5,477 matches
-
se centrează cu preponderență pe politicile sociale care au impact asupra dezvoltării sociale, focalizându-se pe aspecte precum rolul statului în furnizarea bunăstării, suportul pentru finanțarea diferitelor programe sociale, legitimarea politicilor de combatere a sărăciei. În fapt, problematica abordată vizează legitimitatea politicilor sociale prin care se contribuie la dezvoltarea socială și suportul social de care aceasta se bucură în România. În analiza legitimității am optat pentru o definiție a conceptului, larg acceptată în științele sociale, conform căreia „legitimitatea presupune capacitatea sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
bunăstării, suportul pentru finanțarea diferitelor programe sociale, legitimarea politicilor de combatere a sărăciei. În fapt, problematica abordată vizează legitimitatea politicilor sociale prin care se contribuie la dezvoltarea socială și suportul social de care aceasta se bucură în România. În analiza legitimității am optat pentru o definiție a conceptului, larg acceptată în științele sociale, conform căreia „legitimitatea presupune capacitatea sistemului politic de a produce și a menține credința că instituțiile politice existente sunt cele mai potrivite sau singurele potrivite pentru societate” (Lipset
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
problematica abordată vizează legitimitatea politicilor sociale prin care se contribuie la dezvoltarea socială și suportul social de care aceasta se bucură în România. În analiza legitimității am optat pentru o definiție a conceptului, larg acceptată în științele sociale, conform căreia „legitimitatea presupune capacitatea sistemului politic de a produce și a menține credința că instituțiile politice existente sunt cele mai potrivite sau singurele potrivite pentru societate” (Lipset, 1959, p. 86). Conceptul de legitimitate și implicațiile sale pentru politicile de dezvoltare Numeroase studii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a conceptului, larg acceptată în științele sociale, conform căreia „legitimitatea presupune capacitatea sistemului politic de a produce și a menține credința că instituțiile politice existente sunt cele mai potrivite sau singurele potrivite pentru societate” (Lipset, 1959, p. 86). Conceptul de legitimitate și implicațiile sale pentru politicile de dezvoltare Numeroase studii au pus accentul pe componenta evaluativă a procesului de legitimare și pe importanța similitudinii valorilor populației și a celor pe care se fundamentează anumite politici (Lipset, 1960; Beetham, 1991; Peillon, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
componenta evaluativă a procesului de legitimare și pe importanța similitudinii valorilor populației și a celor pe care se fundamentează anumite politici (Lipset, 1960; Beetham, 1991; Peillon, 1996; Fuchs, Guidorossi, Svensson, 1995; Merkl, 1988; Zamfir, 1997; Kirsch, 1982). În acest sens, legitimitatea presupune existența unei congruențe între valorile pe care le împărtășește populația și cele pe care le promovează regimul politic. Regimurile politice se sprijină pe o serie de valori și principii care vizează scopurile politice promovate (Easton, 1965). Autorul arată că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1965, p. 290). Prin urmare, pornind de la tipul de politici, putem cunoaște valorile pe care se sprijină regimul. Însă între valorile promovate de un regim și cele împărtășite de populație trebuie să existe o anumită concordanță, altfel regimul își pierde legitimitatea. Astfel, se poate afirma că, între politicile promovate de un regim și valorile la care aderă majoritatea populației există o anumită concordanță necesară păstrării legitimității de respectivul regim. De aici rezultă importanța deosebită pe care o au valorile pentru legitimitate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și cele împărtășite de populație trebuie să existe o anumită concordanță, altfel regimul își pierde legitimitatea. Astfel, se poate afirma că, între politicile promovate de un regim și valorile la care aderă majoritatea populației există o anumită concordanță necesară păstrării legitimității de respectivul regim. De aici rezultă importanța deosebită pe care o au valorile pentru legitimitate și procesul de legitimare în sine. Un mare număr de studii demonstrează existența unei relații între variațiile legitimității și eficiența sistemului politic (Lipset, 1959, 1960
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
legitimitatea. Astfel, se poate afirma că, între politicile promovate de un regim și valorile la care aderă majoritatea populației există o anumită concordanță necesară păstrării legitimității de respectivul regim. De aici rezultă importanța deosebită pe care o au valorile pentru legitimitate și procesul de legitimare în sine. Un mare număr de studii demonstrează existența unei relații între variațiile legitimității și eficiența sistemului politic (Lipset, 1959, 1960; Dogan, 1988, 1994; Lillbacka, 1999; Cipriani, 1987; Rose, Peters, 1978; Meyer, 1994). Un regim este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
