8,051 matches
-
Trofeul acestor munteni nu e capul dușmanului, ci o mână uscată cu mirodenii și ținută pe ușa casei. Legea răzbunării e în floare la acest popor. Cel ce se crede ofensat sau i s-a omorât o rudă de aproape, jură răzbunare și urmărește pe dușman o viață până ce îl doboară, ori până ce e doborât. Au ca rânduială morală primirea de oaspeți, pe care îi apără de primejdie cu prețul propriei lor vieți. Ca să fie temeiul acestui act mai puternic, stăpâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asemenea acte scrise, în jurisdicția relațiilor dintre vasal și suzeran, contează foarte puțin. Esențial în raporturile dintre senior și vasal era numai jurământul de credință depus de vasal în fața seniorului. Prezența fizică a vasalului, îndeplinirea gesturilor rituale prin care vasalul jura credință seniorului erau singurele care contau în relațiile feudale. Actele scrise puteau să premeargă sau să consemneze actul omagial, dar ele n-aveau nici pe departe puterea pe care o avea prestarea reală a jurământului de credință. De aceea, când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca acte de alianță, concepute după formula feudală a unei suzeranități, care nu avea puterea să se transforme într-o stăpânire politică efectivă. Tot în 2 martie 1462, Ștefan cel Mare, în afară de actul amintit, dădea un al doilea, prin care jura credință în fața trimișilor regelui Poloniei, între care se afla și Mujilo, starostele Colomeii și Sneatinului, care acordase cu câțiva ani în urmă ajutor bănesc lui Petru Aron. Acest al doilea act are o importanță deosebită, pentru că în el se consemnează
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
angaja să nu-i predea pe prizonieri nimănui, decât regelui, în caz că acesta îi va cere. Dar semnificația actelor și jurămintelor de credință, prestate de Ștefan în 1462, ne-o demonstrează strălucit încheierea ultimului document din 2 martie, pe care voievodul jura: „Iar domnul și stăpânul nostru domnia sa craiul și Coroana au să ție și să împlinească, după făgăduințele și scrisorile ce s-au scris și s-au desăvârșit între noi și între acești trei mari boieri crăiești, pe care le arătăm
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru apărarea țării, ci pentru acțiuni militare, prin care regele urmărea să realizeze cuceriri în centrul Europei, în timp ce marea primejdie care pândea Transilvania, regatul ungar și Europa se afla la hotarul de sud ale acestora. La 18 august 1467, nobilii jură la Cluj Mânăștur să ia armele și să obțină independența Transilvaniei. Îl aleg ca șef pe comitele sașilor, Benedict Roth, iar ca voievozi ai Ardealului erau aleși frații Ion și Sigismund de Ankt-Georg și Berthold Edlerbach. Roth urma să fie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
anului 1476. Cele trei țări românești se găseau strâns unite în efortul comun de a zăgăzui la Dunăre ofensiva otomană. Un izvor italian ne spune chiar că „a voit poporul (li populi) ca amândoi voievozii (Ștefan și Țepeș) să-și jure între ei dragoste și alianță; astfel că întreaga acea țară s-a încredințat că turcul nu-i va mai da de grijă”. Erau constatări făcute în momentele de entuziasm, generat de înțelegerea și înfrățirea românilor. Pericolul comun, dorința poporului de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare, nu puteau să rămână vreme îndelungată în Muntenia. Se apropia iarna, iar oamenii trebuiau lăsați să-și vadă casele, să refacă ceea ce puhoiul turcesc distrusese în calea lui. Vlad Țepeș se îndoia de unii dintre boierii care-i juraseră credință. De aceea, Ștefan îi lasă drept gardă personală 200 de moldoveni. Erau o bună pază pentru voievod, dar și o chezășie pentru credința unora dintre marii boieri. Turcii, însă, în ciuda eforturilor făcute pentru a ataca Ungaria, au trimis ajutoare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că renunțau la luptă. Atunci când pretențiile Porții creșteau sau când împrejurările erau favorabile, românii nu au ezitat să pună mâna pe arme. De aceea, domnii munteni s-au străduit să păstreze legăturile cu Transilvania și cu regele Ungariei, căruia îi jurau credință în nădejdea că puteau primi un ajutor, dacă Țara Românească era atacată de turci. Așa se explică de ce în înțelegerile dintre munteni și Ungaria apare o clauză a cărei importanță este decisivă în raporturile dintre cele două țări. Se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
