6,924 matches
-
în miracole ("profetul nu mai avea mistere și murise.// L-am pipăit curios ca pe un ren:/ putrezea liniștit între cocori./ Fusese ultimul bogat din muzeul acela/ învârtit pe loc de câteva ori", Memorie). Acolo unde închiderea tuturor drumurilor, unde mizeria ar fi trebuit să provoace groază, dezgust, nu există decât o curiozitate manifestată ludic ("Ce curios e hoitul în amurg!", Memorie). Discrepanța dintre reacția comună la o asemenea scenă a sfârșitului și uimirea inocent jucată integrează grotescul în normalitate. Totul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a exclamației "Ce frumusețe!" Exclamația amintită exprimă o ironie amară, este poate modalitatea cea mai obișnuită, în cazul acestor poeți, de a încerca să accepte "urâtul" existenței și, totodată, cea mai crudă căci presupune un eu poetic deplin conștient de mizeria lumii. Luciditatea extremă care caracterizează discursul liric al acestor poeți se reflectă nu numai în tematica abordată, ci și în modul în care textele lor dialoghează cu lumea și cu literatura, în modul în care distrug mituri, în modul în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
iconoclast. Contrastele sunt cele care pun în evidență tragismul reflectat de lirica acestui poet. Lumea este lipsită de valori, de idealuri, de sacralitate (aceasta din urmă înțeleasă în accepțiunea tradițională, imagine arhetipală a absolutului devenită acum "paradis în destrămare"). Constrângerile, mizeria proiectate și în universul poetic conduc la imagini stranii, uneori grotești, care ies din tiparele "poeziei cuminți". Într-un astfel de context, afirmarea libertății capătă aspectul nebuniei (""Nebunilor" - un răcnet aruncat/ lovit de peșteri", Saltimbancul, " Noi suntem frați și regi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acoperă și prezentul lecturii. Filosofia materiei îl anticipează pe Nichita Stănescu, "Parcă pasul meu se ascunsese/ de cântecul acela de mierlă". E și aici aceeași poetică a incertitudinii, sugerând universul fragil, pe cale să se descompună. Tot universul este reflectat în mizeria urbană, nimic sacru, solemn nu mai există, "Prin gălbenușul ce venea pe canal/ căutam embrionul Soarelui, al galaxiei, cu vârful de la floretă". E aceeași imposibilitate de revigorare a lumii, același joc al cavalerismului asumat și desuet. E aici ceva din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ne amintim astfel și de Dimitrie Stelaru care declama în Înger vagabond "Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea/ Noi n-am avut alt soare decât Umilința". Viața sa cu accente boeme își află și ea locul în poezie, mizeria existenței cotidiene estompează accentele lirice chiar și în textele care au în centru o figură feminină: "În dimineața aceasta m-am trezit lângă Maria-Maria/ Pe scândurile patului pline de păduchi și sânge", " Vom porni în Gara de nord tăcând, tremurând
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
au scris/ aceste rânduri pentru un eventual deces." (Rânduri pentru un eventual deces). Poate de aceea, la toți acești scriitori ai generației Albatros, revine imaginea unui Dumnezeu-om coborât și el în spațiile cotidianului, familiarului, împrumutându-i atributele, atins de mizeria existenței comune. Ion Caraion reflectă, în textele sale, imaginea tulbure sau tulburătoare a unui asemenea dumnezeu: "Noi am crezut într-un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ numai batistele de sânge mai culegeau anii din pom." (Corespondență
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai exact tîrgul și mahalaua. „învăluit de sărăcie” („Plumb de toamnă”), tîrgul avea atunci, în anii cînd poetul a scris „Sonet”, dar și mult încoace, același aspect mediocru de „crîșmă umedă, murdară”, ca și mahalaua: barăci pretutindeni, locuințe „pline de mizerie, cu geamuri scunde, cu uși cîrpite, cu pereți coșcoviți și 80% din ele nedușumuite”, în care stăteau cu chirie funcționari, profesori și învățători, cum era autorul articolului din care am citat.5) „Sonet”, la fel ca „Proză” (Plouă...) și altele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ziua Unirii, „Albina” publica un articol de I. Simionescu „Despre păduchi și rîie”, deosebit de oportun în situația de atunci, cînd țara era traversată de trupe mutate de pe un front pe altul, de soldați extenuați și aflați în ultimul hal de mizerie. Academicianul, viitor președinte al instituției științifice de pe Calea Victoriei, explica astfel lucrurile, pe înțelesul tuturor: „Păduchii cei mai obișnuiți sînt de două soiuri: păduchii de cap și de haine. Al treilea soi, păduchii lați, sînt mai rari. - Păduchii de cap sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de distinsă, mergînd cu tramvaiul, a înlesnit călătoria minusculei bestii. Pe lîngă