6,343 matches
-
unor valori tradiționale. Această etapă a evoluției vedetei, în care ea folosește imagini mai tradiționale ale femeii și sexualității, îi reduce caracterul subversiv de emblemă a modei și de model pentru femeile tinere. În vreme ce stilul "vampă" din perioada mai timpurie legitima crearea propriului stil vestimentar și a propriei afirmări prin intermediul acestuia prin combinarea elementelor de vestimentație ieftină, Madona abordează acum imaginea tradițională a femeii frumoase, suple, bine îmbrăcate, obligîndu-și astfel imitatoarele să frecventeze saloanele cosmetice, să-și cumpere haine, cosmetice și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Vreau să-mi eliberez sufletul" și "Vreau să-mi pierd controlul" ("I want to free my soul" și "I want to lose control"). Ca atare, apare întotdeauna în creația Madonei un anumit accent pus pe petrecere și dorința de distracție, legitimînd astfel hedonismul și căutarea plăcerii. 8 Chiar în săptămîna în care Madona a lansat videoclipul "Like a Prayer", a fost transmis și spotul publicitar făcut de ea pentru firma Pepsi, care utiliza exact aceleași versuri ale aceluiași cîntec și un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
deopotrivă experiența totalitarismului și a exilului. Cartea este în sine un prim cerc infernal, conturând geografia terifiantă a Arhipelagului Gulag și descinderea autorului în coșmarul istoriei. Autobiografia certifică autenticitatea dicursului și imprimă prozei un realism "rece", prin care literatura se legitimează ca mediator între confesiune și mărturia-document. Ziua lui Ivan Denisovici este, de fapt, o metaforă temporală a deceniilor de teroare stalinistă ce au transformat Gulagul într-un spațiu al suferinței și al morții. Vinovăția și pedeapsa erau atribuite aleatoriu, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de percepție supărătoare fie exterminîndu-i pe reprezentanții puterii legitime și istoria mondială e plină de astfel de războaie de "succesiune" fie arborînd toate însemnele, toate mărcile legitimității: curte regală sau partizani, drapele sau insigne. Probabil că tot pentru a-și legitima autoritatea, omul zilei de 18 Iulie 1940 a păstrat toată viața titlul de general de Gaulle, dorind să amintească mereu că în ceasul primejdiei patria apelase la el. Și în mod cert, tot pentru aceleași motive, Tito, care s-a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Departe de a fi răspunsul la propria lor mizerie psihologică, conducătorul este, pentru mase, această mizerie însăși. Mai ales cînd se numește Hitler sau Stalin. Urmînd această perspectivă, psihologia mulțimilor schimbă direcția și se afirmă ca fiind de stînga. După ce legitimase societatea de masă, iat-o acum preschimbată în criticul și cenzorul ei. Și dacă ar fi numai asta! Dar datorită influenței conjugate a acelor animale inventive care au fost discipolii lui Freud și dintre care Reich rămîne cel mai important
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
bărbaților și a femeilor și identificarea cu clanul, cu fraternitatea, pregătind unirea oamenilor, a generațiilor. Să admitem ipoteza că noțiunea de lege a fost inventată de mame pentru a canaliza instinctele fiilor lor și a pune capăt tendințelor către tiranie, legitimînd conspirația împotriva acesteia. Într-adevăr, cine era mai interesat decît femeile să oprească declanșarea unei violențe fără de sfîrșit, să îngrămădească puterea fizică printr-o contrapunere psihică și socială? Și este posibil că, stăpînind resursele agricole ale societății, ele aveau mijloacele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o familie nobilă fie că nu, el va fi un nesupus și un uzurpator, un străin printre ai săi. Și orice uzurpare este luarea locului altcuiva; tînărul se răzbună înlocuindu-l pe bătrîn, sclavul pe stăpîn. Tocmai pentru a se legitima el trebuie să-și inventeze o filiație potrivită scopului, ca ales al zeilor dacă este profet, ca fiu de rege sau de împărat, dacă este conducător politic și așa mai departe. Moise este întemeietorul unui popor și al unor structuri
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lor. Ne putem însă întreba dacă aceștia nu au aflat în remușcările lor o îndreptățire întru a se zeifica pe ei, un mijloc de preschimbare a lor, a uzurpatorilor, în succesori. Într-un cuvînt, în acest fel fiii s-au legitimat. Au camuflat o moarte violentă în una naturală. Să nu uităm că adesea strigătul "Regele a murit, trăiască regele!" ascunde, dincolo de el, un altul: "Regele a fost asasinat, trăiască asasinii lui!". Plecînd de la aceste elemente, putem, printre altele, să propunem
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tăinuit, este probabil temelia majorității instituțiilor. După aceste două serii de observații, putem încheia repede capitolul de față. Religiile sînt opera "fiilor", a urmașilor unui tată întemeietor al unei societăți determinate sau al unui popor. Ele îi dezvinovățesc și îi legitimează în același timp, ascunzînd atît de bine crima încît nimeni nu-i mai vede în ei pe făptuitorii acesteia. Esențial mi se pare însă altceva. Cu toate că ascund urmele crimei și ale uneltirii, religiile întrețin, refac și preamăresc legătura dintre făptași
