5,749 matches
-
codrii Ciucului, și acolo rătăci și umblă oarecâtăva vreme rătăcit și nemâncat, pân îl birui foamea și nimeri la niște păcurari, unul săcui, altul muntean”. Prefăcându-se a-l ajuta, ciobanul secui încalcă legea ospeției și-l ucide. Apoi, cu nădejdea de a obține o răsplată bună, îi duce voievodului Mihai capul cardinalului ucis. Indignat de gestul trădătorului (deși Báthory îi era dușman), „Mihai vodă zise de tăe capul păcurariului, altul așa să nu mai facă”. Atitudinea lui Mihai nu poate
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
Bulat), Secția agricolă (condusă de dl. prof. A. Cardaș), Secția economică (condusă de dl. prof. Th. Știrbu), Secția juridică (condusă de Cons.C. Georgescu-Vrancea), Secția sociologică (condusă de dl. prof. H. Dăscălescu), Secția de educație națională (condusă de colonel V. Nădejde), Secția tehnică și urbanistică (condusă de Ing. N. Profiri), Secția cooperatistică (condusă de V. Ghenzul). Secțiile care au continuat să activeze anul întreg, fie prin ședințe intime cu membrii secției, fie prin comunicări publice, sunt numai următoarele cinci: secțiile economică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
scrisoarea-testament, zguduitoarea scrisoare adresată de Golopenția, din închisoare, lui Miron Constantinescu, fostul coleg de cercetări sociologice, care era, în 1950, membru în Biroul Politic al PMR, președintele Comisiei de Stat a Planificării. „Gândul la Dv. - scrie Golopenția - era raza de nădejde care îmi îngăduia să mai suport viața”. Nu se știe dacă scrisoarea i-a parvenit adresantului, cert fiind că Golopenția se va stinge din viață în închisoarea Jilava, la 9 septembrie 1951. Unul dintre schimburile epistolare cele mai substanțiale și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nu spui la nimeni - se poate spune că aproape nu a existat formație teatrală sătească în Transilvania care să nu i le joace. Ele au deschis și menținut gustul pentru teatru în satele ardelene, împreună cu acel optimism rural vecin cu nădejdea și speranța de mai bine. D. nu a fost un scriitor-cărturar, ci un harnic lucrător la temelia culturală pe care, mai târziu, s-a putut așeza marea literatură. SCRIERI: Din popor, Sibiu, 1920; Icoane de la țară, Sibiu, 1924; Oameni de pe la
DASCALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
în capitală, cu gând s-o cucerească, îndârjitul Constantin Mătușa se metamorfozează (preluând sugestia lui I. Valerian) în Mircea Damian și accede numaidecât în coloanele diferitelor publicații: „Universul literar”, „Universul”, „Viața literară”, „Bilete de papagal”, „Vremea”, „Falanga literară și artistică”, „Nădejdea”, „Ultima oră”, „Gazeta literară”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Excelsior”, „Facla”, „Dimineața”, „Seara”, „Porunca vremii”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Familia”, „Izbânda”, „Naționalul nou”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Floarea de foc”, „Lumea românească”, „Sfarmă-Piatră”, „Spectator”. Redactor la „Universul literar”, „Azi”, „Lumea românească”, D.
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
rezervată prozei, unde sunt publicate pagini de Victor Eftimiu, Al. Cazaban, Maria Pamfile, Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Jean Bart, Sărmanul Klopstock, Damian Stănoiu, Gh. Brăescu, Gib I. Mihăescu ș.a. Numeroși sunt și publiciștii: Const. Mille, Iosif Nădejde, Z. C. Arbore, Panait Mușoiu, M. Sevastos, Paul Zarifopol, C. Rădulescu-Motru, Cezar Petrescu, Silvian Iosifescu ș.a. Fragmentele dramatice poartă semnătura lui Emil Nicolau, B. Luca, N. Kirițescu, George Mihail Zamfirescu. Și compartimentul traducerilor este dens. Astfel, Al. T. Stamatiad tălmăcește
ALMANAHUL ZIARELOR „ADEVARUL” SI „DIMINEAŢA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285301_a_286630]
-
caracterelor esențiale ale poeziei lui: reflexivă, cetățenească, satirică. În tonul ei se împletesc rezonanțele profetice și de odă, vibrând de încredere, cu accentele patetice ale meditației romantice sau cu desfășurări vehemente, slujite de o ironie caustică și amară. Confruntarea dintre nădejdea care renaște mereu și scepticismul niciodată pe de-a-ntregul dizolvat dă tensiune interioară poemului și, în același timp, face din Anul 1840 o imagine a sufletului omenesc surprins în impulsurile sale contrarii. Dincolo de filosofia tonică, a încrederii în viitor, tabloul
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
însoțite de note lămuritoare și documentare”, o revistă a principalelor evenimente din ultimii ani „alcătuind o mică istorie contemporană a României”, o colecție de zicători și proverbe, un repertoriu de adrese și informații privind „îndeletnicirile ideale și practice, nevoile și nădejdile pribegilor români de pretutindeni”. Chiar dacă structurarea materiei nu este întotdeauna delimitată strict în rubricile respective, iar ponderea textelor literare variază de la un număr la altul, țelurile propuse inițial sunt atinse. În primul volum (1952) antologia de proză și poezie, ce
