13,698 matches
-
mi-e, știi tu, prea ușor Privesc la tine și mă-mpotmolesc, Cu tot ce sunt, mă-nalț și mă cobor, Și după tine-ncerc să-l potrivesc. Și mă hrănesc cu visul de iubire Născut din zborul genelor pe-obraz, Mă-mbată cu ambrozie-o privire Ce mă înlănțuie cu doruri și necaz. Abdic de bună voie, ne-ntrebat, Unui surâs ivit pe colțul gurii, Nebunul ce se-aruncă dezbrăcat De minte, acolo unde-adastă nurii! Mă vor ucide poate aruncând Cu
MĂRTURISIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379546_a_380875]
-
din joacă, curaj să te sărut. Când zile-ntregi alături pe deal cutreeram Vedeai un zeu în mine, iar eu te veneram. Vorbeam de câte-o fată, să-ți fac doar în necaz. Glumeam să ți s-aprindă bujorii din obraz. Făceam pe urmă pace,că-țI ofeream o floare, Iar tu îmbujorată îmi acordai iertare. Și colțul de livadă era un colț de rai, Iar tu erai o zână și muza mea erai. Eram atât de tineri și-atâta de
ERAM AŞA DE TINERI de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379568_a_380897]
-
absențe amărui, Cu buzele rănite, ce ard de nesăruturi, Ai răstignit iubirea pe-o cruce-ntre statui, Vânat de pașii umbrei, țeși fum la bal de fluturi. Fântâna a păstrat arome dulci de stele Și vise risipite prin alte mângâieri, Obrajii șterși de sare, cu falduri din perdele, Ascund în riduri cântec de licurici stingheri. Din când în când voi trece doar ochii să-ți ating, Să uiți de-nsingurarea din iglu de pelin, ... Citește mai mult Ca fluturele orb, ce-orbecăie
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
și-absențe amărui,Cu buzele rănite, ce ard de nesăruturi,Ai răstignit iubirea pe-o cruce-ntre statui,Vânat de pașii umbrei, țeși fum la bal de fluturi.Fântâna a păstrat arome dulci de steleși vise risipite prin alte mângâieri,Obrajii șterși de sare, cu falduri din perdele,Ascund în riduri cântec de licurici stingheri.Din când în când voi trece doar ochii să-ți ating,Să uiți de-nsingurarea din iglu de pelin,... XVIII. PARFUM DE VIS, de Ines Vanda Popa
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de umbre... Luna trece tristă-n raze sidefii, Zidurile negre măturând în cale. Vântul încrețește-oglinda Dunării Șușotind în frunze doina lui de jale. Priveghind în noapte cu ochii de stele Căutând zadarnic călător pe drum, Tânăra prințesă-nșiruie mărgele Pe obrazul palind, clipe numărând. Cu inima arsă rugăciuni rostește Cerului, să-i ducă veste din Cetate, Voinicului mândru ce nu mai sosește Rătăcind în lume pe căi neumblate. Orologiul bate ora lui târzie Însemnând Cetății tainele și anii, Fantomatic vântul scrie
OROLOGIUL BATE.. de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379576_a_380905]
-
PENU (București) - PREMIUL III la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTĂ BUCHETUL DIN FLORI DE CÂMP Pe chipul Oliei zâmbetul dispăru încet.Șuvița blondă care îi cădea mereu pe frunte nu o mai deranja. Obrajii căpătau o culoare livida lăsând roșeața să alunece pe gâtul subțire. Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
mult MIRELA PENU (București) - PREMIUL III la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTABUCHETUL DIN FLORI DE CÂMPPe chipul Oliei zâmbetul dispăru încet.Șuvița blondă care îi cădea mereu pe frunte nu o mai deranja. Obrajii căpătau o culoare livida lăsând roșeața să alunece pe gâtul subțire. Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
măriei sale, Toamna. Of! E toamnă, Doamne și mi-e toamnă! Unde ești, tu, cânt al verii? Mi te-au furat! Ai dispărut din desenul memoriei brumărite acum! Of, Doamne! Mi-e toamnă! Mi-e toamnă rău! Se toarnă argint peste obrazul otavei, iar râurile cu ochi verzi nu ies din adolescență. Fiarele toamnei cu brumă pe călcâie și blană au început să dea târcoale prin coama verii. Deja urlă. Urlă a brumă care se rostogolește-n lanuri de otavă unde noaptea
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
lupii toamnei. Se-agață punțile de struguri în cârlige prin poduri de case. Ecoul lupilor de brumă sperie totul. Mi-e toamnă, Doamne, mi-e toamnă! Roua cu buze argintii se așează mereu pe cumpeni de fântâni, iar vântul cu obraji de brumă ne catifelează datoria recoltei. Glasul frunzelor fugite din pomii care-și țineau rodele-n pumni mărturisesc păcatele vântului vânăt. Adierea nichito-stănesciană ne aerisește sufletele. Până și noi ne schimbăm hainele de teama zgribuliciului, dar nu ne predăm lui și
