6,675 matches
-
L-a scos cenzura. Viața de după ieșirea din închisoare. Fuga prietenilor de el, acea izolare în care ajunge să se întrebe unde simțea cu adevărat solidaritatea umană, unde simțea pulsul vieții, în afara închisorii sau mai degrabă în interiorul ei. C.Ș.: Obsesia Canalului. A.B.: Da. Da. Pentru că și în cazul acesta am cunoscut un om; fiecare dintre noi cunoaște câte un om care ți se vâră așa, ciudat în viață și nu mai scapi de el, iar când reușești, începi să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
plăcere. Și-mi tot spunea ce frumoasă e România și că nepotul, dacă va vedea țara, va învăța limba imediat. I-a făcut un traseu foarte complex, dar în același timp se simțea bolnav și avea presimțirea că o să moară. Obsesia lui era să nu se chinuiască, să nu paralizeze, să ajungă infirm și să oblige pe cineva să se îngrijească de un hoit. Din când în când îmi lansa așa, discret câte o întrebare: „Ai vrea să mă ajuți în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
mult decât fac, că aș putea da mai mult decât dau, dacă aș fi în București. Adică un fel de credință a mea că acolo aș avea un alt randament. Că m-ar stimula mai mult. Plus că mai aveam obsesia, care abia acum, la bătrânețe mi s-a împlinit, de a călători, cât de puțin. Am fost mereu convins că-mi lipsesc anumite lucruri din cultura mea generală, care nu pot fi suplinite prin lectură, ci numai văzându-le cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
de mare valoare. C.Ș.: Aș vrea să te mai întreb ceva, pentru că tot mi-ai enumerat atâția scriitori de valoare. Crezi că există șansa ca un scriitor român să ia în anii următori Premiul Nobel? Am observat o adevărată obsesie a scriitorilor noștri pentru acest premiu. A.B.: De ce nu? C.Ș.: Cu cine crezi că am putea candida? Pe cine ai propune pentru Premiul Nobel? A.B.: Nu m-am gândit niciodată la asta. Dacă iei prin comparație, adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
tot timpul în publicistică sau în interviuri. Am repetat până la exasperare același lucru, pentru că l-am considerat necesar în momentul în care îl repetam. Nu m-am gândit niciodată sau, când mă gândesc, nu-mi place în mod deosebit această obsesie a utilității. Dar am ținut atât de mult să fiu util, încât am renunțat la foarte mult din mine. De aceea îmi doresc să închei acest ciclu, Zidul morții, să mă eliberez de gazetărie, ca să scriu ceva și pentru mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
luptat mult mai mult decât atunci, demult, pentru cartea de debut. Și mi se pare că ți-am mai spus: mi-a luat mai mult timp să public o carte decât să o scriu. N-am terminat însă cu o obsesie: ce-i mai util, cărțile sau gazetăria? În acest moment, ești judecat mai mult după un articol sau un protest decât după o operă de douăzeci de ani. C.Ș.: Nu înțeleg. A.B.: Mă refer la felul cum este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
mutații interesante, să se scrie intens despre „epoca Ceaușescu”, dar în cu totul alt mod. A.B.: Probabil. S-ar putea ca ultimele două decenii să devină „obsedantele decenii”. Dar asta nu e de ajuns, trebuie să trecem dincolo de aceste obsesii. Ceea ce pe mine mă interesează este opera. Cum să trec peste durerea de moment, cum să o transform într-o durere general umană, cum să trec peste amănuntele care mă terorizează acum și să le transform în amănunte care vor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cu care gândeam soluții - nu numai la dispariția acelei nopți lungi, totalitare, ci adunam cu nesaț informații indispensabile. Ce se scria, cum se scria, care erau discuțiile cele mai frecventate în literatură și multe alte asemenea întrebări făceau parte din obsesiile dureroase de atunci. Obsesii pe care, din păcate, a trebuit să le păstrez pentru mine, căci agonia comunismului atinsese paroxismul și toți cei pe care aveam să-i întâlnesc erau contaminați de politică, o trăiau cu intensitate maximă, intensitate potrivită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
nu numai la dispariția acelei nopți lungi, totalitare, ci adunam cu nesaț informații indispensabile. Ce se scria, cum se scria, care erau discuțiile cele mai frecventate în literatură și multe alte asemenea întrebări făceau parte din obsesiile dureroase de atunci. Obsesii pe care, din păcate, a trebuit să le păstrez pentru mine, căci agonia comunismului atinsese paroxismul și toți cei pe care aveam să-i întâlnesc erau contaminați de politică, o trăiau cu intensitate maximă, intensitate potrivită, de altfel, momentului acela
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
