6,049 matches
-
Ierusalim, agitându-se ca niște lilieci pe aleile lor boltite. Trebuie s) fie p)c)toși și r)i că s) merite o asemenea viat) grea, credea Loti. Aici era dovadă c), Într-adev)r, ei comiseser) o crim) grav) Împotriva Mântuitorului Care venise În mijlocul lor. Nu mai vezi evrei de felul celor pe care Ii descria Loti. Kollek construiește un nou cartier evreiesc În Orașul Vechi. Principala r)m)sit) din vechiul cartier este sinagoga Ben-Zakkai, aruncat) În aer de iordanieni
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Ștefan stă în acea Golgotă pe care o urcă singur, înfrânt, rănit, îngenuncheat sub povara Crucii sale; dar stoarce din el puterea de a se ridica și de a merge mai departe cu sabia. Tragica ispășire, "Învierea" apropierea cu Patimile Mântuitorului nu este întâmplătoare. Cum se va sfârși totul? Finalul suspendat este deschis oricărui sfârșit: izbândă? înfrângere? moarte? În pisania bisericii eroilor căzuți la Valea Albă Războieni, Ștefan a săpat în piatră dramaticele cuvinte: "... Și au fost biruiți creștinii de păgâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am altul de schimb... Ți-l taie! amenință Daniil necruțător. Capul? Piciorul! Daniil întinde mâna să-i scoată bandajul de la frunte. Mă lași să văd?... Ștefan se ferește în lături: A! Nu!... Aiasta-i cununa mea de spini! La așa "Mântuitor" așa coroană! râde el sarcastic și începe să se agite de colo-colo târșind piciorul. Buba-i aici, Sihastre! spune și își înșurubează un deget în tâmplă. Ai tu cataplasmă pentru aiastă nevăzută rană. Ai?!... Arhimandrit!... Mitropolit te fac! Am!!... Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vezi că numaidecât fac pfff... Gura-i mare la ei, adaugă el și apoi tace încruntându-se, bântuit de amintiri. Turcii, reia el, băteau la porțile Constantinopolului... Doamne! Cât s-a rugat de ei Împăratul Constantin: "Salvați-ne, pentru numele Mântuitorului, că aceluiași Dumnezeu ne rugăm!" a strigat el. A pus la cale unificarea celor două biserici dezbinate. Trimișii lui au făcut cărare bătând în lung și-n lat Europa, prosternându-se, milogindu-se după ajutor. Orgolii popești, dogme absurde, dorință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Am hălăduit peste tot în Turchia, continuă Gherasim. Am căscat ochii, am tras cu urechea... Cine să se lege de un biet călugăr-cerșetor ce bate cărările Împărăției, desculț, cu traista în băț doldora de sfinte iconițe, cu așchiuțe din Crucea Mântuitorului, cu oscioare moarte făcătoare de minuni de-ale vreunui "sfânt mucenic" de mine dezgropat... Și cu ciuma? întreabă Ștefan. Ciuma? Molima bântuie sălbatec. Oamenii, înfricoșați, fug din calea ei. Stambulul e pustiu. Sultanul și Înalta Poartă au fugit în munți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
profetic: Va veni vremea când orice om va striga: Sunt om! Sunt liber!". Iată visul de aur al omenirii! Doamne! Învățătorule! Omul, mai presus de toate"! Mi-ai împuiat urechile cu Sfinții tăi Platon și Aristotel. Și noi avem un Mântuitor ce ne învață mai mult: iubirea... Dar, până atunci, nu cu vise de aur și vorbe frumoase îi vom apăra pe oameni de acei despoți nebuni ce numai subjugarea Lumii prin foc și sabie visează. Ascensiunea lui Mahomed poate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
florile pe morminte, îi reproșează el și Alexandru bolborosește ceva și pune capul în pământ. Uităm prea repede... Am făcut pomenire pentru taica, pentru maica... Și pe maica ta, pe Maruța, am pomenit-o. Alexandru își face cruce, sărută picioarele Mântuitorului. Ștefan deschide fereastra, privește în gol, răscolit încă de rugăciune și de amintirea celor ce s-au dus, ce stăruie în el de parcă ar fi fost ieri... Privește în gol și vede în el, ca orbii. Și totul se perindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Așa-așa! afirmă Alexa. O așa mare cinste se cuvine unui om greu. Eu... eu ce sunt? Un amărât de stolnic mai-mare peste bucătarii Măriei sale... Domnia ta ești boier mare, cumnat chiar, îi spune lui Isaia. Rămâi în istorie ca un mântuitor... Așa-așa, se repede Negrilă, "Cumnat! Mântuitor"! Isaia, posomorât, mestecă un mormăit: S-o lăsăm... Hotărâm noi... Om vedea... Toate la timpul lor. Graba-i să jurăm! Aici! Acu! Pe cruce! Să jurăm! Mormânt, vorba lui Cupcici. Dumnezău să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mânie: Tractate?! Avem! Câte n-avem! De toate avem! Pe piele