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
din nord se războiește/ Cu frunzele moarte/ Ce mătură trotuarul/ Ce armonie de culori.../ Și ce șuvoi de gânduri/ Îmi stârnește/ Mi-e gândul la o toamnă ruginie/ În care să-ți cuprind chipul în palme/ Să-ți sărut catifeaua obrazului/ Sau valurile unduitoare ale părului/ În nuanța frunzei de octombrie”. Cum s-o contrazici! Nu este și toamna - una din fetele moșului din poveste, anotimpul dragostei? Iată că este! Domnul Gabriel Todică chiar dă un „Anunț” măriei sale toamna cu ochii
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
E timpul de speranțe și de vreri,/ ne mai desparte doar un singur pas./ Lupta-vom pentru trupul tău de ieri,/ căci clipa nu-i departe, ci îi azi../ Sărut aceste lacrimi care curg/ pe-al Herței chinuit și sfânt obraz!/ Sărut și Timpul-Demiurg/ ce ne va scoate din necaz.” (Florica Dumitrescu-Lacrimile Herței în Ținutul Herța, de prof. dr. docent Ion Gherman. Ed. „Universu”, București, 1991, p. 3) Așadar, în același entuziasm de sfântă sărbătoare românească, sufletul întreg al Basarabiei s-
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
de iarnă. Am intrat în Ligă pentru că iubesc literatura. Frecventez Cenaclul și nu ... VI. RESEMNARE, de Aurel Lucian Chira , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. RESEMNARE De-aș fi o frunză, te-aș mângâia când vântu-adie Pe-obrazul istovit, ca și un puf de păpădie. De-aș fi copac, ți-aș ține umbră în arșița fierbinte, Când, gânduri cu ce-a fost, îți vin mereu în minte. De-aș fi pădure, ți-aș face o cărare cu mușchi
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
un covor s-aluneci pe tălpi pline de trudă. Dac-aș fi urs, te-aș strânge-n brațe, ca ursul pe ursoaică, Cu blândă prietenie, ca puii când se joacă. De-aș fi chirurg, ți-aș scoate riduri de pe-obraz și bătături din talpă. Te-aș săruta pe mâini,te-aș mângâia.Mai știi cum era altă dată? Aș vrea să fiu izvor, ca setea să-ți astâmpăr ; Mărgele de-apă vie să-ți mai atârn în păr. Aș vrea
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
un covor s-aluneci pe tălpi pline de trudă.Dac-aș fi urs, te-aș strânge-n brațe, ca ursul pe ursoaică,Cu blândă prietenie, ca puii când se joacă.De-aș fi chirurg, ți-aș scoate riduri de pe-obraz și bătături din talpă.Te-aș săruta pe mâini,te-aș mângâia.Mai știi cum era altă dată?Aș vrea să fiu izvor, ca setea să-ți astâmpăr ;Mărgele de-apă vie să-ți mai atârn în păr.Aș vrea
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
de-o stea și-ngenuncheat de-o floare,/ biruit de ramuri de arin,/ îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,/ ars ca Nesus în cămașe de venin...// Nu, tu nu ești meșterul, nici câneazul,/ nu ești înstelatul împărat./ Sfâșiat ți-i pieptul și obrazul,/ tu ești marele însângerat!// Te-ncrustăm, zadarnic, în agată/ și-n icoane noi pe flori de crin./ Crinii nu vor stinge, niciodată,/ umbrele cununilor de spin.// Eu nu-ți pipăi steme și nici laur.../ Numai rănile mă plec și ți-le
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
în mine-o slăbiciune Se-anină de un gând: aș vrea mereu Să fii, de-acum, tu codru-adânc și eu În inimă să-ți fiu sălbăticiune. Când te cutreier, căutându-mi pradă, Să-ți simt pe umăr fiecare ram, Pe-obrajii mei săruturi verzi să am Ca niciun ochi străin să nu mă vadă. Când am să zbor, eu pasăre în noapte, Iar tu vei fi de vânturi vântuit, Înfrigurat de ger și dezgolit, Îți voi culege, de pe ramuri, șoapte. Și
CÂND... de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381147_a_382476]
-
în aparență, făr’ de sens, Dar îți simțeam parfumul tău intens, Mă urmărea, de undeva, privirea Din ochii tăi de mare azurie. Mă conducea, ușor, o adiere De ghiocei și frezii înflorite, Înaintam în pași de dans dorind, Cu palmele, obrazul să-ți cuprind, Să-ți simt bătaia clipelor uimite Că te-am găsit prin voaluri de tăcere. Te-am adunat la sânu-mi fericită Să te respir, prin pori, balsam de floare. Un vis primăvăratic doar al meu Îmi ești, vei
VIS PRIMĂVĂRATIC de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381148_a_382477]
