60,569 matches
-
mâine are alte obligații; poimâine, însă, va ieși din nou cu caietul de desen și-mi va fi ușor s-o întâlnesc. Pe când controlam barometrele, doi bărbați s-au apropiat de gheretă. Nu-i mai văzusem niciodată: înfofoliți, în haine negre, cu gulerul ridicat. M-au întrebat dacă domnul Kauderer era aici; unde s-a dus, dacă nu-i știam adresa, când avea să se întoarcă. Am răspuns că nu știam și i-am întrebat cine erau și de ce mă întrebau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din întâmplare. În piața fortăreței, rudele deținuților stăteau la coadă: azi e zi de vizită la închisoare. În mijlocul femeilor cu basmale pe cap și copii care plâng, am văzut-o pe domnișoara Zwida. Fața îi era acoperită de o voaletă neagră, fixată sub pălărie, dar mersul ei era greu de confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri la observator. Ariciul de mare, voaleta, cei doi necunoscuți: culoarea neagră continuă să-mi apară în circumstanțe care o impuneau atenției mele; sunt mesaje pe care le interpretez ca pe o aluzie la noapte. Mi-am dat seama de multă vreme că tind să reduc prezența întunericului din viața mea. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de pe vremea când el era în pas cu moda. Poate Jojo ajunsese la moda acelor ani cu întârziere, când nu mai era la modă nicăieri; dar invidiind în tinerețe indivizii îmbrăcați și pieptănați așa, de la briantină la pantofii de lac negru cu vârful din antilopă, considerase acest aspect drept semnul reușitei, iar când a reușit, era prea îmbătat de succes ca să mai privească în jur și să-și dea seama că acum cei cărora voia să le semene aveau un aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fost mai bine așa, să-l văd la față numai mort. - Jocurile s-au încheiat, bătrân nenorocit! mi-a venit să-i spun cu o voce aproape afectuoasă, în timp ce Bernadette îl îmbrăca de sus până jos, inclusiv pantofii de lac negru și antilopă, căci trebuia să-l ducem afară, prefăcându-ne că era așa de beat că nu se putea ține pe picioare. Mi-am adus aminte de prima noastră întâlnire, cu mulți ani în urmă, la Chicago, în camera din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pești exotici, cel mult broaște țestoase. Mi se cer iguane din când în când, dar eu nu mă ocup de astea, sunt prea delicate. Tânărul, să tot fi avut optsprezece ani, stătea acolo, cu mustața și sprâncenele ca niște pene negre pe obrajii portocalii. — Iartă-mi curiozitatea, cine te-a trimis la mine? l-am întrebat, căci atunci când e vorba de cineva din sud-estul Asiei am întotdeauna îndoielile mele, serios motivate. — Mademoiselle Sibylle, face el. — Ce legătură are fiica mea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un anumit aer de familie. — Ce anume ai în sacul acela? Ia să vedem, spune cel mai gras din cei trei. — Privește. E gol, spun eu, calm. Își băgă mâna înăuntru. - Și asta ce e? Scoate un pantof de lac negru cu botul de antilopă. VI Paginile fotocopiate se opresc aici, dar pe tine te interesează acum doar să poți continua lectura. Undeva trebuie să se afle volumul complet; cauți cu privirea de jur-împrejur, dar te descurajezi imediat; în biroul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sunt programate pentru a dezvolta toate elementele unui text cu fidelitate perfectă față de modelele stilistice și conceptuale ale autorului.“ Aducerea acelor pagini la New York nu a fost ușoară, dacă e să credem ce scrie Marana dintr-o capitală din Africa neagră, lăsându-se copleșit de spiritul lui de aventură: „...Zburăm cufundați, avionul într-o spumă de nori, eu în lectura romanului inedit al lui Silas Flannery, Într-o rețea de linii ce se leagă, manuscris prețios, dorit cu patimă de editurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și risc de moarte, pentru rațiuni de stat și pentru repartizarea izvoarelor de energie... Parcurgi iarăși dosarul, căutând știrile cele mai recente despre sultană... Vezi apărând și dispărând alte figuri de femeie: în insula din Oceanul Indian, o femeie „cu ochelari negri de soare și, în loc de îmbrăcăminte, unsă cu un strat de ulei de nucă, plasează între persoana ei și razele soarelui canicular scutul subțire al unei reviste populare din New York.