5,767 matches
-
groapă” E foarte dureros să scormonești amintiri ca acele pe care vreau să le dau aici în câteva linii; dar cred că lucrul merită să fie cunoscut. Fusese dus meșterul în strada Plantelor; îl văzusem în ajunul „catastrofei” și vestea nenorocirei mă zdruncinase cu desăvârșire. M am dus să-l văd. Mi s-a deschis o ușă și m-am aflat într-o sală lungă, în care erau cel puțin douăzeci de oameni, toți bolnavi: fiecare cu ticuri deosebite. Călcam pentru
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
continuu aria mulțumirilor de felul acesta: „Domnul Pompiliu îmi scrie să vă trimet o chitanță de primirea banilor. Vă alăturez aici în scrisoare, mulțumindu-vă din adâncul inimei la toate Doamnele din Comitet pentru generoasa îngrijire ce-o aveți în nenorocirea ce se găsește iubitul meu frate...” (12 mai 1887), sau: „Nu găsesc cuvinte îndestul de a vă mulțumi de bunătatea D voastră..” (16 septembrie 1887), „Sărut mânele părinților matale, complimente la toți și toate ce le cunosc...” (24 august 1887
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
amicii voie să-l văd. Niciodată în viața mea n-oi uita lovitura mea morală, când l-am văzut așa mizer, nefericitul a fost totdeauna neglijent și numai sub o priveghere a altei persoane ar fi scăpat cu totul de nenorocirea în care se afla. Cred și sunt convinsă că Doctorul Isac are să-l vindece...” (23 iunie/5 iulie 1887). Nu vom lua de bune observațiile ei privind viața boemă ca fiind același lucru cu boala și nu vom crede că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
scumpa mea mamă dacă sărăcia este o rușine? Bunii și străbunii noștri au fost oameni foarte bogați și chiar părinții noștri n-au fost săraci și nu pot roși c-au pierdut vreunul averea în vânt, ci numai în urma multor nenorociri. Și este lucru de mirare cui seamănă Mihai de-i așa de risipitor, de vreme ce familia noastră era ca un exemplu între proprietarii din Botoșani. Eu nu m-aș supăra de se va duce; în caz de nu va căpăta pensie
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
februarie: „Mihai știu bine că are să aibă mare bucurie să vadă casa cumpărată, dar cum este el pesimist nu crede că se va putea cumpăra, are o natură că numai ce vede cu ochii crede. Doctorul zice totdeauna că mare nenorocire este pentru el pesimismul; chiar și în boala lui, necrezând în efectul medicamentelor, progresul în bine merge cu mult mai încet. Răul cel mare, despre care mă-ntrebați, e combătut, și numai când face vr-un abuz revine, căpătând greață și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să incomodeze „nenorocitul poet național”. De fapt, înțelegem că termenul „național” se referă la numărul foarte mare de cetățeni din mai multe părți ale țării care au semnat această petiție. Național adică din toată țara, cunoscut în toată țara (prin nenorocirea lui). Este efectul direct al mediatizării cazului lui Eminescu prin chete publice, dar și prin presă. Continuă oratorul: „Domnilor, precum vă este cunoscut tuturor, Eminescu, unul din talentele noastre poetice cele mai mari, se găsește astăzi lovit de o boală
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ce ocupă, însă până azi n-am primit nimic. De vei afla mata ceva, apoi vă rog din adâncul inimei înștiințează mă, în caz dacă dragostea Doamnei M./icle/ va strânge /stânge? / armonia și recunoștința ce mi-o datotrește. Mare nenorocire a fost femeia asta pe capul lui Mihai și se vede că s-a pus să-l scoată la capete. El o crede și plânge. Mi-a adunat în casă niște nespălați, cunoștințe de ale ei, de m-au luat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
femeie statornică și cuminte ca să-l conducă, dar nu de o cochetă....” Aceasta este una dintre scrisorile cele mai cunoscute ale Heriettei. Menționăm că Eminescu o chema pe Veronica Micle încă din decembrie 1887 la Botoșani: „Dragă Veronică, Uit totul. Nenorocirea care m-a lovit e destulă pedeapsă pentru că n-am voit să te ascult. Ce viață dezordonată am dus; toate sfaturile tale erau așa de sincere, așa de bune, așa de drepte, încât dacă îndeplineam o parte din ele azi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
