6,144 matches
-
este atrasă rațiunea atunci când este în exercițiul ei metafizic. Și nu este vorba în aceste antinomii de "simple contradicții ce trebuie eliminate", ci "de contradicții în care rațiunea pură se afundă în mod necesar atunci când se străduiește să atingă adevăruri metafizice"258. Acesta devine unul dintre argumentele cele mai serioase împotriva pretențiilor de cunoaștere ale metafizicii tradiționale. Metafizica tradițională se baza pe supoziția că rațiunea poate accede la cunoașterea absolutului, a ceea ce este dincolo de limita fenomenelor, adică, la cunoaștere metafizică. Kant
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
adevăruri metafizice"258. Acesta devine unul dintre argumentele cele mai serioase împotriva pretențiilor de cunoaștere ale metafizicii tradiționale. Metafizica tradițională se baza pe supoziția că rațiunea poate accede la cunoașterea absolutului, a ceea ce este dincolo de limita fenomenelor, adică, la cunoaștere metafizică. Kant, însă, arată că rațiunea, în încercarea ei de a depăși totalitatea fenomenelor și a produce afirmații metafizice, ajunge la antinomii, adică în definiția sa la perechi de teze contradictorii ce sunt susținute de argumente la fel de valabile. Sursa antinomiilor, argumentează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Metafizica tradițională se baza pe supoziția că rațiunea poate accede la cunoașterea absolutului, a ceea ce este dincolo de limita fenomenelor, adică, la cunoaștere metafizică. Kant, însă, arată că rațiunea, în încercarea ei de a depăși totalitatea fenomenelor și a produce afirmații metafizice, ajunge la antinomii, adică în definiția sa la perechi de teze contradictorii ce sunt susținute de argumente la fel de valabile. Sursa antinomiilor, argumentează filosoful german, stă în tendința irezistibilă a rațiunii de a depăși sfera experienței și a accede la necondiționat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
considerată de către Immanuel Kant nelegitimă. Ideile transcendentale sunt concepte pure ale rațiunii. Spre deosebire de conceptele intelectului, cărora le corespund obiecte reale, acestora nu le corespund decât obiecte ale gândirii, deci nereale. Existența lor este doar posibilă. Rațiunea umană, în folosirea ei metafizică, face saltul de la posibilitate la realitate, afirmând sau asumând existența unor obiecte corespunzătoare Ideilor rațiunii. Această tendință a rațiunii este numită de către Immanuel Kant "iluzie transcendentală" și este explicată astfel: rațiunea, în căutarea necondiționatului, are tendința să creadă că, dacă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aparența: să arate că în acest corp de pretinsă cunoaștere s-au strecurat erori logice și contradicții. Deducția ideii psihologice este însoțită de anumite paralogisme, prin care rațiunea pură face un salt nepermis de la sufletul empiric, supus categoriilor, la sufletul metafizic. Ideea cosmologică este și ea rezultatul unei extinderi nelegitime de la seriile finite dinăuntrul naturii la unitatea absolută a naturii ca întreg, căci rațiunea pură ajunge la antinomii, la contradicții ireductibile. Și ideea teologică este viciată, căci toate cele trei argumente
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rațiunea le produce în legătură cu Ideea cosmologică, căci acestea ne interesează aici. Universul, ca unitate necondiționată a tuturor fenomenelor ce se condiționează unele pe altele, ca totalitate a lor, este doar o idee a rațiunii în căutarea absolutului. În activitatea sa metafizică, rațiunea, însă, investește această idee cu existență de sine stătătoare și caută să-i determine caracterele, firește fără să recurgă la experiență, pur rațional. Rezultatul a fost, spune P.P. Negulescu, "că determinările acestea au luat forme contradictorii, care au încurcat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nomoteticii, pentru a face prin aceasta atentă rațiunea, care în speculația abstractă nu observă ușor pașii greșiți asupra momentelor în determinarea principiilor ei"268. Kant consideră că ele sunt dovada pretențiilor deșarte ale rațiunii de a accede la o cunoaștere metafizică. Pentru a scoate rațiunea din acest conflict al ei cu ea însăși, Kant încearcă să arate că antinomiile sunt rodul unei iluzii, al unei aparențe. Pentru acesta, propune drept cheie de soluționare doctrina pe care a susținut-o în Estetica
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de raționare, ci sunt inevitabile în acest demers al rațiunii. În al doilea rând, antinomiile sunt un argument negativ, pe care Immanuel Kant îl folosește pentru a nega legitimitatea metafizicii tradiționale: din moment ce încercările rațiunii de a determina pur speculativ obiectele metafizice sfârșesc în construcții antinomice, înseamnă că metafizica tradițională este o iluzie, o aparență. În al treilea rând, efortul lui Kant de a rezolva antinomiile întărește atitudinea negativă pe care acesta o are față de antinomic: rezolvarea sa este de fiecare dată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
