5,671 matches
-
revista „Frize” (1934-1935), în care îi apar o serie de proze scurte. Va continua cu același gen de colaborări, dar, mai ales, cu articole, recenzii și eseuri critice și la alte periodice („Brașovul literar”, „Jurnalul literar”, „Însemnări ieșene”, „Lanuri”, „Litere”, „Meșterul Manole”, „Porunca vremii”, „Sfarmă-Piatră”, „Vremea”, „Tribuna literară”, „Pământul”, „Tribuna Transilvaniei”, „Universul literar”, „Viața” ș.a.), unde mai semna uneori și cu pseudonimele Melania Chirnoagă, Emanoil Radian sau Teodor Chiru. A publicat volumul de nuvele Carte de dragoste (1935), romanul Logodna (1940
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
de năpaste ce-au năpăstuit acei doi giudecători pre Susana, tălmăcite din slavonă, și o introducere de 48 de versuri originale; din această perspectivă este reconsiderată și data debutului său literar. De sub tiparul reînființat la Iași, la „Trei Ierarhi”, cu ajutorul meșterului Vasile Stadnicki din școala tipografilor de la Uniev, apare apoi, în 1679, pentru început în condiții modeste, Dumnezăiasca liturghie, tradusă din grecește. Prin intermediul lui Ionașcu Bilevici, sol al domnitorului Gheorghe Duca în Rusia, D. obține sprijinul lui Nicolae Milescu și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
o cantitate dată de fier cu mai puțină muncă, cumpărându-l de la cinstiții flamanzi. De asemenea, ghidați de interesul lor, primii nu greșeau niciodată și zi de zi se putea vedea o mulțime de fabricanți de cuie, de fierari, de meșteri de care, de mecanici, de fabricanți de șine și de lucrători mergând ei înșiși sau prin intermediari să se aprovizioneze în Belgia. Acest lucru i-a displăcut puternic domnului Prohibant. Mai întâi îi vine ideea să stopeze acest abuz prin
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Comitetului. Vocea sa era cu atât mai ascultată și mai respectată cu cât erau cunoscute toate simpatiile sale pentru suferințele maselor. Se știa că recomandând economisire în ceea ce privește cheltuielile, refuzând, de exemplu, să voteze milioane pentru a transporta în Algeria nefericiți meșteri parizieni, nu acționa câtuși de puțin din duritatea inimii, ci asculta, dimpotrivă, de un sentiment luminat de simpatie pentru clasele muncitoare. Se știa că este un veritabil filantrop, deși respingea în mod nemilos toate măsurile care sugerau o filantropie superficială
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mare la stat, mânios, și degrabă vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omora fără județ. Era întreg la minte, nelenevos, și lucrul seu știa să-l acopere; și unde nu cugetai, acolo îl aflai. La lucruri de răsboae meșter: unde era nevoie, însuși se vâra, ca văzîndu-l ai sei să nu se îndărăpteze. Și pentru aceea, rar răsboiu de nu biruia. Așijderea și unde-l biruiau alții, nu pierdea nădejdea; că știindu-se căzut jos se ridica deasupra biruitorilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
legendă cantemiriană. Miorița, istoria ciobanului care voiește a fi înmormîntat lângă oile sale, simbolizează existența pastorală a poporului român și exprimă viziunea franciscan-panteistică a morții la individul român. Acest mit a ajuns să fie socotit de unii Divina noastră Comedie. Meșterul Manole (povestea zidarului de mănăstire care își zidește soția ca să oprească surparea clădirii) e mitul estetic, indicând concepția noastră despre creație, care e rod al suferinței. În sfârșit, Zburătorul e mitul erotic, personificarea invaziei instinctului puberal. Poezia română, prin Eminescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al lui Slavici, cu același fel de oameni mocniți, tardivi în desfășurarea sufletească și adânc preocupați de problema economică, este excesiva timiditate a eroilor. Mediul e al opincarilor bănățeni. Sandu, scăpat de cătănie, merge la Lugoj să intre la vreun meșter, ezită mult, în fine e primit la maistorul Tălpoane, om cumsecade și supus, cu nevastă arogantă. Lumea aceasta rea nu-i de Sandu. Ana, fata lui Tălpoane, îl privește cu ochi buni și-i dă vin fiert, iar maistorița înfuriată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și-și plimbă eroii români pe întreg teritoriul imperiului britanic. În realitate avem de a face cu o variantă mai înrudită a "miticismului" minulescian. Un român, de exemplu, iritat de a nu prinde rândul la bărbier de Crăciun, taie beregata meșterului, intrând astfel la ocnă, unde toți "sunt rași complet". Capitolul XXIV MODERNIȘTII EUGEN LOVINESCU Eugen Lovinescu (1881-1943) a început prin a da câteva monografii de scriitori vechi (Gr. Alecsandrescu, C. Negruzzi, G. Asachi), serioase fără a fi amănunțite, mai degrabă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un vis atât de liniștit, că reci și jilave șopârlele veneau să caute soarele pe picioarele mele goale... Zamolxe e un "mister păgîn", un mit autohton, încadrat