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
școala incluzivă constă în evaluarea dialogată, participativă, consensuală, proces în care sunt negociate și aduse la un consens diferitele interese, valori și puncte de vedere între educator și elev. în modelul tradițional, bazat pe o concepție directivistă în evaluare, se legitimau rolul și puterea educatorului asupra elevului, limitând relațiile interpersonale (elevul avea un rol pasiv, iar evaluarea era centrată pe rezultatele muncii sale). Evaluarea participativă, consensuală are la bază responsabilitatea împărtășită de elev și educator, iar accentul se pune pe cooperare
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
parcurs programe adaptate și care nu are același nivel de achiziții, posibile trasee de evoluție școlară/pregătire profesională pentru diferite categorii de absolvenți). în acest context, se pune în discuție posibilitatea instruirii diferențiate în cadrul unor școli unice; altfel spus, se legitimează ideea școlii pentru toți sau a școlii pentru diversitate, ca instituție fundamentală a unei comunități umane, la care să aibă acces toți elevii (inclusiv cei cu cerințe speciale sau dificultăți de învățare) și în care vor fi create condițiile pentru ca
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
în numele filantropiei, și al egalității”, anticii edificau “o societate în care obiectivele umane erau în mod artificial îngustate și micșorate -după Tocqueville -, în “simple animale muncitoare”, o societate în care (...) “mediocritatea colectivă” sufoca lent originalitatea și talentele individuale.” Dacă anticii legitimau drept stăpăn absolut pe cel mai înțelept, pe cel ce deține adevărul și dreptatea, pentru moderni, chiar dacă noțiunea platoniciană a “regelui-filosof” este lipsită de conținut, filosoful nu este exclus din societate, fiind tolerat, indiferent dacă convingerile sale sunt absurde sau
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
filosoful român propune gândirea dogmatic-teologală. Dogma nu reprezintă o construcție rațională, ci o formă "care îmbracă adevărul-mister revelat". În fond, pentru Țuțea, a gândi dogmatic presupune a gândi "în lumina eliberatoare a Celui de Sus". Dogma este indisociabilă Revelației, care legitimează în mod absolut și învăluie credinciosul și sacerdotul 8. Astfel, din punctul de vedere al ecleziologiei creștine susținute de Petre Țuțea, unicul mod de acces la o cunoaștere religioasă autentică este prin intermediul Revelației. Cu alte cuvinte, cunoașterea religioasă este o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
interdicție dacă nu există atracție. Cauzele tabuului sunt intim legate de mariaj și familie. Una dintre ele ar consta în faptul că prin reglementarea relațiilor sexuale din interiorul familiei se elimină o sursă puternică de tensiune și se identifică și legitimează tatăl social al copiilor. O altă cauză de prim ordin a interdicției incestului este considerată nevoia familiei de a avea și de a menține legături cu alte familii. Relațiile cele mai trainice sunt cele stabilite prin alianțe de rudenie. Interdicția
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1. Rolurile și așteptările de rol în grupul familial" Statutul (sau statusul) și rolul sunt două noțiuni centrale în disciplinele socioumane. Într-un sens mai larg, statutul reprezintă poziția pe care o ocupă indivizii în spațiul social. Aceste poziții sunt legitimate social, fiind acompaniate de o suită de reguli formale și informale, de drepturi și îndatoriri pe care ocupanții lor trebuie să le respecte. Rolul ar însemna aspectul dinamic al statusului, trecerea de la poziția abstract acreditată la comportamentul concret. Totuși, în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se va consolida statutul oficial, termenul se va impune și în limbajul academic de la noi, oamenii obișnuiți continuând să folosească expresii ca „stauîmpreună”, „concubinaj”. În ceea ce mă privește, prefer ca, deocamdată, alături deacestea („concubinaj”), ca termen științific să folosesc „coabitare” (legitimat în literatura de specialitate ca prescurtându-l pe cel mai complex de „coabitare nonmaritală”). Gravă este însă o altă întrebare: nu afectează coabitarea negativ rata căsătoriei, și așa pândită de alte pericole? Răspunsul este că, luată în sine, nu. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
