne îmbia cu desimea ei de arbori și umbre, cu păsările ei fericite. Ne-am privit, și o emoție dincolo de fire ne-a invadat, ca și atunci în bibliotecă. Am ajutat-o să sară de pe zid și i-am sărutat în fugă părul, dar sărutul a fost sufletu-mi întreg, căci Maitreyi s-a abandonat cu ochii închiși, fără să se mai gândească la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]