peste toată creștinitatea”. Spre sfârșitul anului 1478, Cazimir îl trimitea în Moldova pe Dobieslaw Bieszowski, domnul Belzului, ca să ceară domnului jurământul de credință. La 22 ianuarie 1479, din Cetatea Nouă, de la târgul Romanului, Ștefan cel Mare făgăduia că-i va jura credință regelui, după vechiul obicei, împreună cu toți boierii săi, „la ziua pe care măria sa ne-o va arăta prin solii domniei tale cu șase luni înainte de acea zi...”. În același timp, Ștefan se temea de un atac turcesc și, la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
relațiilor statelor feudale românești cu regatul Ungariei și regatul Poloniei. Argumentând cu felul în care Matei Corvin îl trata pe Ștefan cel Mare în scrisorile trimise în Occident, și cu mai multe scrisori, prin care voievodul moldovean confirmă că a jurat credință regelui polon în fața trimișilor acestuia la Suceava, în literatura istorică străină s-a afirmat că Moldova a fost în cursul Evului Mediu stat vasal regilor unguri sau poloni. Dieta de la Torun și problemele discutate în cadrul ei vin să infirme
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apropie de cortul regesc, fu despărțit de ai săi, așezându-se la mijloc șiruri de călăreți poloni. Descălecând, fu introdus în cort și, urcându-se singur pe tribună, se închină regelui, după obiceiul neamului său. Și, îndoindu-și genunchii ca să jure credință regelui, ținea în mână sceptrul Moldovei. Iar pentru ca să se vădească tuturor, și mai ales celor de față, supunerea și umilirea unui principe atât de mare, cortul regesc, care cu intenție era întocmit așa, căzu la pământ, tăindu-i-se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
celor de față, uimiți de atâta măreție. Și, palatinul, cu sufletul mare cum era, nu se tulbură deloc. Aruncă la picioarele regelui sceptrul moldovenesc și, făcându-și semnul crucii și ținând în mână Sfânta Scriptură - era anume de rit grecesc - jură cu multă ceremonie jurământul de credință, supunere și ascultare regelui Cazimir”. Regele, ridicându-l de jos și îmbrățișându-l, „îi zise să fie cu inima bună și-i făgădui ajutorul, pe care Ștefan atât de mult îl dorea împotriva turcilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ceremonialul a fost modificat într-o anumită măsură tocmai pentru a menaja susceptibilitățile domnului și ale boierilor săi. În Relația despre statul Poloniei și provinciile unite acelei Coroane la anul 1598, făcută de un englez, se arată că, după ce vasalul jura credință regelui, acesta îi lua steagul, îi frângea hampa și îl arunca la pământ, acest gest neavând nimic umilitor, făcând parte din obiceiurile lumii feudale. Dar, scria englezul, „Omagiul Moldovei este oarecum diferit, prin faptul că steagurile principilor și ale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este însă ucis la Reuseni de către Petru Aron, care venea din Polonia. Boierii trec de partea lui Alexăndrel și Petru Aron se refugiază în Polonia. Alexăndrel se închină și lui Iancu de Hunedoara și făgăduiește regelui polon că îi va jura credință, acolo unde va binevoi acesta să vină, la Sneatin, la Camenița sau la Colomeea. În august 1454, domn al Moldovei era Petru Aron; în februarie 1455, Alexăndrel dă un privilegiu din Iași, iar în 6 iunie, Petru Aron se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era al lui Ion Muntean, dar “au arsu atuncea cand au arsu și biserica cea dinaintea tărgului Sucevii, ce s-au aprins de tunet, mai la vale de Sfântul Atanasie”. I s-a cerut preotului să aducă șase preoți să jure că ispisocul a fost al lui Ion Munteanu. Preotul a adus martorii, aceștia au jurat că așa a fost și astfel Husin și Marușca “au câștigat toată dreptatea, iar dumnealui postelnicul Crasnăș și dumnealui Jurja Necorescu au pierdut judecata înaintea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dinaintea tărgului Sucevii, ce s-au aprins de tunet, mai la vale de Sfântul Atanasie”. I s-a cerut preotului să aducă șase preoți să jure că ispisocul a fost al lui Ion Munteanu. Preotul a adus martorii, aceștia au jurat că așa a fost și astfel Husin și Marușca “au câștigat toată dreptatea, iar dumnealui postelnicul Crasnăș și dumnealui Jurja Necorescu au pierdut judecata înaintea tuturor boierilor noștri”. Deci, domnul dă dreptate lui Husin și Mărușcăi și pune și o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dăruite de unchiul său, Bera. S-au pârât ce s-au pârât și Misea a adus un înscris de la Bera, cum că i-a dat acel sat. “Noi însă cu boierii noștrii i-am făcut lege după legea țării, ca să jure Misea pentru acel sat, împreună cu popa Hanco, cu pan Stan Babici, cu pan Groza Coabinci și pan Tador Ansanul.” Misea a jurat cu acești jurători și a câștigat acel sat. Jurământul unor martori era mai tare decât înscrisul lui Bera