populației există o anumită concordanță necesară păstrării legitimității de respectivul regim. De aici rezultă importanța deosebită pe care o au valorile pentru legitimitate și procesul de legitimare în sine. Un mare număr de studii demonstrează existența unei relații între variațiile legitimității și eficiența sistemului politic (Lipset, 1959, 1960; Dogan, 1988, 1994; Lillbacka, 1999; Cipriani, 1987; Rose, Peters, 1978; Meyer, 1994). Un regim este considerat eficient de către cetățeni dacă acesta satisface cerințele lor și dacă inițiativele luate de actorii politici sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cetățeni dacă acesta satisface cerințele lor și dacă inițiativele luate de actorii politici sunt în concordanță cu expectațiile și aspirațiile populației. În epoca modernă, mai ales în perioada postbelică, eficiența economică joacă un rol foarte important pentru creșterea sau scăderea legitimității regimurilor politice. Eficiența crescută a sistemului politic și economic pentru o lungă perioadă de timp duce la creșterea legitimității sistemului. Acesta este cazul unor state precum Coreea de Sud, Taiwan și fosta Republică Federală Germania, în care eficiența economică pe termen lung
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aspirațiile populației. În epoca modernă, mai ales în perioada postbelică, eficiența economică joacă un rol foarte important pentru creșterea sau scăderea legitimității regimurilor politice. Eficiența crescută a sistemului politic și economic pentru o lungă perioadă de timp duce la creșterea legitimității sistemului. Acesta este cazul unor state precum Coreea de Sud, Taiwan și fosta Republică Federală Germania, în care eficiența economică pe termen lung a oferit șansa construirii legitimității regimului politic (Dogan, 1994). Astfel, se poate afirma că diferențele marcante dintre idealul de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a sistemului politic și economic pentru o lungă perioadă de timp duce la creșterea legitimității sistemului. Acesta este cazul unor state precum Coreea de Sud, Taiwan și fosta Republică Federală Germania, în care eficiența economică pe termen lung a oferit șansa construirii legitimității regimului politic (Dogan, 1994). Astfel, se poate afirma că diferențele marcante dintre idealul de dezvoltare socială al colectivității și efectele măsurilor adoptate de guvernare conduc la erodarea legitimității guvernării pe termen lung și la scăderea legitimității regimului politic pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Germania, în care eficiența economică pe termen lung a oferit șansa construirii legitimității regimului politic (Dogan, 1994). Astfel, se poate afirma că diferențele marcante dintre idealul de dezvoltare socială al colectivității și efectele măsurilor adoptate de guvernare conduc la erodarea legitimității guvernării pe termen lung și la scăderea legitimității regimului politic pe termen lung. Studiile referitoare la factorii care determină legitimitatea unui regim al bunăstării au încercat să lege suportul acordat acestuia de o serie de factori printre care se numără
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a oferit șansa construirii legitimității regimului politic (Dogan, 1994). Astfel, se poate afirma că diferențele marcante dintre idealul de dezvoltare socială al colectivității și efectele măsurilor adoptate de guvernare conduc la erodarea legitimității guvernării pe termen lung și la scăderea legitimității regimului politic pe termen lung. Studiile referitoare la factorii care determină legitimitatea unui regim al bunăstării au încercat să lege suportul acordat acestuia de o serie de factori printre care se numără: interesul personal al individului, orientarea ideologică, situația economică
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
afirma că diferențele marcante dintre idealul de dezvoltare socială al colectivității și efectele măsurilor adoptate de guvernare conduc la erodarea legitimității guvernării pe termen lung și la scăderea legitimității regimului politic pe termen lung. Studiile referitoare la factorii care determină legitimitatea unui regim al bunăstării au încercat să lege suportul acordat acestuia de o serie de factori printre care se numără: interesul personal al individului, orientarea ideologică, situația economică generală, tipul de serviciu oferit sau tipul de regim de furnizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
politici sociale, pleacă de la premisa că „fiecare sistem de bunăstare se sprijină pe un sistem de valori care furnizează baza pentru alegerile făcute” (Dixon, Shik Kim, 1992, p. 1). Această direcție accentuează rolul pe care îl au valorile în constituirea legitimității unui regim al bunăstării și indică faptul că valorile sunt mai importante pentru suportul social decât interesul personal (Rabušic, Sirovátka, 1999; Roller, 1995; Gevers, Gelissen, Arts, Mufels, 2000; Peillon, 1996). Pornind de la definiția legitimității, în centrul căreia se află componenta