într-o mică dramă de idei, pe care poetul o va repeta în Meșterul Manole. Zamolxe nu mai crede în zei și, ascuns într-o peșteră, cultivă pe Marele Orb, simbol al inconștientei forțe cosmice. El însuși e divinizat, și când încearcă să-și dărâme statuia din templu mulțimea îl omoară, semn că ficțiunea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de mortală e metoda pedagogică, pe atât de salutar ar fi exercițiul liber al instinctelor. În Fapta, un pictor obsedat că ar putea face o crimă nu se vindecă decât trăgând un glonte în gol, cu alte cuvinte prin "faptă". Meșterul Manole, reluând ideea din Zamolxe, răspunde la problema estetică. Creația are ca punct de plecare tehnica, dar nu devine operă vie fără factorul irațional, fără har. Acest har pretinde însă artistului suferința. Pe de altă parte opera artistică, ieșită din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
MEȘTERUL MANOLE, baladă populară. Este cunoscută și sub numele Cântecul lui Manole, Mănăstirea Argeșului, Legenda Mănăstirii Argeșului și Zidirea Mănăstirii Argeșului. Face parte din ciclul baladelor legendare și datează, aproximativ, din ultimele decenii ale secolului al XVII-lea. La originea acestui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
rezumându-se de obicei la prezentarea superstiției, și sunt axate pe ideea sacrificiului minim: erau sortiți să asigure trăinicia zidurilor fie copii, fie oameni în vârstă care consimțeau să suporte supliciul. La popoarele sud-est europene aproape întotdeauna este jertfită soția meșterului. Actul capătă înțelesul simbolic al jerfei în slujba creației și afectează în chip direct destinul creatorului. Ideea sacrificiului maxim, abia schițată în variantele sârbești și bulgărești, capătă contur definitiv în versiunea românească, tipul moldo-muntean. Aici acțiunea este dominată de drama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
neogrecesc, în care se păstrează trăsături rudimentare ce îl apropie de baza etnografică, și numele Manole, Caplea, Ana, caracteristice onomasticii grecești. Un rol important în răspândirea baladei la popoarele balcanice l-au avut breslele zidarilor aromâni. Variantele sud-est europene ale Meșterului Manole prezintă multe trăsături comune, dar conservă și o serie de particularități distincte. În balada grecească apare „blestemul ființei sacrificate”, în cea sârbească, motivul „alăptării după moarte”, iar cea românească adaugă două episoade noi: primul cuprinde întâlnirea voievodului cu ciobănașul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
distincte. În balada grecească apare „blestemul ființei sacrificate”, în cea sârbească, motivul „alăptării după moarte”, iar cea românească adaugă două episoade noi: primul cuprinde întâlnirea voievodului cu ciobănașul care îi indică locul pentru mănăstire, iar celălalt zugrăvește sfârșitul tragic al meșterilor. În evoluția versiunii românești s-a scos în evidență existența a două straturi deosebite: unul arhaic, întâlnit numai în Transilvania - unde mitul zidirii apare întrupat și în legendă, colindă și chiar în cântecul de lume -, și altul mai nou, cuprinzând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
apare întrupat și în legendă, colindă și chiar în cântecul de lume -, și altul mai nou, cuprinzând variantele moldo-muntene. Acestea din urmă se disting printr-o realizare artistică desăvârșită. Balada debutează printr-un ritual - alegerea locului pentru mănăstire. Însoțit de Meșterul Manole și de grupul său de zidari, domnitorul Negru Vodă pornește pe malul Argeșului în căutarea unui zid părăsit, pe ruinele căruia urmează să-și înalțe ctitoria. Un ciobănaș întâlnit în cale îl ajută să ajungă la locul căutat, aflat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
întâlnit în cale îl ajută să ajungă la locul căutat, aflat într-o poiană, lângă o mlaștină. Rămășițele zidului par să adăpostească duhuri nefaste: „Câinii cum îl văd, / La el se repăd/ Și latră a pustiu/ Și urlă-a morțiu”. Meșterii încep să lucreze cu febrilitate, dar munca lor rămâne zadarnică aproape trei ani în șir, deoarece „Ziua ce-mi zidea/ Noaptea se surpa”. Îngrijorat, Manole află dintr-un vis că mănăstirea nu poate fi înălțată decât cu prețul vieții uneia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
febrilitate, dar munca lor rămâne zadarnică aproape trei ani în șir, deoarece „Ziua ce-mi zidea/ Noaptea se surpa”. Îngrijorat, Manole află dintr-un vis că mănăstirea nu poate fi înălțată decât cu prețul vieții uneia dintre soțiile sau surorile meșterilor. Toți se leagă cu jurământ să împlinească jertfa, dar singurul care nu trădează taina este Manole. În ziua sortită soția sa zorește spre locul blestemat. Deznădăjduit, Manole imploră sprijinul puterii cerești. Piedici de tot felul o fac pe Caplea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Manole. În ziua sortită soția sa zorește spre locul blestemat. Deznădăjduit, Manole imploră sprijinul puterii cerești. Piedici de tot felul o fac pe Caplea să întârzie, dar nu reușesc s-o întoarcă din drum. Și, astfel, zidarii dau curs jurământului. Meșterul însuși participă la săvârșirea crudului ritual, menit să asigure durabilitate zidurilor. Terminată, biserica impresionează prin frumusețea ei, mărind totodată orgoliul domnitorului. Pentru năzuința lor de a zidi altă mănăstire „Mult mai luminoasă/ Și mult mai frumoasă”, meșterul și discipolii săi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