consecința încercării de cuprindere rațională a lumii sensibile. Dincoace, antinomiile sunt rezultatul încercării rațiunii de a cuprinde lumea suprasensibilă, lumea absolutului, a necondiționatului. În consecință, la eleați antinomicul era folosit ca argument pentru negarea realității lumii fenomenale, în favoarea lumii raționale, metafizice. Dincoace, el este un argument pentru negarea posibilității cunoașterii lumii suprasensibile, un contra-argument la adresa posibilității metafizicii. Prin argumentul antinomiilor, la eleați metafizicul era întărit. Dincoace, el este îngrădit, delimitat și considerat drept inaccesibil. Întărită este cunoașterea științifică. Lucian Blaga se
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
necondiționatului. În consecință, la eleați antinomicul era folosit ca argument pentru negarea realității lumii fenomenale, în favoarea lumii raționale, metafizice. Dincoace, el este un argument pentru negarea posibilității cunoașterii lumii suprasensibile, un contra-argument la adresa posibilității metafizicii. Prin argumentul antinomiilor, la eleați metafizicul era întărit. Dincoace, el este îngrădit, delimitat și considerat drept inaccesibil. Întărită este cunoașterea științifică. Lucian Blaga se situează pe o poziție diferită față de Immanuel Kant, ceea ce îi permite să gândească cu totul altfel situația antinomicului în cadrul gândirii. Nu este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"280. Descoperirea ideației dogmatice îi dovedea acest lucru. În Despre conștiința filosofică, Lucian Blaga desfășoară încă trei argumente 281: 1) Gândirea metafizică nu duce totdeauna și inevitabil la construcții antinomice. Argumentele posibile în favoarea tezei și antitezei nu au o stringență logică impecabilă, ca să se poată afirma că teza și antiteza se impun cu egală forță și în mod necesar. De altfel, o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
duce totdeauna și inevitabil la construcții antinomice. Argumentele posibile în favoarea tezei și antitezei nu au o stringență logică impecabilă, ca să se poată afirma că teza și antiteza se impun cu egală forță și în mod necesar. De altfel, o afirmație metafizică se sprijină întotdeauna numai pe o argumentare aproximativă; 2) Chiar dacă gândirea metafizică s-ar revărsa inevitabil în antinomii, aceasta nu ar duce automat la anularea rezultatelor ei, deoarece s-ar putea ca însuși antinomicul să poată fi utilizabil în mod
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antitezei nu au o stringență logică impecabilă, ca să se poată afirma că teza și antiteza se impun cu egală forță și în mod necesar. De altfel, o afirmație metafizică se sprijină întotdeauna numai pe o argumentare aproximativă; 2) Chiar dacă gândirea metafizică s-ar revărsa inevitabil în antinomii, aceasta nu ar duce automat la anularea rezultatelor ei, deoarece s-ar putea ca însuși antinomicul să poată fi utilizabil în mod pozitiv în formulările cunoașterii. O dovadă elocventă, afirmă Blaga, apare chiar în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ar putea ca însuși antinomicul să poată fi utilizabil în mod pozitiv în formulările cunoașterii. O dovadă elocventă, afirmă Blaga, apare chiar în zona științei exacte, unde microfizica s-a hotărât să facă uz de formulări antinomice; 3) Caducitatea concepțiilor metafizice, indiferent de motivele ei, nu este un temei suficient pentru a tăia elanul creației metafizice, care este fundat în însăși structura spiritului omenesc. Când spune lucrul acesta, Blaga are în vedere un concept cu totul diferit al metafizicii față de Immanuel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
O dovadă elocventă, afirmă Blaga, apare chiar în zona științei exacte, unde microfizica s-a hotărât să facă uz de formulări antinomice; 3) Caducitatea concepțiilor metafizice, indiferent de motivele ei, nu este un temei suficient pentru a tăia elanul creației metafizice, care este fundat în însăși structura spiritului omenesc. Când spune lucrul acesta, Blaga are în vedere un concept cu totul diferit al metafizicii față de Immanuel Kant. Pentru Kant, metafizica este privită ca o știință, mai exact ca o încoronare a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
are în vedere un concept cu totul diferit al metafizicii față de Immanuel Kant. Pentru Kant, metafizica este privită ca o știință, mai exact ca o încoronare a științelor, o cercetare a ceea ce este universal și atemporal 282. Pe scurt, idealul metafizic al filosofului german este "metafizica științifică"283. Din acest punct de vedere, el urmează o tradiție îndelungată, care vine de la Platon și Aristotel, aflându-și apogeul în filosofia lui Hegel 284. Nu aceeași este și opțiunea lui Blaga. Pentru el
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
istorică, cu conotații locale și personale. Ea este "doar una din modalitățile prin care se exprimă acea aspirație de revelare a misterelor care este definitorie pentru ființa omenească...", o "creație cu intenții revelatoare"286. Dacă Immanuel Kant urma o tradiție metafizică veche cât filosofia europeană, Blaga se desparte de această tradiție, apropiindu-se mai curând de marele curent al istorismului, unul dintre cele mai influente în filosofia germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, avându