7 turnuri, cu aripile deschise între soare și lună (luna-crai nou), între simbolul luminii și al întunericului. Simbolismul corbului este contradictoriu; fiind considerat o pasăre solară, mesager solar al cerului, o "pasăre divinatorie", corbul poate fi și pasărea care anunță nenorociri, un vestitor al morții. Corbul semnifică haosul, dar și ordinea, murdăria, dar și curățenia, demonismul, dar și sfințenia, este o pasăre a tenebrelor, dar și a luminii, cu rol apotropaic, dar și funerar, este o pasăre a vieții, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prevestește de bun augur, dacă se urcă pe acoperiș și cântă, iar dacă se coboară pe arături și mănâncă porumbul va fi secetă, iar dacă se adună în stol înseamnă că va fi furtună, iar dacă țipă strident, anunță o nenorocire 272: "Țarca e ca ș-un câne. Ea când merge cu pădurarul prin pădure, cârâie și arată unde e. Țărcile umblă cârd după om. (...) Țarca de se pune pe gard la o casă, e semn că vor veni oaspeți."273
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
merge cu pădurarul prin pădure, cârâie și arată unde e. Țărcile umblă cârd după om. (...) Țarca de se pune pe gard la o casă, e semn că vor veni oaspeți."273 O altă pasăre prevestitoare este bufnița (cucuveaua) care anunță nenorocirea sau moartea, dar și vremea ploioasă sau vremea roditoare. Pasăre nocturnă, bufnița simbolizează înțelepciunea, reflecția, știința, misterul, moartea 274: "Cucoveaua e din vadană. Traia cu un om și el o bătea, că tot în urma lui îmbla și-l temea. Bătând
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
interzisă chiar și pronunțarea numelui pentru a nun fi mușcat de șarpe de-a lungul anului. Considerat "norocul casei", șarpele de casă apără casa de farmece, de blesteme și de duhurile rele, iar izgonirea sau uciderea lui atrage după sine nenorocirea familiei sau pustiirea casei. Când moare ultimul stăpân al casei, șarpele de casă este sculptat pe stâlpul sau pe crucea de la mormânt, tronând ca apotropeu. Pe monumentele funerare este sculptat și șarpele de câmp care este înfățișat pe verticală, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ceilalți pe deplin clare, să spună ceea ce gândește, mai ales atunci când acest lucru este neplăcut și chiar dureros pentru el și pentru cei care îi sunt apropiați.140 Respectul necondiționat al adevărului și, în egală măsură, înfruntarea cu curaj a nenorocirii sunt imperative pe care trebuie să le urmeze cel pentru care demnitatea omenească este cu adevărat o valoare. Wittgenstein a luptat aproape zi de zi cu sine pentru a trăi în acord cu aceste aspre porunci. Și-a privit în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
proaste.” (Bernard de Fontenelle) Pentru că reușitele de excepție stimulează nu numai talentele veritabile, ci și ambițiile sterile ale altora, care se Întrec În a-și Închipui că operele lor sînt la nivelul reputației celui pe care-l imită! * „De obicei nenorocirea dă pe față caracterul, iar fericirea Îl ascunde.” (Horațiu) În restriște, În primejdii pline de risc, autocontrolul slăbește Într-atît, Încît omul Își arată adevărata fire: de ex. unii au curajul, alții lașitatea; unii constanța În sinceritate, alții ipocrizia; unii egoismul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care tainele realității Înconjurătoare sînt intensificate cu ajutorul imaginației poetice. Rațiunea umană nu poate, așadar, cunoaște totul, pentru că lumea În Întregul ei rămîne o uimitoare „corolă de minuni”, ce Închide semnificații neștiute sau neînțelese Încă. Intuiție, fler, tact psihologic „Reproșurile În nenorocire sînt mai grave decît nenorocirea.” (P. Syrus) A face lucrul acesta Înseamnă „a turna gaz peste foc”: un plus de conștientizare Înseamnă un plus de vinovăție. * Care este secretul reușitei În legăturile cu oamenii?: „Pune În toate lucrurile oarecare taină
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
intensificate cu ajutorul imaginației poetice. Rațiunea umană nu poate, așadar, cunoaște totul, pentru că lumea În Întregul ei rămîne o uimitoare „corolă de minuni”, ce Închide semnificații neștiute sau neînțelese Încă. Intuiție, fler, tact psihologic „Reproșurile În nenorocire sînt mai grave decît nenorocirea.” (P. Syrus) A face lucrul acesta Înseamnă „a turna gaz peste foc”: un plus de conștientizare Înseamnă un plus de vinovăție. * Care este secretul reușitei În legăturile cu oamenii?: „Pune În toate lucrurile oarecare taină...lăsîndu-i pe toți În presupuneri
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
morală a unei națiuni depinde de caracterul conducătorilor ei: „Peștele de la cap se Împute” (proverb). * „Un om rău e nefericit chiar cînd e fericit.” (Menander) Pentru că omul rău nu se poate bucura de binele propriu, decît atunci cînd vede răul/nenorocirea altora. De aceea se și spune: „CÎnd cel rău se preface că-i bun, atunci e cel mai rău”. „Răul” este atît de perfid, Încît are dreptate B. Gracian atunci cînd afirmă: „Viața omului e un război Împotriva răutății omului