lipsurile alimentare, sîntem și prada unor sinistre insecte”.2) Care-i legătura între Plumb și restul poveștii? Ori de cîte ori lumea e frămîntată de probleme iscate de mizerie, ea nu va căuta, admițînd că mai citește, poezia, cu atît mai puțin o poezie precum cea din volumul lui Bacovia. Așa s-a întîmplat în 1916, așa după Al Doilea Război Mondial, așa se întîmplă, din păcate, și acum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în America, despre care, în propaganda geambașilor de oameni, se relatau „lucruri minunate”. Tatăl, țăran, speră să ajungă „un domn bogat”, iar fiica zîmbește „la gîndul unui trai boieresc”. Drumul lor se transformă însă într-un „drum de jale și mizerii”. Nimic nu corespunde visului cu care plecaseră de acasă. Desfășurate în trei etape, „peregrinările pentru căutarea pîinii” sfîrșesc dramatic. La puțin timp după ce a ajuns colon, tatăl moare; mor și cei care ar fi putut s-o ajute pe fiică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-i adevărat»”.1) „Bucata” lui Bacovia: „Enervat de această lungă agonie a unui veac suspect; umilit, mai mult ca totdeauna, de ironica reflexiune a unui poet din veacul viitor al frumuseții, veneam spre casă într-o noapte, tîrziu, înnebunit de mizeria și minciuna în care am apărut. Eram pierdut, inutil, mai ridicol ca niciodată. Orașul mic dormea în noaptea lui. Acasă, un plic alb, la aprinsul lămpii, apăru pe podele lîngă ușă, în tăcuta odaie unde stau de mult fără să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unii explicîndu-l prin teoria despre „poligamia femeilor”, alții prin „pricini sociale”. Controversele se accentuează în deceniul al treilea și al patrulea, în această campanie făcîndu-și loc și un critic, H. Sanielevici, care susținea, în felul său ritos, că „nu de mizerie se prostituează majoritatea femeilor (cele mai multe prostituate se recrutează dintre servitoare)” 10), adică persoane care au asigurată pîinea zilnică. Combătîndu-l, altcineva cita însă rezultatele unei anchete medicale din care reieșea că „peste 60 la sută din prostituate au fost împinse la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cele mai multe prostituate se recrutează dintre servitoare)” 10), adică persoane care au asigurată pîinea zilnică. Combătîndu-l, altcineva cita însă rezultatele unei anchete medicale din care reieșea că „peste 60 la sută din prostituate au fost împinse la această meserie numai din mizerie materială și că 20 la sută au recurs la acest comod și aristocratic mijloc de cîștig din vanitate spre a egala în bijuterii și mantouri semenele lor necalificate dar înstărite din naștere sau prin mariaj”11). Problema a fost abordată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
toate odăile hotelului murdare: praf pe pereți și (pereți) plini cu păianjeni, toate cearșafurle și fețele de perni murdare, pe sub pături nemăturat și diferite resturi de mîncăruri, urină prin oalele de noapte”10). în crîșmele și hotelurile/hanurile din cartiere mizeria era și mai groasă. De altminteri, în acel moment, ea era, cu excepția a mici porțiuni din centru, o caracteristică a întregului Bacău. Ca să îndrepte lucrurile, „în interesul higienei”, Primăria emite nu o dată „Ordonanțe”, amenințîndu-i pe recalcitranți cu „rigorile 1egii”. Aceste
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
jos”.9 ) Vara, laitmotivul nemulțumirilor devenea faptul că „străzile sînt insuficient stropite”.10 ) în cursul unui an aveai așadar - considerau unii mai îndrăzneți în analogii - cînd o Veneție mocirloasă, cînd un colț de Sahara. Tot vara, Bacăul era urîțit de mizeria lăsată de negustorii ambulanți, veniți în număr mare, „ca la iarmaroc”: „Nu-i tocmai elegant să vezi în centrul orașului numai ciocălăi de porumb și coji de pepeni”, observa autorul notei din numărul citat mai sus al „Bacăului”. Sau cîini
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scria, exasperat, un avocat și ziarist - Bacăul nostru este unul dintre cele mai murdare tîrguri din cuprinsul țării moldovenești! Nici măcar tîrgul Hîrlăului, platitudinea celei mai abjecte murdării edilitare, credem că n-ar risca rușinea unei comparații!”12) De la praf și mizerie se ajungea, inevitabil la problemele de circulație. „Cum praful pe străzile noastre nu se mătură, iar depozitele de murdărie se măresc zilnic, este firesc să cerem reglementarea circulației, vizînd în primul rînd viteza automobilelor în oraș. Cunoaștem proprietari de automobile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
începutul secolului XX) vor așa ceva. Pentru ei somnul, uitarea sînt mai importante, decît pentru inșii normali. Și ce anume vrea să uite autorul Plumbului? Se pot da multe răspunsuri, nici unul însă foarte sigur. E vorba doar de ratări, eșecuri, umilințe, mizerii? Cum se vede din primul exemplu, uitarea e, la el, voluntară și are frecvența unui exercițiu periodic. Ce fel de uitare? Uitarea care ușurează, l’oubli apaisé, sau cea care convoacă neantul? Și una, și alta. Totuși ea nu ajunge