nu resemnat. I-a părăsit pe acești poeți și descopăr acum cu uimire că el este un poet mistic, un poet al morții. Cred că nimeni n-a mai scris în literatura română atâtea poezii despre moarte și cu o obsesie atât de puternică a morții. În mitologia lui poetică, după moarte, scrisă întotdeauna cu majuscule, nu știu de ce, tocmai ca s-o corupă, am impresia, apare constantă maternitatea. [...] ca un personaj din Thomas Mann, el se mutase în suferință, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
funcționat neîntrerupt până la prăbușirea colosului cu picioare de lut, românii din aceste teritorii mai simt și astăzi gustul amar al abandonării. Frica, foamea, frigul sunt pentru ei, chiar și acum, în contextul noii așezări a lumii, ca un stigmat, paralizantă obsesie, cântec de îngropăciune, memento... V.P.: Se știe că ai debutat ca poet la 16 ani, în Zorile Bucovinei. Totuși, când ai conștientizat că ești hărăzit poeziei, că Dumnezeu ți-a făcut acest dar divin? Aceste începuturi (primele încercări) nu le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nume, urâtul le macină sufletele. Mizeria lor e atât de umană însă, nu ne e străină, iar despre inconsistența sentimentelor știm și noi destul. Și despre neîmpliniri, tristeți, teamă, singurătate, iubiri neîmpărtășite, disperare, neputință, lehamite, iluzii spulberate, autoamăgire, viață irosită, obsesia fericirii. Nimic din toate acestea nu ne e străin. Doctorul Cehov cunoștea bine sufletul omenesc. Cel dintotdeauna. Îl urmărea "sunetul unei corzi care s-a rupt (care se aude în toate piesele sale), spaima de gol, de viețuirea fără noimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
multe școli și o mai bună tehnologie a informației ca niciodată, și totuși cunoașterea pierde teren în favoarea ignoranței. Un motiv pentru care atât de mulți adulți devin fanatici este că, din fragedă copilărie, li se inoculează o istorie distorsionată de obsesii înguste. Pe măsură ce cresc în rândul celor care gândesc la fel, nu au niciun stimulent social pentru a pune la îndoială ce au fost învățați. Dimpotrivă, cei mai respectați sunt adesea cei mai dogmatici în repetarea lozincilor credinței culturale: pământul ne
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
Componentă esențială a vieții, sexualitatea determină conservarea și reproducerea ființelor, perpetuarea vieții, exprimarea trebuinței de comunicare intimă ce poate deveni scop în sine dar și mobilul unor trăiri transbiologice și transpsihice spirituale. Poate deveni mobilul intimității elevate dar și mobilul obsesiei, vinovăției, bolii, disperării, poate deveni sursă de conflicte, de rivalități, gelozii și trădări. Dat fiind importanța sexualității în geneza și perpetuarea lumii vii, această componentă esențială a vieții a fost modelată social și cultural, a intrat în tipare comportamentale individuale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care le însăila, de micile escrocherii. Henri se simte tot mai mult legat de cea pe care în urmă cu șapte luni o găzduise, găsește că atitudinile ei au un farmec înnăscut, că e toată... numai sex, că este o obsesie pentru el. Știe că banii îi dădea derbedeului de Bébert, că pe el îl iubea cu adevărat, că de el doar profita. Ea continuă să fie tot mai revendicativă, tot mai costisitoare, cu orice prilej îl jignea că este urât
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dorea să-l elibereze de promisiunea căsătoriei, că l-a despărțit pe Kurati de familie, dovadă că, într-o criză de nervi, i-a cerut să se împace cu soția. Este tot mai devastată de comportamentul isteric, este torturată de obsesii și coșmaruri, o urmăresc gânduri de sinucidere. Pe fondul maladiei isterice, tot mai confuză, este chinuită de suferința fizică generată de un chist ovarian. După operație se stinge, deși ar fi vrut să trăiască, probabil să repare dramele pe care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
șanse. Rusia se comportă la fel ca alte mari puteri și, prin definiție, este datoare să se impună pe scena mondială. E adevărat însă că nu poate reveni la imperialismul țarist din secolul XIX, la imperialismul sovietic din secolul XX. Obsesia clasei politice ruse are la bază un criteriu decisiv: să te aliezi mereu cu cel mai puternic. Petru cel Mare era captivat de modelul european. Nu era însă încântat de Germania fiind fărâmițată, divizată în state mici. El dorea centralizare
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