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
trebuie, Îndreaptă prin iscusință ceea ce ți-a căzut din Întîmplare”. În sfîrșit, trebuie să Înțelegem că legea vieții este lupta: „Viața nu e făcută pentru fericire, ci pentru perfecțiune” (Înțeleasă ca o continuă desăvîrșire În raport cu sine). * „Omul nu știe ce nenorociri sînt mai presus de puterea lui de a răbda, pînă ce nu le Încearcă.” (O. Goldsmith) În mod paradoxal, preferăm adesea condiția de „om pățit”, pentru a Înțelege dificultatea unei situații, În loc să realizăm un efort de anticipare. De aceea unul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Nu trebuie să se respecte omul mai mult decît adevărul”. * „Nu există ceva mai urît decît a afirma Înainte de a cunoaște.” (Cicero) Însă, pentru cel care o face, prejudecățile sînt mai importante decît faptele... * „Pretextul obișnuit al celor care fac nenorocirea altora este că le voiesc binele.” (Vauvenargues) Există uneori, Într-adevăr, o bună intenție din start, și atunci putem acorda o circumstanță atenuantă pentru situația nedorită cînd, În locul binelui așteptat, rezultă răul. Însă, de cele mai multe ori, unii oameni Își maschează
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
face Ovidiu: „CÎt e de greu să nu-ți trădezi vina prin Înfățișare!”. Mai mult chiar, neliniștea „vinovăției” poate genera o altă vinovăție: „CÎte crime nu au fost săvîrșite doar pentru că autorul lor nu mai putea suporta vinovăția?” (A. Camus). Nenorocirea este Însă că cel În cauză nu-și dă seama că un rău nu poate fi Învins printr-un alt rău (este doar o falsă impresie de eliberare). * „Unii oameni nu pot fi pedepsiți cu nimic mai aspru decît lăsîndu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Singura spovedanie sinceră este cea pe care o facem indirect - vorbind despre ceilalți.” (Emil Cioran) Adevăratul „caracter” se probează prin puterea recunoașterii meritelor altora. De această capacitate se leagă, apoi, cea a recunoștinței. * „Nu există pentru om decît o singură nenorocire adevărată: nenorocirea de a se găsi vinovat și de-a avea ceva să-și reproșeze.” (La Bruyère) Însă Îngrijorarea lui La Bruyère nu trebuie s-o considerăm ca fiind stringentă, de vreme ce sînt atîțea printre noi care nu sînt capabili de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sinceră este cea pe care o facem indirect - vorbind despre ceilalți.” (Emil Cioran) Adevăratul „caracter” se probează prin puterea recunoașterii meritelor altora. De această capacitate se leagă, apoi, cea a recunoștinței. * „Nu există pentru om decît o singură nenorocire adevărată: nenorocirea de a se găsi vinovat și de-a avea ceva să-și reproșeze.” (La Bruyère) Însă Îngrijorarea lui La Bruyère nu trebuie s-o considerăm ca fiind stringentă, de vreme ce sînt atîțea printre noi care nu sînt capabili de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
atitudine interesantă cînd știm să-i sesizăm diferitele motivații: „Ceea ce numim generozitate nu este, de cele mai multe ori, decît vanitatea de a da, care ne place mai mult decît ceea ce dăm” (La Rochefoucauld). Același mare filosof al moralei remarcă: „Deplîngem adesea nenorocirile dușmanilor noștri mai mult din orgoliu decît din bunătate; le dăm dovezi de compasiune pentru a-i face să simtă că le sîntem superiori”. * „Plăcerea de a critica ne-o răpește pe aceea de a fi Încîntat de atîtea lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu poziția lui Voltaire, atunci cînd spune: „Nu condiția noastră, ci calitatea sufletului nostru ne face fericiți”; sau cu cea a lui J. Joubert: „În componența fiecărei fericiri Întră ideea de a o fi meritat”. * „Fericit este acela a cărui nenorocire ajunge a fi de ceilalți privită cu pizmuire.” (M. de Cervantes) Observația aceasta este pertinentă, pentru că nu oricine se poate lăuda , de exemplu, cu un spirit incoruptibil al dreptății (care, se știe, dincolo de invidii, produce atîtea resentimente și chiar dușmănii
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pizmuire.” (M. de Cervantes) Observația aceasta este pertinentă, pentru că nu oricine se poate lăuda , de exemplu, cu un spirit incoruptibil al dreptății (care, se știe, dincolo de invidii, produce atîtea resentimente și chiar dușmănii pentru cel care-l deține!). * „Fericirea are nenorocirea să pară ceva absolut.” (H. de Balzac) În realitate, „fericirea”este relativă, deoarece o trăim după cît sîntem de Înclinați să vedem Într-un necaz și o parte de bucurie, iar Într-un succes, o notă de neîmplinire... * „Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]