de vițel! Cu chenare aurite și floricele pe margini! Și cu peceți cât roata carului! Grozave tractate! Despre jurămintele cu care-s întărite nevoie mare! Sfinte jurăminte! Pe Crucea Mântuitorului! Pe oasele străbunilor! Pe locul din Rai! și Ștefan scoate din scrin un vraf de pergamente, suluri cu peceți, pe care le aruncă pe masă, cu dispreț. Am aici tractate, hrisoave, scrisori, firmane, de la illustrissimi, seremissimi, luminății, regi, șahi, hani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în teacă și mormăie: "Vorbesc cu lupii"... Îi solomonește... Aiasta-i curată vrăjitorie! Ștefan dă ocol chiliei. A rămas singur... Singur cu Iisus... Se oprește, se proțăpește înaintea Lui, încrucișează brațele la piept și, ironic, impertinent chiar, îi vorbește: Plecăciune Mântuitorule! Plecăciune! Acu, Iisuse din Nazaret, între noi doi! Și Tu m-ai părăsit! Geaba rugă! Geaba tămâie! Pentru ce m-ai părăsit, Hristoase?! Erai ultima mea speranță! Și cât te-am rugat!... M-am târât în genunchi prin bălți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce m-ai părăsit, Hristoase?! Erai ultima mea speranță! Și cât te-am rugat!... M-am târât în genunchi prin bălți de sânge și-am strigat către Tine: "Ajută-mă!!... Dragul meu!! Iubitul meu Iisus! Dumnezeul meu!! Nu mă lăsa Mântuitorule!! Fă o minune!! Pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva!!"... Dar minunea nu s-a arătat. Ai rămas surd și mut. Cerul era prea departe să-mi audă plânsul. Și noi muream... muream pentru libertatea noastră, dar și pentru Crucea ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sunt un om singur! Deci sunt un om liber!" Ce?? Numai Tu poți muri?! Da! Dar Tu știai că a treia zi vei învia! Ți-au spus-o Scripturile!... Noi... nouă, cine ne garantează că moartea noastră nu-i zadarnică, Mântuitorule?! Ai spus odată: "De mă veți urma, chiar de veți muri, veți învia". Am făcut și eu pe "Mântuitorul"!... Ei... ei au crezut în mine și m-au urmat. Dumbrăvile Moldovei îs pline de flori și oase albe... Despre Înviere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a treia zi vei învia! Ți-au spus-o Scripturile!... Noi... nouă, cine ne garantează că moartea noastră nu-i zadarnică, Mântuitorule?! Ai spus odată: "De mă veți urma, chiar de veți muri, veți învia". Am făcut și eu pe "Mântuitorul"!... Ei... ei au crezut în mine și m-au urmat. Dumbrăvile Moldovei îs pline de flori și oase albe... Despre Înviere n-am încă știre... Hoo, nebuno!! se lovește el cu pumnul în piept. Iar ai luat-o razna?!?!... Vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zece zile pe care le-am petrecut de data aceasta în capitala Franței. * Pe primul plan a trecut acum minunea Saint-Suplice-ului, cu cele două turnuri simetric-neidentice, cu crucifixul de lemn și vitraliile sale dominate de cel de deasupra altarului, al Mântuitorului reînviat, de care privirea nu se mai poate desprinde, cu mica piață străjuită de copaci și plină de porumbei, cu o fântână arteziană în mijloc din care se înalță busturile așezate în firide a patru episcopi, luminați, pe rând, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dintre Marii, Maica Domnului, fecioara Născătoare de Dumnezeu, Theotokos. Aleasă mireasă a Duhului Sfânt: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri” (Luca, 1, 35), ea s-a mântuit înaintea mântuirii și a Mântuitorului pe care, în chip miraculos, îl va naște: „... elle a bénéficié à l’avance des mérites de la Redemption à laquelle elle a participé de si près, par son consentement” (Robert Laffont, 1991, p. 1366). Prin nașterea Răscumpărătorului, Noua Evă răscumpără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au venit pastorii să I se închine. Aici și deasupra răsună cor de slavă și bucurie de pace pe pământ și între oameni bunăvoire. Și astăzi parcă ne cheamă să venim și să vedem că ni S-a nascut Salvatorul, Mântuitorul nostru al tuturor. De 2.000 de ani creștinii cântă și slăvesc pe Pruncul Iisus, dându-I slavă și laudă. Nu în zadar se colinda atât de frumos și pe la noi. Îmi amintesc cu mare bucurie și plăcere acea minunată
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
dori să rămân cu Tine aici! Că tare bine îmi este!” Aș dori să am în mine mereu acel sentiment plăcut pe care l-am trăit în acea grădină. Am privit apoi măslinii. Sunt vreo 6-7 arbori milenari, de pe vremea Mântuitorului. Au o circumferință de vreo 6 m, o coaja groasă și ramuri puternice. La mijloc sunt găunoși, parcă ar fi scorburi. Ramurile au fructe, măsline. Sunt foarte bătrâni, de mii de ani. Se vede parcă-s osteniți de povară anilor