-
ca și când Ai privi prin fereastra deschisă-ntr-un nor Să mă vezi, de prin umbre,-apărând în decor Ca o floare-n lumină, prin toamnă trecând. Amintește-ți sărutul pe tâmple și-apoi, De vei vrea să mai simți, pe obraz, mângâieri, Sau prin păru-ți rebel rătăcind adieri, Amintește-ți de mare, de valuri, de ploi. De cerul deschis în privirea-mi senină, Și șoaptele-ascunse-n dorită plăcere, De lacrimi oprite-ntr-un gram de tăcere Când zâmbetul tău pătrundea prin
AMINTEȘTE-ȚI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381140_a_382469]
-
Cu dragoste fermecate, De fecioare, descântate, Sau la gât, ca talismane. Zânele păstrează pături, Răzlețite, de zăpadă, Fetele, de-or fi să vadă Pâlcurile de omături, Să se-apropie de ele, Iar de se voiesc iubite, Cu zăpezile topite, Azi obrajii să și-i spele. Și doar vesele să fie, Lacrimile nu-și au locul, Astăzi, doar, se-aprinde focul Dragostelor pe vecie. Iar de vrei să-ți știi ursitul Pui sub pernă busuioace... Știe floarea cum se face, Să-ți
ÎNTR-O ZI DE DRAGOBETE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381149_a_382478]
-
Că-n vânt, petale de magnolii, În părul tău s-au alintat. Ca salcia ce plânge lângă mal, O să te întreb, în prag de seară, De ce-ai ascuns după un val Cărarea apei ce coboară? Tu-mi lași pe-obraz o lacrimă, În care-ai pus tot dorul meu, Și știi că a mea inima nebună, Numai pe tine te-a iubit mereu! Daniel Luca 24 02 2016 Referință Bibliografică: Te voi iubi mereu! Daniel Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TE VOI IUBI MEREU! de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381158_a_382487]
-
2017 Toate Articolele Autorului Născut de-o stea, la marginea Luminii, Privea cu-n fel de frică pe Pământ, Dar fiindcă avea culoarea pâinii A prins în palme-o ramură de vânt. Și-a coborât ca o petală ninsă Peste obrazul Timpului rebel, A văzut fața cerului aprinsă Și-a înțeles c-a fost trimis de El. A pus în palme curcubeul ploii, Din stropi și-a făcut șoaptă-n paradis, Apoi, văzând de ce mor mieii, În brazda Universului s-a
POETUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381166_a_382495]
-
visul așternut între noi doi, ca o petală, Iar mâna mea va mângâia spice de grâu din trista poezie Pe care-ai scris-o lângă macii adormiți de-o notă muzicală. Zorile vor hoinări sub șoapta vântului cu roua pe obraz, Prin dimineți mă vor purta spre templul razelor de soare... Voi dezlega un curcubeu și-l voi trimite cu ultimul talaz La capătul Speranței să-ntâlnească iubiri nemuritoare. Noi doi, mereu legați cu focul din apusuri, am colorat destine Și-
ULTIMUL VERS de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381161_a_382490]
-
-ul de zi cu zi crâmpei de râs crâmpei de lacrimă inimi legate în batiste sufletul s-a dezgolit în văzul tuturor când paznicul nopții chemă ursitoarele să lungească secundarul Quies îmbrățișează Lumea 11 un strop de apă desenează pe obraz o floare fără parfum intră pe sub piele până ce asfințitul îl ascunde între două raze și o stea sunetul iubirii chicotește în bobocul îmbujorat pe jumătate adormit fiecare petală ascunzând miezul prețios- comoară nesărutată de lumină 12 transport în comun ofertă
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
a automutilat, până când a rupt lanțul numit „Adam”, pentru că tu ai devenit temnicerul și călăul ei, secole la rând. Îți pare rău, acum, Adam? Să-ți pară rău! Să-ți pară rău pentru fiecare lacrimă ce s-a scurs pe obrajii ei, pentru fiecare lacrimă ce n-a mai curs, căci s-a hotărât să o înghită încă înainte de a exista. Acesta este momentul când ea a semnat înfrângerea ta: cu lacrima ei neplânsă. Câinele credincios mușcă mâna care îl lovește
SCRISOARE DE LA EVA PENTRU ADAM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381169_a_382498]
-
o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom. Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă, Cerșind îngăduință, de-a nu trăi-n pustii, Pe-obrajii care ard șiroaie-ncep să curgă Iar gheața se transformă în râuri mici, zglobii. Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină, Iar munții se topesc sub râul plin de foc, Pe bolta fără stele apare o lumină, Prin
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]