5,818 matches
-
câini și înăuntru a fost găsit Teodor Șușman senior, „împușcat în tâmpla dreaptă cu un pistol Staer...” Populația care se adunase între timp a recunoscut că „individul împușcat este Teodor Șușman din Răchițele”. Cadavrul a fost transportat la Postul de Miliție, i s-a făcut autopsie și a fost aruncat într-o râpă din apropierea propriei case. Moartea lui Teodor Șușman a rămas puternic impregnată în memoria locuitorilor din sat, adevărul din spusele lor disociindu-se destul de greu de rodul imaginației. Unii
Teodor Șușman (senior) () [Corola-website/Science/319788_a_321117]
-
apropiere de Câmpeni. În primăvara anului 1951 grupul s-a reunit în zona Răchițele, dar există indicii că Teodor jr. alături de tatăl și fratele său, Avisalon, ar fi lucrat la o unitate IPEIL din Radna, județul Arad. Comandantul postului de Miliție de acolo l-a recunoscut după fotografie pe Teodor jr., despre care a spus că a lucrat acolo până în aprilie 1951, că a vorbit cu el și îl admira ca "„muncitor frumos, chipeș și deștept”". În 15 decembrie 1951 Teodor
Teodor Șușman (junior) () [Corola-website/Science/319835_a_321164]
-
care îi căutau. S-a deschis focul și partizanul Ioan Popa (Ciota) a fost împușcat mortal. După această ambuscadă grupul a luat decizia să se despartă și timp de peste o lună autoritățile nu au mai avut informații despre ei, cu toate că Miliția și Securitata folosea, la un moment dat, pentru prinderea lor, un număr de 200 de informatori în Regiunea Cluj și 90 în Regiunea Oradea. Frații Șușman s-au deplasat în zona Brăișor, Morlaca, Traniș, Hodiș (în apropiere de Huedin). În
Teodor Șușman (junior) () [Corola-website/Science/319835_a_321164]
-
cine-i.”" Una dintre principalele susținătoare ale fraților a fost Leontina Moldovan din Brăișor, care își amintea în 1998: Gradul înalt de solidaritate cu grupul „Șușman” pe care l-a arătat populația din Apuseni sunt subliniate de observațiile pe care Miliția le făcea într o fișă individuală întocmită pentru Teodor Șușman jr.: "„Prieteni îi sunt toți moții din zona de munte, fiind cunoscut sub numele său de fugar politic și popularizat în rândul maselor moțești care de altfel îl sprijină în
Teodor Șușman (junior) () [Corola-website/Science/319835_a_321164]
-
Paul Ioanid (născuți Leibovici), soții Monica și Igor Sevianu, Sașa Mușat (născut Glanstein) și Haralambie (Harry) Obodeanu. Surpriza este totală, pentru că suspecții, foști ilegaliști de origine evreiască, aveau legături importante în cercurile puterii și ale Securității. Alexandru Ioanid, colonel de Miliție, fusese căsătorit cu sora Marthei Cziko, soția ministrului de Interne Alexandru Drăghici. Ancheta este încredințată serviciului condus de Gheorghe Enoiu, care reușește prin tortură să-i facă pe cei șase să-și mărturisească vinovăția, deși până în ziua de azi au
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]
-
istoriografia ucraineană Бої за Львів, „Lupta pentru Lviv”, în istoriografia poloneză Obrona Lwowa, „Apărarea Liovului”) din 1918 - 1919 a fost un conflict lung de șase luni dintre forțele militare ale Republicii Populare a Ucrainei Occidentale pe de-o parte și milițiile poloneze, sprijinite de armata poloneză regulată, pe de altă parte, pentru preluarea controlului asupra orașului Lwów / Lviv, aflat în ceea ce era cunoscut drept partea răsăriteană a Galiției, regiune care este acum parte a Ucrainei apusene. Luptele de la Liov au fost
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
ucraineni. În același timp, cele mai multe unități austro-ungare în rândul cărora erau mobilizați polonezi erau trimise pe alte fronturi, pentru evitarea conflictelor. În afară de cele două regimente din Liov, în Bucovina era staționată o mare unitate militară formată prin unirea mai multor miliții ucrainene. Această unitate de pușcași putea să ajungă cu relativă ușurință la Liov în caz de nevoie. Rada Națională Ucraineană, (un consiliu format din reprezentanții de etnie ucraineană din Parlamentul austriac și Dietele din Galiția și Bucovina) plănuiseră să proclame
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
Aprobare a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sub titulatura "Biblioteca Ministerului de Război". În prezent, funcționează în clădirea Palatului Cercului Militar Național. Prima bibliotecă militară românească datează din anul 1845, în Moldova, înființată prin Porunca de zi nr. 122/1845 a Miliției Moldovei). Un document semnat de prințul Dimitrie Sturdza la Iași, în 10 noiembrie 1846, stabilea un "Regulament al bibliotecii militare". În Muntenia, la începutul anului 1852, cu prilejul înfințării "școlii militare de ofițeri din București", coloneii E. Florescu și D.
