6,868 matches
-
-l vindece, dacă i se dă să Înghită o pilulă care nu conține absolut nimic, dar despre care i se spune că e un medicament (poate să i se spună că e și nou descoperit) care vindecă acea afecțiune, spre mirarea noastră vom constata că afecțiunea se ameliorează sau chiar se poate vindeca. Ei bine, asta ce Înseamnă? Înseamnă că organismul avea resurse cu care să poată lupta și să poată vindeca afecțiunea, dar avea nevoie de «ceva», de un «impuls
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
zorii acestei fericite zile, ieși din cortul ei secondată de părinți. De la primii pași, începu a merge cu spatele către cortul mirelui. Pe fața avocatului, apăru o primă nedumerire. Ghicindu-i întrebarea ce se înscrisese pe fața oaspetelui ca o mirare, bulibașa veni cu explicația: - Acesta e un semn că fata nu se va mai întoarce la părinții ei și-i va rămâne credincioasă întreaga sa viață celui care i-a fost hărăzită de soție. Alaiul continuă într-o veselie molipsitoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
locotenentul Cazacu Diomide, permiteți-mi să vă raportez! - Știu cum te cheamă, spune, băiatule! - Tovarășe comandant, în urma investigațiilor întreprinse în șatra lui Iorgu Stănescu, am descoperit un copil, pe nume Vișinel. La pronunțarea acestui nume, comandantul schiță un gest de mirare, dar îl încurajă din priviri pe locotenent să-și continue raportul. Cum vă spuneam, am descoperit un copil blond, cu ochii mari, albaștri, cu fața albă, care nu prea pare a fi de-al lor. Știți bine că am investigat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că nu mai poate să rămână. Pretextă că nu îi este foame și deschizând ușa o ținu într o alergare continuă până la poartă. Alex și Ina îl urmăriră cum deschisese poarta spre a ajunge în stradă. Nu mică le fu mirarea când o văzură pe Rafira alergând spre Vișinel cu brațele deschise, de parcă ar fi vrut o dată cu prinderea băiatului, să cuprindă tot cerul și pământul din jurul lui. El o întâlni la jumătatea drumului, o îmbrățișă și apoi așa, înlănțuiți, se pierdură
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
miră, dar în vîrsta lui adevărată continuă efortul de a-și urni soarta ca pe o avalanșă. Tînărul Doctor a sesizat asta. Îl intreabă: “-Ce te-a apucat să-ncepi lucruri din astea de neînțeles care nu pot stîrni decît mirare și spaimă? Se spune că omul le înțelege abia atunci cînd nu le mai poate împărtăși nimănui. Iar cei ce se întorc totuși de acolo, din zona de cumpănă a întelegerii, păstrează un secret ca amnezia groazei capitale. Trăiesc de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
beție: să lași puterea liberă, fără rost, înfruntînd ultime, vînturile și de aceea să exclami peste trupurile viermuind dulceag: „-E Pace pretutindeni!” V. din spital observ cum acele indicatoare o iau razna. „-Cedează inima!”-țipă reanimatorul. „-Nu,“-răspunde Doctorul stîrnind mirarea celor din jur: „-E diavolul lui. Îl scutură din cînd în cînd.” Trupul depășește criza și becurile își reiau pulsațiile ritmice. V. tînăr trece dintr-o lume moartă în alta în care toți sînt bolnavi de o dementă amăgire. Cred
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e un monstru îmbătat cu sine! Pentru că el trăiește în utopia că, dincolo de masochista sa gîndire, prin aburii inutilității sale schimbate în alcool, mai pîlpîie încă un zeu pe care-l poate prinde în mînă și strînge tare. Cu mare mirare îl ascultă tînărul Doctor. Nu sar putea spune că cele auzite nu l-au tulburat și pe el. V. tînăr continuă: „-Ce dovadă mai vrei?”-întreabă el. „-Viața pare năpădită de demoni. În bestialitatea multiplicării și creșterii sale își siluiește
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iese din încăpere. Scriitorul V., amestec de tînăr și matur, încerc uluit o senzație nouă reîntorcîndu-mă lovit în familie. Părîndu-mi c-o regăsesc pe Elena. Și-apoi, copiii. Întîi e spaima de ființele gingașe și sîcîitoare apărute din neant. Apoi mirarea în fața gălăgiei lor căreia nu-i poți ghici intențiile... Și spaima de fragilitatea lor atît de dezarmată în fața bolilor lumii. Și, în final, cînd încep să se miște, să ceară și să semene cu tine amintindu-ți speranțele și entuziasmul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