ALMANAHUL PRIBEGILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285290_a_286619]
-
își găsea însă, în perioada medievală, argumentele mai ales în Biblie. Un pasaj din Epistolele către Romani ale apostolului Pavel (8, 20-21: Căci făptura a fost supusă deșertăciunii nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o cu nădejdea însă că și ea, făptura însăși, se va elibera din robia stricăciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu"6) a dat mult de furcă scolasticilor. Într-un studiu care pledează pentru o judecare a acestor realități în contextul lor firesc
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
liber dintr-o parte în alta, ba chiar comunică anumite mesaje, reprezintă un fel de dovadă pentru om că există un "dincolo", fie bun, fie rău, un spațiu care depășește limitele lumii sale și în care el își poate fixa nădejdea. Animalul nu cunoaște limita spațială (pentru medieval, a călători nu reprezenta o ocupație frecventă, ba dimpotrivă), prin urmare poate depăși linia orizontului fizic sau spiritual. Așa se face că animalul devine o imagine a lui Dumnezeu (să ne amintim: Hristos
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cel puțin, așa pretinde. Petru Vaida observă foarte bine că abia acum a asimilat Cantemir esența doctrinei stoice, lipsite de deformarea în cheie creștină: "Este atitudinea plină de demnitate a stoicului, atât de deosebită de umilința creștină, care își pune nădejdea în primul rând în sine însuși, în rațiunea și în voința sa, care, singur în fața "fortunei", opune loviturilor ei "scutul sufletului vitejesc", statornicia pe care nimic nu o poate clinti"85. Prin urmare, am fi tentați să spunem, dacă Inorogul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vrea aceasta, ziceam 42. Or, perpetuarea acțiunilor, prelungirea lor în eternitate, dincolo de timpul scurt alocat fiecărei existențe individuale, nu poate fi asigurată decât în cadrul națiunii. Credința omului nobil că munca lui va dura veșnic pe acest pământ se sprijină [...] pe nădejdea în durata veșnică a poporului din care el s-a dezvoltat și în caracterul propriu al acestui popor, așa precum i l-a dat legea tainică [...] Viața, numai ca viață - simplă dăuinuire a schimbăcioasei existențe - nici așa n-a avut
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
prin rugămintea lor, îi primea între slugile Divanului celui mare. După un an îi schimba în Divanul cel mic și de acolo în stăpânire și dacă aici da probe de cuget bun și năravuri cinstite încât să aibă cineva vreo nădejde în el, atunci se primea între slugile Camerei cele mari - și apoi trecând vreo câțiva ani, se făcea postelnicer, prin rugămintea altor boieri, pentru că se socotea lucru necinstit să vorbească însuși părinții cu Domnul pentru fiii lor. Așa se urma
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Cernavodă și Babadag". (M.O. nr. 249/7 noiembrie 1928, pagina 9272 - 9273) e) Privilegiații erau, după câte s-a înțeles, slujitorii scutiți de bir și care se bucurau și de alte avantaje. Intervenind într-o dispută dusă de Ion Nădejde în „Voința" pe marginea unui conflict pe teme istorice dintre Gh. Panu și Radu Rosetti, asupra unui uric dat de Iliaș Vodă în 6943 octombrie 8 lui Giurgea Atoc, prin care îi confirmă judecia sa din satul de la Vârful Sărății
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
sunt în stare de a-și scăpa patria de sub asuprire, au început a-și aduce aminte că sunt români și mai ales tinerimea Moldovei care vărsa lacrimi de sânge în preajma suferințelor obștești, s-a simțit deodată însuflețită de o falnică nădejde. Atunci, deodată, un mare număr de persoane au alergat la Iași, de prin provinții, spre a se uni cu frații lor din Capitalie și a căuta împreună lecuirea boalei ce muncea pe români de atâta amar de ani" („Anul 1848
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Gabor scria arhiepiscopului următoarele: "Zilele acestea a fost pe la mine părintele Iosif Tălmacel, decan de Bacău. Sfinția sa și-a manifestat dorința să contopim revistele Lumina creștinului și Viața, iar Sentinela catolică să o scoatem o dată pe săptămână, fiindcă este slabă nădejdea să apară curând ceva de la București. Ce părere aveți Înalt Prea Sfinția Voastră asupra acestor schimbări?"652. Cu nouă ani înainte de contopirea revistei Sentinela catolică cu Farul nou, cei ce răspundeau de activitatea presei catolice în Moldova se consultau cu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Gabor scria arhiepiscopului următoarele: "Zilele acestea a fost pe la mine părintele Iosif Tălmăcel, decan de Bacău. Sfinția sa și-a manifestat dorita să contopim revistele Lumina creștinului și Viața iar Sentinela catolică să o scoatem o dată pe săptămână, fiindcă este slabă nădejdea să apară curând ceva de la București. Ce părere aveți Înalt Prea Sfinția Voastră asupra acestor schimbări?"886. Arhiepiscopul a fost de acord cu această propunere, considerând că viitoarea unificare a celor două publicații era o problemă importantă, care ar fi