despre "mania conductelor". În ce măsură Kremlinul își evaluează corect mijloacele în acest război economic total? Cât de adecvat înțelege clasa politică rusă tendințele geopolitice și geoeconomice actuale? - Rusia este multiplă. Acolo se confruntă vreo șase vectori strategici. Unii analiști văd în obsesia de superputere energetică o exagerare, pe care o iau în zeflemea. „Vai de țara care e nevoită să trăiască mereu din importuri de energie, dar nu este de invidiat nici țara care trăiește din exportul de resurse energetice”, spunea recent
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Aceste statui se numeau zane, iar postamentele statuilor se mai văd și astăzi, în număr destul de mare, la intrarea în stadionul antic. În era modernă acest element este deosebit de amenințător pentru lumea sportului atunci când dorința de a câștiga devine o obsesie și cred că intrarea în stadion ar putea fi blocată de numărul zanelor, dacă s-ar institui același tratament și sportivilor de astăzi. Primul caz de fraudă la Jocurile Olimpice s-a înregistrat la ediția din 1904 a Jocurilor Olimpice, unde maratonistul
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
e artificială. Halbwachs își bazează critica pe faptul că istoricii (și nu doar Blondel) și-au reprezentat cadrele sociale ale spațiului și timpului ca fiind universale și implicînd un timp universal și o istorie universală; drept dovadă stă în special obsesia pentru cronologiile universale. Aici, Halbwachs va recurge la Durată și simultaneitate, ca să-l folosească pe Bergson împotriva lui Marc Bloch. Facticitatea construită a timpului istoricului o va înlocui pe cea a timpului fizic al savantului, iar ideea de facticitate este
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
decât Mérimée, naratorul traduce în trama textuală cuvintele germane (de exemplu "Wirtschaft, cârciuma"); însă prin italice el le pune pe același plan cu onomatopeele, ca și cum cuvintele dintr-o limbă străină și zgomotele ar face parte din aceeași categorie. Regăsim aici obsesia muzicii atât de caracteristică esteticii lui Céline. Ceea ce în scris este marcat prin ghilimele sau prin italice poate fi evidențiat la oral printr-o intonație corespunzătoare. Ilustrativ în acest sens este fragmentul următor din Marivaux (sublinierea ne aparține): Domnul Orgon
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
asumare enunțiativă a unei voci care își teatralizează distanța față de o societate blamată și care se situează la limita dintre umanitate și transcendență (cf. aluziei la "Marea Iarnă" și la "Sfârșitul lumii": omul josnic este cel care nu trăiește în obsesia acestei teribile limite). Mulțimea de paragrafe apropie textul de un decupaj în versete, în unități de rostire. Prin urmare, cât privește decupajele textuale, Mérimée și Bloy au păreri diferite. Acolo unde primul acceptă convențiile narative, al doilea amenință fără încetare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care Steinhardt o avea față de Dostoievski decât citatul de mai sus? E de subliniat faptul că în considerațiile pe care le face asupra diferitelor creații literare, Steinhardt urmărește cu mult interes ceea ce s-a transformat pentru el într-o adevărată obsesie (în sensul bun al cuvântului) libertatea tema libertății, astfel că el îl citează pe Dostoievski: ,,Libertatea, iată formula omului", dar și pe Thomas Mann: Libertatea e o noțiune pedantă și burgheză". Cu privire la acești doi mari creatori ai literaturii universale, Steinhardt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
spiritul pragmatic al lui Frossard, Wurmbrand impresionează prin atitudinea sa curajoasă, pe alocuri delirantă, de înțeles însă în contextul dat. Nu-i este ușor, nici permis, ar zice unii, unui pastor să facă referire într-o predică la propriile sale obsesii erotice, cum nu-i este ușor să vorbească în alt loc de "nebunia lui Dumnezeu". Wurmbrand o face însă. Ar putea fi și o consecință a unei viziuni mai dezinhibate, mai liberale, a creștinului de factură protestantă, pe care acesta
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cu punct ordinea de zi formulată la 1848, ca și cum un secol și jumătate de experiență istorică nu ar fi introdus în discuția noastră publică decît glose, note de subsol și variațiuni pe aceleași teme ale întîlnirii cu modernitatea"29. Aceeași obsesie a identității leagă generații și secole, solidarizîndu-le într-un fel ce frizează anacronismul. Abia dacă se îngăduie și alte discursuri identitare, ceva mai aproape de viziunea contemporană. Disputele din ultimii ani ilustrează într-un fel continuitatea unei mai vechi lupte între
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]