Biblioteca Militară Națională () [Corola-website/Science/319335_a_320664]
-
Congresului, printre care una care îi dădea lui Washington puteri similare celor ale unui dictator militar. Washington a hotărât să rămână și să lupte la Trenton și i-a ordonat generalului John Cadwalader, aflat la Crosswicks cu de oameni în miliția sa, să i se alăture. Cu o zi în urmă, la 31 decembrie, Washington aflase că o armată de de oameni sub comanda generalului Lord Cornwallis venea să atace Trentonul. Washington a ordonat oamenilor săi să construiască întărituri de pământ
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
nu dispunea de o delegație pentru a semna acest acord, el nefiind împuternicit în acest sens de Consiliul Național Român din Bucovina (organismul politic care reprezenta interesele românilor bucovineni), autoproclamatul guvern ucrainean a dispus ocuparea Palatului administrativ din Cernăuți de către milițiile ucrainene. O delegație a Radei naționale ucrainene formată din deputații și Nikolai Spenul și din Omelian Popowicz și Ilie Popowicz l-a somat pe guvernatorul austriac Etzdorf să predea puterea administrativă în teritoriile ucrainene din Bucovina, precum și în orașul Cernăuți
Ilia Semaka () [Corola-website/Science/319347_a_320676]
-
din Omelian Popowicz și Ilie Popowicz l-a somat pe guvernatorul austriac Etzdorf să predea puterea administrativă în teritoriile ucrainene din Bucovina, precum și în orașul Cernăuți, către Rada națională ucraineană. Guvernatorul a cedat în fața forței (palatul fiind deja ocupat de milițiile ucrainene) și a semnat un proces-verbal prin care trecea puterea administrativă în Bucovina către Omelian Popowicz și Aurel Onciul. Consiliul Național Român nu a recunoscut actul semnat de Onciul și s-a opus împărțirii teritoriului Bucovinei și, în condițiile în
Ilia Semaka () [Corola-website/Science/319347_a_320676]
-
și obstrucționat de fosta Securitate, mai ales la venirea în Capitala: 1975 (fond d, dosar nr. 11.190, vol.18, f.131/132). Participant direct la evenimentele din decembrie 1989, refuză certificatul de revoluționar, chiar arestat din stradă, reținut la Miliția Capitalei și supus barbariei torționare a elementelor securiste (cf. românul "CARLA în DECEMBRIE", Ed. "Cetatea Literară", 2002). OPERA: 10 volume de versuri, 1969-1999. 3 române: "EDENUL", Ed. "Cartea Românească", 1980; "VIA", Ed. Tineretului, 1984; "CARLA în DECEMBRIE", Ed. "Cetatea Lit.