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de debut al ziarului, a fost publicată o poezie: "Fără nume", în care s-a explicat, prin metafore și personificări, alegerea numelui Albina. Iată câteva versuri sugestive: "Albina mă cheamă, vă dau vouă mierea/ Ce-o fac eu cu truda, nădejdea, plăcerea/ Seninului zbor de pe floare pe floare/ Veniți toți cu mine veniți toți la soare!/ Acolo afla-vom lumină și aur/ Gândind la Regină, la casă și fagur" (Ibidem). 950 ASV, Fondul Archivio della Nunziatura Apostolica in Romania 1920-1933, busta
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
o curiozitate impertinentă lăcașul gazdei. Ulise și tovarășii aprind ei înșiși focul și fac ei singuri sacrificiul; îi mănâncă brânza și stau și-o așteaptă pe gazdă. La un moment dat, Ulise pune capăt furtului de iezi și brânzeturi: "trăgeam nădejde să-mi dea daruri de ospeție" (9.229-230)73*, iar când se întâlnesc îi cere ospitalitate sfântă și cadouri: "venim să-ți sărutăm genunchii, ca să ne primești și să ne dăruiești cu ce se cuvine oaspeților" (9.266-268)74*. Este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Importanța criticii și autocriticii `n dezvoltarea științei”, Studii, 1948, nr. 3, pp. 69-106; Tr. Săvulescu, „Rolul Academiei `n RPR”, ibidem, pp. 51-56; Idem, „Avem d`rza hotăr`re de a apăra pacea”, Studii, 1949, nr. 3; M. Sadoveanu, „Uniunea Sovietică nădejdea păcii, siguranța păcii”, ibidem, pp. 27-29. AIINI, fond Procese-verbale, [dosar nenumerotat] 1948-1949. Studii, 1948-1949. B. Lăzăreanu era directorul Bibliotecii Academiei Române. Vezi Ovidiu Bozgan, „Din istoricul Facultății de Istorie din București `n perioada 1948-1960”, Analele Universității București - Istorie (`n continuare A
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în pielărie și la prelucrarea lemnului, ca mordanți. Chiar inainte de descoperirea radioactivității, sărurile de uraniu erau folosite în cantități mici la colorarea sticlei în galben („sticlă de uraniu”). Sinteză organică s-a dovedit a fi unul dintre aliații de nădejde ai omului în lupta sa pentru o viață mai bună și mai frumoasă. Chimia organică este cea care a furnizat medicamentele, parfumurile, cauciucul sintetic, coloranții, masele plastice. Despre chimie s-a spus de foarte multe ori că se apropie de
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]
-
ne va întemnița în abis... De ce lamele de sidef vor a ne pradă?! Vor să ne decapiteze, să ne ia coroană cu care am fost încununați. Dar cu-ale mele rădăcini am întocmit epistola - lumină care ne va umple cu nădejde. Eu, umilul copac, te invoc! Lasă-l pe cer să se înnoreze, ploaia mea! Curgi în șiroaie peste capetele noastre, pește brațul meu înmormântat că altul să-și deschidă pleoapele, iar ochii să nui fie încercănați și nici obrazul vânat
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
bărbat, le-am desființat pe cele ale copilului. Căci acum vedem prin oglindă, ca-n ghicitură; dar atunci față către față. Acum cunosc în parte; atunci însă deplin voi cunoaște, așa cum și eu deplin sunt cunoscut. Și acum rămân: credința, nădejdea, iubirea, acestea trei; dar cea mai mare din ele este iubirea" 259 Denis De Rougemont, Iubirea și Occidentul, Editura Univers, București, 2000, p. 79. 260 Mircea Malița subliniază. "Religia a ocupat locul central al culturilor timp de milenii. Nu mai
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
primești pe Dumnezeu, înseamnă să-l primești așa cum este El, cu iubirea Lui pentru toți oamenii, deci înseamnă să dorești împăcarea cu toți. A refuza împăcarea cu frații tăi, înseamnă a-L refuza pe Dumnezeu". Jean Rogues, Existența creștină și nădejdea mântuirii, în Jean Delumeu, Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996, p. 98 și p. 99. 266 Jean Rogues, Existența creștină și nădejdea mântuirii, în Jean Delumeu, Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996, p. 97. 267 Eseu apărut sub titlul "Sub
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
toți. A refuza împăcarea cu frații tăi, înseamnă a-L refuza pe Dumnezeu". Jean Rogues, Existența creștină și nădejdea mântuirii, în Jean Delumeu, Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996, p. 98 și p. 99. 266 Jean Rogues, Existența creștină și nădejdea mântuirii, în Jean Delumeu, Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996, p. 97. 267 Eseu apărut sub titlul "Sub semnul milei, dar și al justiției", în Revista Dilema Veche, nr. 497 din 22-28 august, 2013. 268 Între timp torționarul evocat a
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]