“ Numărul pe care-l citește publică în avanpremieră începutul noului thriller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și alte date prețioase: în despărțitura de ouă a mai rămas unul singur; mai ai doar o jumătate de lămâie, aproape uscată; în fine, în proviziile esențiale se observă oarecare delăsare. Ca o compensație, uite niște cremă de castane, măsline negre, un borcănel cu barba-caprei: e clar că atunci când cumperi te lași atrasă de mărfurile pe care le vezi expuse, fără să-ți amintești ce lipsește din casă. Observându-ți bucătăria, deci, pot obține o imagine despre tine ca femeie extravertită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dusei, păr, cont, corp, Dumnezeu, după, bani, (mai) ales, dați (39), făină, ploaie, provizii, cineva, rațiune, seara, (a) sta, Vincenzo, vin (38), dulce, deci, picioare, moarte, (ale) sale, ouă, verde (36), (vom) avea, copii, ei, alb, cap, fac, zi, mașină, negri, chiar (și), piept, rămăsei, stă, stofe (35)... — Aici aș spune că este vorba despre o acțiune densă, sangvină, solidă, puțin bruscă, cu o senzualitate directă, fără rafinamente, de un erotism popular. Să trecem și aici la lista cuvintelor cu frecvența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de impresii difuze. Makiko, fiica cea mai mică a domnului Okeda, a venit să servească ceaiul, cu mișcările ei plăcute și grația ei copilărească. Când s-a aplecat, am văzut pe ceafă, sub părul strâns în vârful capului, un puf negru, ce părea să continue de-a lungul șirei spinării. Eram concentrat s-o privesc, când am simțit pupila imobilă a domnului Okeda scrutându-mă. Înțelesese, fără îndoială, că-mi exercitam capacitatea de a izola percepțiile asupra pufului de pe ceafa fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și a continuat să călărească fără a găsi de cuviință să-mi răspundă sau să schițeze un salut. — Ei! Cu tine vorbesc! Ești surd? Ești mut? am strigat, în timp ce el continua să se legene în șa în pasul calului său negru. Cine știe de câtă vreme avansam așa, ca o pereche, în noapte, separați de panta torentului. Ceea ce mi se păruse ecoul neregulat al potcoavelor iepei mele, repercutat de peretele calcaros și accidentat al celuilalt mal, era de fapt zăngănitul acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
loc, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Din acea clipă, am mers în același pas, pe malurile opuse, fără a ne scăpa din ochi, atenți să nu ne întoarcem spatele. Iapa mea își potrivea pasul cu pasul calului său negru, de parcă ar fi înțeles. Povestirea își potrivește pasul după ritmul lent al potcoavelor de fier pe cărări povârnite, către un loc ce păstrează secretul trecutului și al viitorului, dar și timpul întors în sine, ca un laț atârnat de oblâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bătrâni pe când tatăl meu era aici, poate sunt fiii celor din generația lui, care acum îl privesc pe fiul său așa cum tații lor îl priveau pe el, străin sosit într-o dimineață, cu calul și carabina sa. Pe fundalul vetrei negre, luminată de flacără, se detașează silueta înaltă a femeii înfășurate într-un șal în dungi ocru și trandafirii. Anacleta Higueras îmi pregătește niște chiftele picante. — Mănâncă, fiule, că ai umblat șaisprezece ani ca să găsești drumul înapoi acasă, îmi spune, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din capitala Ircaniei suflă un vânt înghețat. Ești așezat pe o bancă în așteptarea lui Anatoli Anatolin, care trebuie să-ți încredințeze manuscrisul noului său roman Ce poveste își așteaptă finalul? Un tânăr cu barbă lungă și blondă, palton lung, negru și beretă de mușama se așază lângă tine. — Fă pe prostul. Parcul e întotdeauna supravegheat Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe o pernă lângă ea. „Nobili domni, ați jurat să mă ascultați orbește; acum a sosit momentul să vă pun la încercare“; și femeia își scoate de la gât un șirag de perle. „Colierul acesta are șapte perle albe și una neagră. Acum, voi rupe firul și voi lăsa perlele să cadă într-o cupă de onix. Cine va trage la sorți perla neagră va trebui să-l ucidă pe Califul Harun ar-Rașid