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
apropiindu-se mai curând de marele curent al istorismului, unul dintre cele mai influente în filosofia germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, avându-l ca principal teoretician pe Wilhelm Dilthey 287. Spre deosebire de tradiția metafizică europeană, Dilthey caracteriza sistemele metafizice drept "interpretări ale existenței cosmice și umane ce poartă pecetea spiritului timpului, locului și personalității celor care le-au creat. Filosofia nu este din această perspectivă știință, ci viziune despre lume (Weltanschaung) (...). O construcție metafizică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
marele curent al istorismului, unul dintre cele mai influente în filosofia germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, avându-l ca principal teoretician pe Wilhelm Dilthey 287. Spre deosebire de tradiția metafizică europeană, Dilthey caracteriza sistemele metafizice drept "interpretări ale existenței cosmice și umane ce poartă pecetea spiritului timpului, locului și personalității celor care le-au creat. Filosofia nu este din această perspectivă știință, ci viziune despre lume (Weltanschaung) (...). O construcție metafizică exprimă o anumită situare față de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
metafizică europeană, Dilthey caracteriza sistemele metafizice drept "interpretări ale existenței cosmice și umane ce poartă pecetea spiritului timpului, locului și personalității celor care le-au creat. Filosofia nu este din această perspectivă știință, ci viziune despre lume (Weltanschaung) (...). O construcție metafizică exprimă o anumită situare față de existență și formulează o anumită dezlegare a "enigmei vieții" ce nu poate fi înțeleasă decât în relația ei cu forme istorice de viață și cu particularități ireductibile ale unei puternice individualități creatoare"288. Acum înțelegem
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sens, în discuție două contexte din filosofia indiană și cea chineză, la care face referire Lucian Blaga în Eonul dogmatic. În filosofia indiană veche, Blaga indică mai multe texte în care formula antinomică este utilizată pentru a exprima anumite idei metafizice 300. Rigveda, unul din cele mai vechi texte indice, prezintă transcendentul prin atribute care se exclud. Mai apoi, Sutrele brahmane și Upanișadele întrebuințează formule antinomice cu privire la existența divină și sufletul individual. Astfel, în Sutre se afirmă că Jiva, sufletul individual
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a coincidenței opușilor. Că aceste antinomii își află sau nu o rezolvare logică sau rațională nu voi urmări în acest moment. Friedrich Wilhelm Schelling va dezvolta și el ideea cusaniană a coincidenței contrariilor în a sa "filosofie a identității". Principiul metafizic pe care el îl promovează este o "unitate indiferentă" sau o "identitate absolută" a naturii și spiritului, a subiectului și obiectului, pe care îl va numi "Absolutul". Absolutul suprimă în sine orice determinare particulară, fiind deopotrivă și unul și altul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
el se află un da și un nu, un principiu al iubirii și un principiu al mâniei, focul care unește și focul care separă, raiul și iadul"333. Comentând această idee a misticului german, Ștefan Afloroaei îi extrage întreaga substanță metafizică. E vorba aici de faptul că "într-un anumit sens ființa păstrează în sine ceea ce o contrazice total și constant. Acest din urmă element, oricum ar fi numit neființă, negativitate sau abis ține de însăși constituția ființei, îi determină procesiunea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
procesiunea ei primă, acel dintâi cerc al despărțirii sau al întoarcerii la sine"334. E vorba, de asemenea, de faptul că "negativitatea este activă în chiar ființa unui existent. Mai mult chiar, înseamnă însăși ființa acestui existent..."335. Această temă metafizică se înfățișează felurit: în forma prezenței Diavolului în ființa lui Dumnezeu, a răului în bine, a morții care bate ca o inimă în adâncul viului, ori a contradicției care pune în mișcare Ideea absolută sau Rațiunea. Nici Hegel nu este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
diferențiază; latura dialectică sau negativ-rațională, în care determinațiile rigide sunt desființate și trec în determinații opuse; latura speculativă sau pozitiv-rațională, în care rațiunea prinde unitatea determinațiilor opuse. Putem observa că în timp ce la Immanuel Kant antinomia era un obstacol pentru cunoașterea metafizică, la Hegel ea devine o cale, un principiu. Diferența aceasta apare dintr-o înțelegere diferită a rostului facultăților de cunoaștere și a sensului cunoașterii. La Immanuel Kant cunoașterea este un proces de determinare și unificare a unui material de la un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]