dau curs jurământului. Meșterul însuși participă la săvârșirea crudului ritual, menit să asigure durabilitate zidurilor. Terminată, biserica impresionează prin frumusețea ei, mărind totodată orgoliul domnitorului. Pentru năzuința lor de a zidi altă mănăstire „Mult mai luminoasă/ Și mult mai frumoasă”, meșterul și discipolii săi sunt condamnați la pieire. Asemenea legendarului Dedal, Manole plăsmuiește aripi de șindrilă și încearcă să zboare. El se prăbușește însă la poalele mănăstirii, preschimbându-se într-un izvor „Cu apă curată,/ Trecută prin piatră,/ Cu lacrimi sărate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
pieire. Asemenea legendarului Dedal, Manole plăsmuiește aripi de șindrilă și încearcă să zboare. El se prăbușește însă la poalele mănăstirii, preschimbându-se într-un izvor „Cu apă curată,/ Trecută prin piatră,/ Cu lacrimi sărate,/ De Caplea vărsate”. Versiunea românească a Meșterului Manole se caracterizează printr-o arhitectonică perfectă. Echilibrul compozițional se explică prin aceea că atât în prima, cât și în a doua parte a baladei este urmărit destinul meșterului, fără a se diminua rolul ființei sacrificate. De altfel, soarta lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
prin piatră,/ Cu lacrimi sărate,/ De Caplea vărsate”. Versiunea românească a Meșterului Manole se caracterizează printr-o arhitectonică perfectă. Echilibrul compozițional se explică prin aceea că atât în prima, cât și în a doua parte a baladei este urmărit destinul meșterului, fără a se diminua rolul ființei sacrificate. De altfel, soarta lui Manole se împletește cu cea a Caplei într-un tot din care se degajă tragismul și duioșia. Sentimentele ce îi animă pe cei doi amintesc de marile iubiri din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
din care se degajă tragismul și duioșia. Sentimentele ce îi animă pe cei doi amintesc de marile iubiri din literatura universală. Implicațiile adânci ale dramei cuprinse în baladă au constituit punctul de plecare al mai multor creații culte. În poezia Meșterul Manole, C. Bolliac prelucrează motivul în spiritul ideilor pașoptiste, pe când N. D. Popescu, în nuvela cu același nume, nu depășește descrierea meticuloasă a faptului brut. Meșterul Manole, drama lui Victor Eftimiu, preia întreaga fabulație, subliniind valoarea simbolurilor, în timp ce Adrian Maniu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
în baladă au constituit punctul de plecare al mai multor creații culte. În poezia Meșterul Manole, C. Bolliac prelucrează motivul în spiritul ideilor pașoptiste, pe când N. D. Popescu, în nuvela cu același nume, nu depășește descrierea meticuloasă a faptului brut. Meșterul Manole, drama lui Victor Eftimiu, preia întreaga fabulație, subliniind valoarea simbolurilor, în timp ce Adrian Maniu, în Meșterul, rămâne fidel narațiunii folclorice, căreia îi imprimă o tentă bizantinizantă, iar Lucian Blaga, în Meșterul Manole, încadrează mitul autohton într-o dramă de idei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
C. Bolliac prelucrează motivul în spiritul ideilor pașoptiste, pe când N. D. Popescu, în nuvela cu același nume, nu depășește descrierea meticuloasă a faptului brut. Meșterul Manole, drama lui Victor Eftimiu, preia întreaga fabulație, subliniind valoarea simbolurilor, în timp ce Adrian Maniu, în Meșterul, rămâne fidel narațiunii folclorice, căreia îi imprimă o tentă bizantinizantă, iar Lucian Blaga, în Meșterul Manole, încadrează mitul autohton într-o dramă de idei. Motivul este foarte răspândit în lirica dintre cele două războaie mondiale, fiind preferat mai ales de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
același nume, nu depășește descrierea meticuloasă a faptului brut. Meșterul Manole, drama lui Victor Eftimiu, preia întreaga fabulație, subliniind valoarea simbolurilor, în timp ce Adrian Maniu, în Meșterul, rămâne fidel narațiunii folclorice, căreia îi imprimă o tentă bizantinizantă, iar Lucian Blaga, în Meșterul Manole, încadrează mitul autohton într-o dramă de idei. Motivul este foarte răspândit în lirica dintre cele două războaie mondiale, fiind preferat mai ales de poeții tradiționaliști. Dintre creațiile artistice din a doua jumătate a secolului al XX-lea inspirate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]