Ion Murgeanu () [Corola-website/Science/319350_a_320679]
-
recrutări forțate, de vreme ce toți bărbații valizi trebuiau să se înroleze atunci când erau chemați la armată, iar execuțiile sumare erau folosite pentru disciplinarea trupei. Atitudinea oficială a mahanoviștilor era aceea că tuturor aderenții mișcării le era interzisa participarea la forțele de miliție sau la organizațiile poliției secrete (CEKA de exemplu), aceste afiind scoase în afara legii în „”. Istoricul Heather-Noël Schwartz amintește că Mahno nu arăta nicio simpatie față de organizațiile care căutau să impună autoritatea politică, și ca urmare a dizolvat comitetele revoluționare bolșevice
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
nu dispunea de o delegație pentru a semna acest acord, el nefiind împuternicit în acest sens de Consiliul Național Român din Bucovina (organismul politic care reprezenta interesele românilor bucovineni), autoproclamatul guvern ucrainean a dispus ocuparea Palatului administrativ din Cernăuți de către milițiile ucrainene. O delegație a Radei naționale ucrainene formată din deputații Ilia Semaka și și din Omelian Popowicz și Ilie Popowicz l-a somat pe guvernatorul austriac Etzdorf să predea puterea administrativă în teritoriile ucrainene din Bucovina, precum și în orașul Cernăuți
Nikolai Spenul () [Corola-website/Science/319384_a_320713]
-
din Omelian Popowicz și Ilie Popowicz l-a somat pe guvernatorul austriac Etzdorf să predea puterea administrativă în teritoriile ucrainene din Bucovina, precum și în orașul Cernăuți, către Rada națională ucraineană. Guvernatorul a cedat în fața forței (palatul fiind deja ocupat de milițiile ucrainene) și a semnat un proces-verbal prin care trecea puterea administrativă în Bucovina către Omelian Popowicz și Aurel Onciul. Consiliul Național Român nu a recunoscut actul semnat de Onciul și s-a opus împărțirii teritoriului Bucovinei și, în condițiile în
Nikolai Spenul () [Corola-website/Science/319384_a_320713]
-
nu dispunea de o delegație pentru a semna acest acord, el nefiind împuternicit în acest sens de Consiliul Național Român din Bucovina (organismul politic care reprezenta interesele românilor bucovineni), autoproclamatul guvern ucrainean a dispus ocuparea Palatului administrativ din Cernăuți de către milițiile ucrainene. O delegație a Radei naționale ucrainene formată din deputații Ilia Semaka și Nikolai Spenul și din Omelian Popowicz și Ilie Popowicz l-a somat pe guvernatorul austriac Etzdorf să predea puterea administrativă în teritoriile ucrainene din Bucovina, precum și în
Omelian Popowicz () [Corola-website/Science/319388_a_320717]
-
din Omelian Popowicz și Ilie Popowicz l-a somat pe guvernatorul austriac Etzdorf să predea puterea administrativă în teritoriile ucrainene din Bucovina, precum și în orașul Cernăuți, către Rada națională ucraineană. Guvernatorul a cedat în fața forței (palatul fiind deja ocupat de milițiile ucrainene) și a semnat un proces-verbal prin care trecea puterea administrativă în Bucovina către Omelian Popowicz și Aurel Onciul. Popowicz a fost președinte al părții ucrainene a Bucovinei. Consiliul Național Român nu a recunoscut actul semnat de Onciul și s-
Omelian Popowicz () [Corola-website/Science/319388_a_320717]
-
nu dispunea de o delegație pentru a semna acest acord, el nefiind împuternicit în acest sens de Consiliul Național Român din Bucovina (organismul politic care reprezenta interesele românilor bucovineni), autoproclamatul guvern ucrainean a dispus ocuparea Palatului administrativ din Cernăuți de către milițiile ucrainene. O delegație a Radei naționale ucrainene formată din deputații Ilia Semaka și Nikolai Spenul și din Omelian Popowicz și Ilie Popowicz l-a somat pe guvernatorul austriac Etzdorf să predea puterea administrativă în teritoriile ucrainene din Bucovina, precum și în
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