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
i-a dat acel sat. “Noi însă cu boierii noștrii i-am făcut lege după legea țării, ca să jure Misea pentru acel sat, împreună cu popa Hanco, cu pan Stan Babici, cu pan Groza Coabinci și pan Tador Ansanul.” Misea a jurat cu acești jurători și a câștigat acel sat. Jurământul unor martori era mai tare decât înscrisul lui Bera ! La 30 decembrie 1465, Boldur, cu giupăneasa lui, Naste, și Petre Stravici, și Feti Brătulescul, se pârăsc cu Ona pentru satul Stroești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nepoții soției marelui boier. Ivan s-a pârât cu Marușca, fiica lui Ion Cupcici, soția lui Andreico Șerbici și cu Mihno, nepotul Marușcăi, fiul lui Grozea Cupcici. Domnul i-a cerut lui Ivan să aducă 24 de martori care să jure că el și frații săi sunt nepoții lui Cupcici. Ivan n-a putut să aducă martorii ceruți și a rămas de lege. Marușca a jurat că Ivan și frații lui nu sunt nepoții tatălui ei și atunci domnul și sfatul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Grozea Cupcici. Domnul i-a cerut lui Ivan să aducă 24 de martori care să jure că el și frații săi sunt nepoții lui Cupcici. Ivan n-a putut să aducă martorii ceruți și a rămas de lege. Marușca a jurat că Ivan și frații lui nu sunt nepoții tatălui ei și atunci domnul și sfatul au dat un privilegiu prin care i se întărea ei și nepotului ei, Mihno, moșia lui Cupcici. Procesul dovedește că boierul avea o curte, că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scară-naltă,/ O scară de fier/ Pân’ la naltu cer;/ La mijlocul ei,/ Neagră Samodivă,/ Cu cartea pe mână”. Această semnificație a numelui devine aproape programatic explicitată în singura variantă în care Bogdan este ucis: „și d-acuma-ncoace/ Sâla e jurată:/ Când intră la om în casă,/ Ce găsăște, nu mai lasă...”. Confruntarea cu moartea însăși sau cu „viitoarea soție prezentată în chip monstruos, ca o vrăjitoare stăpână a forțelor necunoscute, obscure” specifică vechilor texte de cântece povestitoare, după cum a demonstrat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
istoric. Negocierile româno-sovietice, din anii 1919-1924, desfășurate în diverse orașe europene, au scos în evidență refuzul Moscovei de a retroceda Tezaurul sau - ceea ce era atunci practic imposibil de realizat - de a se proceda la troc: Basarabia contra Tezaur. Recunoașterea de jure și de facto de către România a U.R.S.S.-ului, în iunie 1934, a produs unele schimbări de atitudine în relațiile dintre aceste două țări. Anterior anului 1934, se semnase Pactul Briand-Kellog, continuat prin Protocolul de la Moscova (1929). România este de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Moscova și mă cred dator de a vă asigura că valorile statului român, depuse acolo, vor rămâne neatinse în conformitate cu procesele-verbale ce la aveți. Comisar pentru Afacerile Străine ss. V. Fritsche Șef al Cancelariei ss. B. Besonov Pentru traducere conformă Interpret jurat ss. Chebap 63 1918 martie 8, Moscova. Raport al consulului Franței la Moscova, Labonne, către Ambasada Franței la Petrograd Republica Franceză Moscova, 8/21 martie 1918 Consulatul General al Franței la Moscova Raport referitor la protecția intereselor românești după ruperea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
În care era determinată de lipsa țigărilor. În zilele respective nimic nu-i era pe voie și toți ne feream să-i stăm În cale. Cumătrul Dorca nu m-a spus lui Tata și Îi mulțumesc și acum. M-am jurat Însă că nu voi fuma niciodată și m-am ținut de jurământ până la banchetul de Bacalaureat, când profesorii și colegii, bine dispuși, m-au obligat să fumez o țigară, să dansez o colegă și să beau un pahar de vin
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cu frica, iar când te obișnuiești cu ceva, fie chiar și un lucru cumplit, precum e moartea, în cele din urmă îl accepți și intri într-o relație de interdependență, de comunicare. Doamne, câte nu ne-am spus, dar am jurat unul altuia ca totul să rămână ca o taină. Cu toate astea în permanență am gândit că biata de ea este în eroare și de fapt nu mă caută pe mine, de multe ori am și compătimit-o pentru alegerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]