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un exemplu, din primul și din ultimul: „O! cum scrîșneau în noapte scheletele hidoase!” (Grigore H. Grandea, „Danțul morților”, în Scrieri, Text ales și stabilit de Pavel Țugui, Ed. Minerva, „Restitutio”, 1975, p. 60) și : „în ochi ți se deșteaptă mizeria hidoasă” (Traian Demetrescu, „Săracii”, în Scrieri alese, Ediție îngrijită de C. D. Papastate, EPL, 1968, p. 114). 4. în „Noaptea de ianuarie” (Opere, 2, ediția cit., p. 94). 5. „G.Bacovia la 65 de ani”. Un interviu luat de Eugen
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e citat în discursurile parlamentare, în articole literare și politice. Expresii de-ale sale au devenit titluri de rubrici. El e în „aerul timpului”, inevitabil. Recurgem la vorbele lui pentru a caracteriza nebunia lumii contemporane, violența, sărăcia, lipsa de perspectivă, mizeria, disperarea. Iar acesta nu mai e un gest de afectație literară, ci unul firesc, evocator. Oftăm cu Bacovia („Ce lume goală de vise”), ne arătăm sceptici („O, țară tristă, plină de humor”) sau ironizăm împreună cu el („Vor fi acum de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aur, dar nu și de pantofi în întregime din acest metal prețios. Iată însă că, într-un alt loc („Dormitînd”), Bacovia vorbește și de „pantofi de argint”. Iar mai încoace, în „Divagări utile”, pentru a evidenția contrastul dintre luxul și mizeria epocii în care a debutat, spune: „Am scris poezii cînd pantofii erau de aur și argint, iar opinca din ogheli”. Așadar, nu e vorba de metafore, ci de obiecte reale. Totuși îndoiala nu m-a părăsit. Am presupus mai departe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
talente viguroase”, apoi au căzut în uitare. Bacovia știa sau simțea toate acestea. în situația sa de marginal, aprecierea de „mare poet” venea ca o compensație umilitoare, suna ironic, inacceptabil. Cum s-o primească altfel decît dezgustat, ca pe o „mizerie”? în fibra lui, Bacovia are și ceva de histrion. Max Vasiliu (în convorbirea din 13 iunie 1989) mi-a spus, lucru știut de la mama sa, Elena, sora poetului, că pe cînd acesta era în liceu, citea în așa fel din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
direct influențat de mișcări literare precum realismul și naturalismul, de apariția jurnalismului obiectiv, de o reacție critică împotriva pozitivismului și de o transformare și o criză socio-culturală semnificativă. În analiza povestirilor lui Crane, "An Experiment in Misery" ("Un Experiment în mizerie", n. trad.) și "The Men in the Storm" ("Oamenii din viscol", n. trad.), Trachtenberg definește doctrina implicită a practicantului de jurnalism literar: "Crane a renunțat la ipostaza morală a turistului și a încercat să redea peisajele naturale potrivit percepției personale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
peste aversiunea față de viața Celorlați în cartierul East End al capitalei engleze, cel puțin el recunoaște înfrângerea - incapacitatea sa de a înțelege și simți subiectivitatea Celorlați din această regiune - când scrie în corespondența sa despre East End: "Am citit despre mizerie și am văzut puțin; dar acest puțin este mai mult decât mi-am putut imagina... Am scris un sfert din cartea mea și acum ard de nerăbdare să o termin cât mai repede și să plec de aici. Cred că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o discuție despre memorie care are consecințe asupra oricărei afirmații despre statutul unui fenomenalist, el observă că "incoruptibilul a înlocuit coruptibilul. Mereu este un obiect al frumuseții, oricât de comună ar fi originea și vecinătatea sa... În starea sa de mizerie, nu poate zbura, nu poate străluci - este o mizerie plictisitoare. Însă deodată, fără prea multe constatări, chiar același lucru își dezvăluie frumoasele aripi, și devine un înger al înțelepciunii" (60). Ceea ce rămâne însă ciudat în cazul lui Emerson este că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
afirmații despre statutul unui fenomenalist, el observă că "incoruptibilul a înlocuit coruptibilul. Mereu este un obiect al frumuseții, oricât de comună ar fi originea și vecinătatea sa... În starea sa de mizerie, nu poate zbura, nu poate străluci - este o mizerie plictisitoare. Însă deodată, fără prea multe constatări, chiar același lucru își dezvăluie frumoasele aripi, și devine un înger al înțelepciunii" (60). Ceea ce rămâne însă ciudat în cazul lui Emerson este că acesta își împărtășește părerile - prin proclamarea examinării profanului - prin
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]