din Omelian Popowicz și Ilie Popowicz l-a somat pe guvernatorul austriac Etzdorf să predea puterea administrativă în teritoriile ucrainene din Bucovina, precum și în orașul Cernăuți, către Rada națională ucraineană. Guvernatorul a cedat în fața forței (palatul fiind deja ocupat de milițiile ucrainene) și a semnat un proces-verbal prin care trecea puterea administrativă în Bucovina către Omelian Popowicz și Aurel Onciul. Consiliul Național Român nu a recunoscut actul semnat de Onciul și s-a opus împărțirii teritoriului Bucovinei și, în condițiile în
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
opt colțuri, iar pe revers monograma aurie „M” a domnitorului Mihail Sturdza cu o stea de argint în opt colțuri deasupra. Sub icoana Sfântului Gheorghe era trecută cu litere de aur denumirea unității. Astăzi nu se mai distinge decât „Al Miliției Principatului Moldovei...”. Stindardul batalionului de cavalerie nu diferea decât prin dimensiunea flamurei: 1,15 m la fiecare latură. Numele unității era inscripționat astfel: „Al Miliției Principatului Moldovei I-iul de cavalerie Regiment Iașan 1834.” Aceste drapele militare au fost înmânate unităților
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
era trecută cu litere de aur denumirea unității. Astăzi nu se mai distinge decât „Al Miliției Principatului Moldovei...”. Stindardul batalionului de cavalerie nu diferea decât prin dimensiunea flamurei: 1,15 m la fiecare latură. Numele unității era inscripționat astfel: „Al Miliției Principatului Moldovei I-iul de cavalerie Regiment Iașan 1834.” Aceste drapele militare au fost înmânate unităților pe 8 noiembrie 1834, în cadrul unei festivități în fața bisericii Sf. Spiridon din Iași, unde au fost sfințite de către mitropolit. În mesajul adresat oștii, domnitorul sublinia
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Regiment Iașan 1834.” Aceste drapele militare au fost înmânate unităților pe 8 noiembrie 1834, în cadrul unei festivități în fața bisericii Sf. Spiridon din Iași, unde au fost sfințite de către mitropolit. În mesajul adresat oștii, domnitorul sublinia faptul că sultanul a aprobat „Miliției Noastre dreptul de a avea steag, după modelul de Noi propus, după care s-au înființat acel cu nr. 1 pentru Infanterie și acel cu nr. 2 pentru Cavalerie... Aceste semne astăzi întâia oară sunt înfățișate înaintea ochilor voștri spre
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
drapele albastre, având plasat în centrul pânzei elementul tradițional al stemei, capul de bour (care-i zugrăvit de fapt, asemănător unui cap de bou), iar în canton avea un patrulater roșu cu trei stele albe. Se atestă, deasemenea, că drapelul miliției moldovenești avea două fâșii orizontale: roșu în partea superioară și albastru în cea inferioară, cu un „cap de bou” pe o cruce albă plasată în canton.
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Ucrainene. Instalarea puterii sovietice a fost însoțită de ucideri, deportări și colectivizare forțată. Monumentul victimelor regimului sovietic, situat în curtea Bisericii, include listele victimelor supuse represiunilor sovietice în 1940-1941, 1944-1553 (150 persoane), locuitorilor comunei Ciudei împușcați în anii 1944-1945 de către „miliția populară” (9 persoane) și locuitorilor comunei Ciudei dați dispăruți în perioada 1940-1946 (3 persoane) . Autoritățile sovietice au schimbat denumirea satului în cea de Mejdurechie (în ), revenind la vechea denumire în anul 1995. Începând din anul 1991, satul Ciudei face parte
Ciudei, Storojineț () [Corola-website/Science/315535_a_316864]
-
corectă iar o mare parte din aceste trupe nu puteau fi decât recruți, cu nivel de instrucție joasă și deci cu valoare scăzută. Între timp, conform acestor estimări, Imperiul Austriac ar fi putut să mobilizeze 470 000 de oameni, inclusiv milițiile "Landwehr", suficient pentru a deține o supremație strategică zdrobitoare. Istoria a dovedit că austriecii și-au supraestimat capacitățile și viteza de mobilizare. Anumiți generali din Înaltul Comandament subliniau importanța crucială a acestor miliții, mai ales în cazul necesității respingerii unei
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]