palmei care a primit-o și se oprește nesi gur pe linia vieții. Mâna lui Cavanosa cântărește oul și, doar pentru o secundă, Cavanosa își vede mâna strângând oul cu putere și spărgându-l de tâmpla Sophiei, și Cavanosa vede mirarea pe chipul Sophiei în timp ce piatra nu se sparge, iar sângele cald zvâc nește brusc sub tâmpla izbită, și apoi secunda de coșmar trece și se topește printre alte secunde ce-o precedă și ce-o urmează, iar Cavanosa se uită
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de zece riduri fine, săpate în carnea cea intimă. E ca un soare mic, anusul ăsta. Iar pielea roz se întunecă ușor în preaj ma lui. Se apropie încet cu gura de soarele cel mic ascuns de fese și o mirare netrăită până acum pune stăpânire pe el. Vocea din telefon țipă ceva, iar fundul Sophiei dispare. Bă. Bă. Bă. Ia taci un pic. Că m-ai înnebunit de cap. Stă o clipă și înțelege că nu are nici cea mai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
acum. Gândurile i se evaporă. Plutește. Simte o nepăsare universală. Vede pigmeul care a rămas departe, un deva jos. Și tot ce se întâmplă mai departe e un spectacol la care Cavanosa asistă mut și rece și nici o umbră de mirare nu trece prin ființa lui imaginară. Cavanosa simte pentru o clipă că totul nu e decât o închipuire. Dar apoi, mirajul puterii lui din acest coș mar îl orbește și îl face să se simtă de neatins în fața a tot
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
florile nemaivăzute și de tot locul acela magic. Și prințul a lăsat-o să stea la el în palat. Și într-o zi, fata a ieșit din camera ei și a mers în grădina palatului. Nu mică i-a fost mirarea atunci când a văzut că toate florile se ofiliseră și că parfumul lor nu se mai simțea nicăieri. Fata l-a căutat pe prinț. A intrat în toate camerele palatului și l-a căutat peste tot. Dar prințul se făcuse nevăzut
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pe un ton ca de afaceri. M-am întors repede și am plecat în camera mea, ca și cum aș fi avut ceva de făcut acolo. Am avut timp doar să văd chipul tatălui meu deformat de durere și ochii măriți de mirare ai mamei. Pentru un moment am crezut că el va veni după mine și va încerca să mă convingă, dar nu a făcut-o, și ar fi trebuit să știu că nu o va face. Tatăl meu era genul de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
epitete: „nesimțit”, „prost crescut”, „jigodie bolnavă” etc... Dau replică pe măsură la jignirile aduse. Se iscă un conflict spontan între mine și călători. Sub presiunea acestora, mă hotărăsc să cobor la prima stație și ușor îmi fac loc spre ușă. Mirarea mea a fost mare. Cobor împreună cu cele două dame. În stația de autobuz, o patrulă a poliției locale. Să nu-și vadă de drumul lor, una din dame îmi aruncă printre dinți epitetul „nesimțitule”. Să nu tac, răspund cu aceeași
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lemne, spunându-mi clar: un braț de lemne. In clasa întâi, când am început a deprinde taina cititului, când mă asculta învățătorul, citeam cuvintele invers. În loc de „ma-ma” citeam ”amam”, în loc de „ta-ta” citeam „at-at”și așa mai departe spre mirarea învățătorului și a colegilor, apoi citeam corect. Și astăzi mai fac acest lucru. Cei de față au râs și ei. Între timp, gospodarul a făcut rost de vin. A turnat în pahare. S-au făcut urări de sănătate, cum e
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
prin preajmă și, din aerul ursuz cu care freca mentă prin casă, îmi dădeam seama c-a dat peste una defavorabilă. — În asemenea zile probabil că era greu de suportat. — Greu? Era de-a dreptul imposibil. Nici nu-i de mirare că băieții au șters-o de-acasă cât au putut de repede... Între cazna compoziției și chinurile publicării avea o perioadă de vreo trei luni în care se purta că un om normal. Pe urma tot ciclul se relua. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fost despărțite. Carol își întoarse pentru prima oară capul spre Filip, fără să-i răspundă însă. ̨ i acordă doar o privire umedă de reptilă bătrână, în care nu se putea citi nimic; nici măcar dispreț. Totuși o discretă urmă de mirare apăru pe chipul bătrânului. Părea că atunci îl descoperă pe Filip, chircit în poziția acea ciudată de aspidă fricoasă, pe lada de lemn din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