și să-mi aducă capul lui. Recompensa voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și femeia își scoate de la gât un șirag de perle. „Colierul acesta are șapte perle albe și una neagră. Acum, voi rupe firul și voi lăsa perlele să cadă într-o cupă de onix. Cine va trage la sorți perla neagră va trebui să-l ucidă pe Califul Harun ar-Rașid și să-mi aducă capul lui. Recompensa voi fi eu. Dar, dacă va refuza să-l ucidă pe Calif, va fi ucis de ceilalți șapte, care vor repeta tragerea la sorți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și să-mi aducă capul lui. Recompensa voi fi eu. Dar, dacă va refuza să-l ucidă pe Calif, va fi ucis de ceilalți șapte, care vor repeta tragerea la sorți.“ Cu un fior, Harun ar-Rașid desface palma, vede perla neagră și, adresându-se femeii: „Voi asculta ordinul sorții și al tău, cu condiția ca tu să-mi povestești ce ofensă a Califului a dezlănțuit ura ta“ spune el nerăbdător să asculte povestirea. Chiar și fragmentul acesta dintr-o carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
jur. Erau în camera de zi, în care se intra direct de afară. Mobila era masivă - costase mult la vremea ei -, dar acum arăta evident neîngrijită. Fotoliile, cu brațe largi, de lemn, aveau tapițerie roșie, iar pe masa din lemn negru de tec erau un pahar gol și o scrumieră. Pe pereți erau atârnate un tablou înfățișând un munte pictat pe catifea neagră, un cap kudu din lemn și o fotografie mică a lui Nelson Mandela. Efectul e foarte plăcut, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acum arăta evident neîngrijită. Fotoliile, cu brațe largi, de lemn, aveau tapițerie roșie, iar pe masa din lemn negru de tec erau un pahar gol și o scrumieră. Pe pereți erau atârnate un tablou înfățișând un munte pictat pe catifea neagră, un cap kudu din lemn și o fotografie mică a lui Nelson Mandela. Efectul e foarte plăcut, își zise Mma Ramotswe, deși, hotărât lucru, are aspectul acela trist, caracteristic unei camere de burlac. — E o cameră frumoasă, remarcă Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-și petreacă prețioasele zile libere cu părinții și bunicii. Mma Ramotswe încetini; la marginea drumului era o femeie care-i făcea semne s-o ia cu mașina. Femeia era cam de vârsta lui Mma Ramotswe, îmbrăcată elegant, cu o fustă neagră și un jerseu roșu-deschis. Mma Ramotswe ezită, apoi opri. N-o putea lăsa în drum; undeva o fi așteptat-o familia ei, care conta pe serviciile unui șofer dispus s-o aducă pe mama lor acasă. Opri și strigă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fetelor de la colegiu. O încercă un puseu de ciudă împotriva destinului ei. Totul era în zadar. Nici cu ochelarii aceia mari, cu ramă rotundă, pe care și-i cumpărase la un preț exorbitant, nu putea să ascundă faptul că e neagră ca smoala într-o lume în care fetele cu tenul deschis, rujate abundent, au totul la picioarele lor. Ăsta era adevărul gol-goluț, pe care nici gândurile ei deșarte, nici vreo cantitate de creme scumpe și loțiuni nu-l putea schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
căldurii de după-amiază, frunzele erau ca niște mânuțe împreunate într-o rugă; o pasăre, o coțofană oarecare, slinoasă și ca vai de ea, era agățată ceva mai sus pe o cracă, cu ghearele bine fixate, aruncând săgeți din ochii ei negri. Doar situația pur și simplu dificilă în care se afla domnul J.L.B. Matekoni făcea ca imaginea să-i apară atât de vie dinaintea lui; ca unui condamnat la moarte care aruncă o privire scurtă pe fereastra celulei, în ultima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de suprasolicitările continue la care fusese supus, dar asta era situația oricărui microbuz din țară. Erau întotdeauna suprasolicitate, fiindcă proprietarii încercau să înghesuie în ele orice plătitor de bilet. Acesta, care avea nevoie de niște garnituri noi, scotea un fum negru așa de înecăcios încât jucătorii ajunseseră să se plângă de probleme de respirație. Motorul fusese demontat, iar cureaua de transmisie îndepărtată. Cu ajutorul celuilalt ucenic, domnul J.L.B. Matekoni atașă un scripete la butucul motorului și începu să-l scoată afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]