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
clopoțel desfăcut spre vârf, iar la mijloc fiecare clopoțel are un firicel cu o gămălie galbenă încărcată de nectar puternic mirositor și plăcut. Cât privești, nu te mai saturi. Lângă biserică din această grădină este o stâncă. Ea adăpostește chipul Mântuitorului Iisus Hristos căzut de povară păcatelor noastre. Este din piatră albă. Mântuitorul este desculț, căzut pe mâini în genunchi. Este atat de trist și te privește cu duioșie. Să-L vezi cât suferă pentru noi. Cu un pic de voință
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu o gămălie galbenă încărcată de nectar puternic mirositor și plăcut. Cât privești, nu te mai saturi. Lângă biserică din această grădină este o stâncă. Ea adăpostește chipul Mântuitorului Iisus Hristos căzut de povară păcatelor noastre. Este din piatră albă. Mântuitorul este desculț, căzut pe mâini în genunchi. Este atat de trist și te privește cu duioșie. Să-L vezi cât suferă pentru noi. Cu un pic de voință și puțină osteneală te poti urca să ajungi la El. Și eu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de mare doar puțin mai îngustă. În aceasta icoana se înfățișează o multime cu făclii și obiecte de luptă și este zugrăvita pe chipul lor multă ură. Iar în frun39 tea și mijlocul lor este Iuda conducându-i. În fața lor, Mântuitorul blând îi întreabă pe cine caută. Iar pe peretele dinspre răsărit vezi o altă icoana tot așa mare și te înspăimânta ce poți vedea. Este tot acea mulțime multă cu torțe, furci, ciomege și alte obiecte de luptă și multă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
groază! Ce cutremurător! Ce DURERE ..! Vai, vai, vai, ce s-a făcut!? Pe Cine să răstignească!? Pe Cel ce a făcut atât de mult bine la toti!? Și mie, si ție și la toată lumea. Curtea flagerării unde a fost judecat Mântuitorul Iisus Hristos Este de necrezut! E îngrozitor de nedrept. Dacă ați putea vedea icoana cu Mântuitorul legat de mâini în fața judecătorului Pilat, cât de smerit și blând și ce ochi duioși are, ce Față senina și plină de lumină, câtă Iubire
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
răstignească!? Pe Cel ce a făcut atât de mult bine la toti!? Și mie, si ție și la toată lumea. Curtea flagerării unde a fost judecat Mântuitorul Iisus Hristos Este de necrezut! E îngrozitor de nedrept. Dacă ați putea vedea icoana cu Mântuitorul legat de mâini în fața judecătorului Pilat, cât de smerit și blând și ce ochi duioși are, ce Față senina și plină de lumină, câtă Iubire și smerenie răspândește, v-ar uimi. Catolicii au făcut și în această curte o biserică
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu pietre. Pietrele sunt de mărime obișnuită, ca pe la noi, dar din loc în loc este câte o piatră mai mare (aproximativ 40 cm X 60 cm) ce este foarte lustruita și roasa. Se spune că aceste pietre sunt de pe vremea Mântuitorului. Pentru că El a călcat pe ele, de aceea se păstrează și astăzi. Pietrele s-au lustruit în timp deoarece milioane de pelerini au trecut peste ele. Din loc în loc drumul este pietruit la semirotund, ca o jumatate de cerc. Sunt
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
valul lumii, / Jertfă Lui ne-a mântuit. / Urlă marea-nfuriată, / Zboară valurile-n sus, / Iar noi stăm pe stâncă vieții / Și ne apară Iisus. / E Iisus Cel Răstignit, / Pentru noi El S-a jertfit”. Intrarea în Biserică Sfanțului Mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos Lângă acest altar al catolicilor mai este o icoana. Se numește „Maica Durerii”. Chipul ei este făcut din ghips. Este atat de reușit încât crezi cu adevărat că-i real, nu statueta. Este cu o sabie înfipta în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mari. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie, noi toți îngenunchem, ne rugăm tainic și sărutam piatră. O privim cu mult respect și duioșie, lăsând urme de lacrimi pe ea. Pornim spre locul unde a leșinat Maica Domnului. La Mormântul Mântuitorului (foto) simt că este ceva prea pământesc în mine ce ma trage în jos. Dar mă lupt și eu cu mine și cer ajutorul Milostivului Dumnezeu și Maicii Domnului să mă inspire la scris. Că multe și mari lucruri minunate
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]