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care îl au valorile în constituirea legitimității unui regim al bunăstării și indică faptul că valorile sunt mai importante pentru suportul social decât interesul personal (Rabušic, Sirovátka, 1999; Roller, 1995; Gevers, Gelissen, Arts, Mufels, 2000; Peillon, 1996). Pornind de la definiția legitimității, în centrul căreia se află componenta valorică, este de așteptat ca acestea să joace un rol foarte important în legitimarea unui regim. Cu toate acestea, așa cum arăta Lillbacka (1999), legitimitatea se sprijină nu numai pe valori, ci și pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Gevers, Gelissen, Arts, Mufels, 2000; Peillon, 1996). Pornind de la definiția legitimității, în centrul căreia se află componenta valorică, este de așteptat ca acestea să joace un rol foarte important în legitimarea unui regim. Cu toate acestea, așa cum arăta Lillbacka (1999), legitimitatea se sprijină nu numai pe valori, ci și pe o serie de alte componente, printre care se numără și componenta afectivă și cea rațională. Numeroase studii indică faptul că în situații de recesiune economică sprijinul acordat de indivizi creșterii cheltuielilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
împartă cu restul societății. De asemenea, politicile universaliste, promovate în acest tip de regimuri, încurajează formarea unor coaliții între clasa muncitoare și clasa de mijloc (Korpi, 1980, p. 305), ceea ce reduce clivajele de clasă în suportul pentru politicile sociale, sporind legitimitatea regimului. În contrast, regimurile liberale promovează programe destinate, în principal, să acorde sprijin numai anumitor categorii de persoane aflate în nevoie. Acest tip de politică trasează praguri de sărăcie în populație și îi separă pe cei săraci de restul populației
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Sylvia Walby (coord.), The European Societies: Fusion or Fission? (pp. 205-214), Routledge, Londra, New York. Wilensky, Harold, 1975, The Welfare State and Equality: Structural and Ideological Roots of Public Expenditures, University of California Press, Berkley, Los Angeles, Londra. Zamfir, Cătălin, 1997, „Legitimitatea guvernării”, în Raportul Național al Dezvoltării Umane - România 1997, Editura Expert, București. Zamfir, Cătălin, 2000, „Politica socială în România în tranziție”, în Elena Zamfir, Ilie Bădescu, Cătălin Zamfir (coord.), Starea societății românești după 10 ani de tranziție (pp. 13-33), Editura
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rapiditate și sprijină reacția rapidă la schimbările din mediul social, accelerând dezvoltarea. O comunitate în care oamenii discută des între ei este una în care problemele comunității sunt adresate de toți membrii, iar soluțiile sunt dezvoltate prin consens și capătă legitimitatea dată de participarea la structurarea lor. Solidaritatea, toleranța și incluziunea socială sunt determinate laolaltă de existența unor stocuri de capital social, cu precădere a celui de tip bridging. Toate acestea trebuie însă considerate cu precauție, ca elemente complementare în cadrul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asociază cu absența implicării active în viața comunității, cu dezvoltarea unor societăți autarhice (vezi Turner, 2000, pp. 100-101), închise, puternic segmentate, corupte. Capital social în România și în Europa: încrederea Regimurile comuniste din Europa nu au fost regimuri bazate pe legitimitatea alegerii libere a cetățenilor. Impuse prin forța armelor, partidele comuniste au avut nevoie de un control cât mai accentuat asupra societății civile pentru a evita disidențele și a asigura supraviețuirea ordinii sociale. Aparatul polițienesc, de supraveghere a devenit un instrument
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
îți înșele așteptările, fie din dorința de a parveni, fie din nevoia de a se proteja pe sine însuși. Neîncrederea se generaliza pe zi ce trece. Instituțiile administrării societății, inclusiv cele de natură politică, erau, în bună măsură, lipsite de legitimitate prin însăși originea lor. Sistemul politic era cel impus de sovietici, și nu cel ales de cetățeni sau, cel puțin, de o elită locală. După 1989, dificultățile inerente, costurile sociale ale reconstrucției, corupția și performanțele economice scăzute, mult mai vizibile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și a intoleranței etnico-religioase. În același timp, în vestul continentului tindea să se dezvolte societatea postindustrială marcată de nivele ridicate de toleranță identitară, încredere interumană și între grupuri. Încrederea în instituțiile centrale ale statului, deși în declin după crizele de legitimitate manifeste încă din anii ’70, își menținea niveluri mai ridicate ca în Est. Cifrele confirmă toate aceste tendințe. Încrederea interumană prezintă niveluri mai reduse în Est, iar încrederea în instituții urmează același trend (vezi figura 2). În medie, 62% dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prima alternativă. Cît despre a doua, Washingtonul nu împărtășea părerea celor de la Londra, care credeau că printr-un tratat de pace se putea pune capăt dominației sovietice. Ba dimpotrivă, un tratat de pace nu ar fi făcut decît să dea legitimitate guvernelor aflate la putere. Prin urmare, Departamentul de Stat a recomandat a treia alternativă, care era în spiritul Chartei Atlantice și al Declarației de la Yalta privind Europa Eliberată. Nu se recunoștea nici un guvern pînă nu se desfășurau consultații tripartite, în vederea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]