adânc brăzdat de vise. Amândoi priveau uimiți cum aerul dens și gelatinos al ceții dispăruse și cum întunericul lăsase loc luminii felinarelor, a vitrinelor prăvăliilor și a cârciumilor cartierului oriental. "Există deci o destinație a acestei călătorii!?" se putea citi mirarea pe fața lui Carol. "Și dacă da, am ajuns noi acolo? Cum? Am traversat cu caii marea, ceața, noaptea? Cât a durat călătoria? O oră, o zi, un an? Și toate întâmplările din timpul ei... Ce-a fost cu ele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
țărănești, este un adevărat energizant pentru Caragiale care, pe lângă pamfletul „1907” mai scrie o serie de fabule și pamflete în care atacă virulent probleme de ordin politic, condamnând necruțător însăși esența sistemului politic românesc. Tocmai de aceea, nu e de mirare că în septembrie 1907 este respins de la premiul Academiei Române, pe motiv că n-ar iubi România. Este atacat violent în presa vremii, La Roumanie din București afirma răspicat - acuzator că autorul „e un demolator, un nihilist, un acuzator al fraților
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
zi! Mă jur pe nevastă-mea! - Dacă săraca doamna Popa nu m-ar ruga așa frumos, nici nu v-aș mai primi! Nu sunteți cuminte deloc! De fumat fumați, de băut le cam beți, cafeluța, cafeluță, nici nu-i de mirare că ciuperca nu se vindecă! Cu activitatea sexuală cum stați? - Bine, mulțumesc! - Vă întreb fiindcă și doamna Popa e pacienta mea și... în fine... mă rog, înțelegeți... - Nu. - Dumneai e la o vârstă la care... S-o luăm altfel: vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sistem politic și juridic obscur, terifiant. Eventual cu ceea ce comportă irațional existența însăși. Desigur, te poți gândi și la așa ceva, oricine a întâlnit la un moment dat opacitatea masivă a legii, mecanismul ei cinic, puterea ei monstruoasă. Nu e de mirare atunci că în interpretarea acestei povestiri prevalează anumite perspective. s-au făcut ușor referințe de natură ideologică, avându se în vedere acele regimuri politice și juridice care au cutremurat din temelii secolul XX. s-au făcut deopotrivă trimiteri la filozo
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de numirea ei atât de ciudată! Ei, doamne, doamne, cine știe ce mi-o mai fi dat să trag și cu liceul ăsta! Domnul cu lista mai dictă câteva cărți și încheie recomandîndu-ne să cumpărăm și... carte de "Muzică"! De astă dată, mirarea mea fu și mai mare. Ce noimă o mai avea și asta? Carte de muzică?! În primare, doamna sau domnul ne cântau un cântec, noi după ei, și gata... fără nici un fel de carte! Ce naiba ar putea fi scris într-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ta! spuse tata ironic și convins că am făcut o compunere ca vai de lume. Ia s-o citesc și eu! ― Poftim! și îi întind caietul cu sfială. El începe să citească, își strânge buzele și-și ridică sprâncenele cu mirare. ― Din ce carte ai luat-o? ― Din nici o carte! Am făcut-o eu, din capul meu! ― Hai, hai, știi că nu-mi place să minți! Spune de unde ai copiat-o? ― De nicăieri, tată, zău așa, dacă-ți spun... Eu am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
profesorii. Aproape că nu există profesor care să nu fi primit vreo poreclă de-a lungul carierei sale. Și, lăsând la o parte orice considerente, trebuie să se recunoască deosebitul talent al elevilor de a porecli! Nu mică a fost mirarea noastră când "Barosanul", adică Nea Sterică Enăchescu, dascălul de latinește și franțuzește, și cel mai drag profesor al nostru, care ne-a fost cu adevărat învățător și părinte sufletesc timp de opt ani de zile, ne-a spus la una
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a trebuit! Începură o ceartă între ei, cu îmbrîncituri și suduieli, de-ți era mai mare dragul să-i privești... Numai că nu se băteau! Trecură așa, certîndu-se de mama focului, pe lângă popa care, auzindu-i, îi privea cu multă mirare și nu știa ce să creadă despre ei. Nemairăbdîndu-l inima să-i vadă certîndu-se, le strigă de sub salcâm, cu gând împăciuitor: ― Ce e, fiilor, ce s-a întîmplat între voi, de vă certați atât de amarnic? Pungașii se opriră o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]