egalitate cu mariajul, ceea ce - consideră autoarele citate - nu numai că nu e echitabil sociomoral și financiar pentru cei care au ales calea firească a căsătoriei, ci transmite și un mesaj mai general către opinia publică, și anume că societatea (statul) legitimează mariajul și coabitarea ca echivalente funcțional; d) descurajarea prin mass-media a nașterilor premaritale, a situației de a crește și educa copii de către un singur părinte. Se ridică în aceste condiții câteva serioase întrebări în legătură cu astfel de proiecte: 1. din moment ce în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cetățean al României. La fel cum cetățeni sovietici erau toate națiunile conlocuitoare în cadrul Uniunii Sovietice”. Citind aceste rânduri, ce se apropie periculos de retorica nazistă a raselor, rânduri ce ar trebui citite, chipurile, de membrii Consiliului Europei (!!!), ne punem legitima întrebare dacă autorul acestor rânduri răspunde unor comandamente politice sau dacă doar este de o naivitate și dezinformare fără margini. Deoarece, chiar teze evident eronate trebuie susținute cu argumente cât de cât veridice, nu inepții care afirmă că orice națiune
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
s. Ven.C.)138. Adică, recunoștea atât dezmembrarea Poloniei, în întregul ei, si, deci, toate teritoriile achiziționate de Rusia pe seama fostului stat polonez, ceea ce nu putea decât să întrețină starea de insecuritate a graniței otomane din această zonă, precum și să legitimeze anexarea Crimeii. În acest din urmă caz, recunoașterea ei, chiar si tacită, sugerează situația deosebit de critică în care se află, atunci, pe plan internațional, Poartă Otomană, dacă se are în vedere faptul că sultanul Selim al III-lea își făcuse
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
planul ideilor și al practicii politice, sinteza pe care se întemeiază, în secolul XX, reflecția, atât de diferită în aparență, a unor Raymond Aron, Michael Oakeshott sau Ronald Reagan. Prin Edmund Burke, Robert Peel, Guizot sau Tocqueville, liberalismul conservator se legitimează drept curent al echilibrului și exponent al moderației. Libertatea este separată de revoluție, iar egalitatea în fața legii, privită ca firească, are drept corespondent o inegalitate de aptitudini, dotări intelectuale și avere. Un caz ideal ce exprimă acest nou etos liberal
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ale județului, pentru ca să poată mai târziu, pe o treaptă mai superioară, să judece cari sunt adevăratele interese ale Statului întreg.<ref id=”1”>Ibidem, p. 319.</ref> Junimismul politic rămâne întemeiat pe această vocație a contrazicerii prejudecăților curente. Suveranitatea rațiunii legitimează, în cele din urmă, ostilitatea față de orice tentativă de a submina o evoluție care duce, pe durată lungă, la fortificarea instituțiilor. Omul politic pe care Carp mizează, ca imagine generică, este capabil să reziste asaltului mulțimii - populismul îi este străin
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
formă locală de distilare a conservatorismului, este identificabilă rezistența la seducția masificării și anihilării individualismului creator. Proiectul unei comunități policentrice, care mizează pe autonomie locală, este actual și astăzi, în măsura în care descentralizarea postcomunistă nu a fost decât un cadru care să legitimeze satrapiile locale. Cetățenia se naște prin activarea instinctului vieții locale, iar restrângerea limitelor guvernului omnipotent se poate realiza prin mobilizarea potențialului de patriotism local. În fiecare dintre unitățile ce compun statul, această energie hrănește alternativa la resemnare și corupția politică
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Între timp, creștinismul a devenit religio licita prin același edict (311) al lui Galerius care sancționa implicit și anacronismul vechilor instituții ale statului; ca o ironie, era tocmai cel care la început se îndârjise împotriva Bisericii prin patru edicte ce legitimau persecuția, iar acum trebuia să se recunoască înfrânt de aceasta. Anul următor Constantin, primind din partea senatului titulus primi nominis, după victoria asupra lui Maxentius (312), a obținut și încetarea persecuției de către Maximinus, iar în 313, împreună cu Licinius a promulgat o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acționau voit împotriva deciziilor Apostolilor și a mai marilor poporului (preoți și episcopi), ori fără părerea și știrea lor, erau pedepsiți și anatemizați. Refuzul prestării serviciului militar, din motive de conștiință sau mai puțin, în epoca Apostolilor, nu a fost legitimată și nici consimțită de învățăturile Bisericii. Dacă în Noul Testament nu s-a luat nici o atitudine față de serviciul militar, aceasta se datorează absenței unor mărturii directe sau indirecte, referitoare la prezența creștinilor în rândurile armatei romane anterior anului 180. Fiind absorbită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
1), Sergius Paulus, proconsulul roman din insula Pafos, care a crezut în Evanghelie, temnicerul din Filipi (cf. Fap 16, 12-40) împreună cu toată casa lui etc. După ce a susținut ideea unicității lui Dumnezeu și a criticat tradiția homerică, care voia împăratul legitimat de divinitate, Origene repune în discuție elementele elaborării doctrinei dreptului divin al suveranului, răsturnând critica filozofului, precizând că este posibilă ispășirea fiecărei persoane, fără nici o constrângere, și poate duce la prosperitatea unei comunități civile pacificate. Alexandrinul arăta prin aceasta că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]