5,945 matches
-
pentru labirint. Uneori, cînd nu e nimeni pe coastă, am senzația că lumina cade pe mine ca pe o plantă, dar imediat Îmi spun că nu o asemenea liniște Îmi e necesară și nu ea mi-ar da dreptul la orgoliu, ci Îndrăzneala de a fi eu Însumi și de a fi fericit fără să uit nimic. Pentru a-l urma pe Ulise În insula nimfei Calypso (cea care i-a făgăduit să-i dăruie nemurirea dacă-și șterge din inimă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vreo recompensă pentru cei care nu pot rătăci jovial; și-mi spun: da, satisfacția de a descoperi sub acest gest retractil o iubire fără condiții. Nimic nu mă mai Împiedică În acele momente să-mi transform teama de necunoscut În orgoliu și să disprețuiesc cu glas tare lenea de a simți a nomazilor; ei mutilează una din fețele lui Ianus și pretind că adevărul există numai În noutate; În urma lor se Întinde un deșert care Înaintează odată cu ei; dar eu am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
șansă... Poate că melancolia se naște Într-adevăr din comparații. CÎteva ore de insomnie au fost suficiente pentru a le declanșa, amintindu-mi cîte lucruri aș face astăzi altfel, cu mai puțină ușurință, mai puțină naivitate și, poate, mai puțin orgoliu. Ce Însemnătate mai au ele acum? Oricum, nimic nu mai poate fi repetat. Soarele va ieși azi umed și strălucitor deasupra mării, ca un miracol nou. Îmi răspund că pentru elini toate muzele, nu numai Mnemosyne, erau divinități ale memoriei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
puțin la templul speranței? Un lotofag e oare mai liber decît mine, care depind Într-o atît de mare măsură de memoria mea? Drumul spre noi Înșine cere cumva barbaria de a dă-rîma mai Întîi statuile care ne-au stimulat orgoliul? Nu-mi pun aceste Întrebări pentru a răspunde, ci pentru a declara; sînt gata să cred că dacă marea ar Înceta să lovească țărmul, s-ar prăbuși Întreaga ordine a universului, dar refuz să cred Într-o lume revoltătoare care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Un Ahile imun la orice pericol nu și-ar justifica nici curajul. Ar fi, sub zidurile Troiei, o simplă mașină de luptă care nu riscă nimic. Riscul său e acest călcîi care constituie și umanitatea lui, pentru că, În clipa morții, orgoliul său nemăsurat poate să fie Încă o dată sfidător. Acum, la adresa zeilor care l-au părăsit și cărora ar fi În stare să le arunce În față vorbele cele mai grele... (...Nu noi sîntem creația zeilor, ci zeii sînt creația noastră
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zeițe sălbatice cu glasul răgușit s-a prăbușit pînă la urmă strivită de singurătate. Poate dacă În locul acestor zeițe cu ochii nemișcați, transparenți și măriți Înlăuntru... S-ar cuveni să citesc de pe ultima pagină a jurnalului său „Trebuie umilință, nu orgoliu”, dar cred cu toată puterea că dragostea e capabilă să Învingă chiar un „viciu absurd” cum e moartea. Totul În jur nu așteaptă decît o inimă și mîini care să iubească lucrurile și viața. Ajuns aici, voi lăsa privirile să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
piatră decît figura sfinxului de la piramide cu ochii ațintiți În gol. El nu aude nimic din zgomotele de jos, nimic din ceea ce provoacă teamă și sete. Nu-l ating nici speranța, nici bucuriile celor ce cutreieră cîmpia. Și singurul său orgoliu e de a fi orb și surd, de a surîde și celui ce l-a desfigurat. Dincolo de acest sfinx nu mai există nimic. Trebuie să ne Întoarcem odată cu Anteu. Unica aventură adevărată pe Înălțimile Muntelui aparține propriei noastre singurătăți. Altă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
faptul că nu iau culoarea pietrei. Pedepsit de zei, „pentru că a iubit prea mult oamenii”, cum zice Eschil, titanul trebuia să știe că amnezia are aspectul stîncii; și că măreția lui stă În curajul de a-și Înfrunta, cu același orgoliu cu care a furat focul, greața dureroasă pe care o simte În timp ce vulturul Îi sfîșie carnea. Să nu ne lăsăm derutați de reprezentările antice În care Prometeu aproape ignoră vulturul. Sculptorii clasici, ne lămurește Lessing, erau convinși că strigătele trebuie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
scurmă ficatul, dar ceea ce urmărește Zeus este să-mi ucidă memoria, să mă facă să uit că am furat focul și l-am dat oamenilor. Zeii știu că oamenii nu vor putea păstra focul decît cîtă vreme vor ține minte orgoliul gestului meu. De aceea ar vrea să mă asemăn cu stînca de care sînt legat. Vulturul mă ține Însă treaz. Mă face să sufăr și mă Împiedică să capăt nepăsarea stîncii. Așteptîndu-l, cu ochii la cer, mă gîndesc de multe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stînca supliciului său. Prometeu ar continua astfel să fie pentru totdeauna, simbolic, legat de stînca sa. Poetul beoțian Îl coboară de pe munte pentru a-l degrada punîndu-l să poarte ca un stigmat acest fragment de stîncă la deget, semnul unui orgoliu strivit de mărinimia zeilor Titanul se plimbă aparent În libertate, dar inelul de fier legat de ciobul de stîncă Îl ține mai departe Înlănțuit moral și, În plus, lipsit de disprețul care constituia grandoarea lui. În fond, acest ciob de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
alibi și nici o compensație aparentă nu vor izbuti să-l escamoteze. Prometeu cel căruia vulturul Îi sfîșia carnea era mai liber decît cel ce se amuză, la Hesiod, să lovească uneori cupa de vin de inelul său bizar. Dar fără orgoliul titanului cerul ne-ar omorî. Acest orgoliu e focul. Iar arta a aspirat de la Început nu numai să fure focul zeilor, ci și să-i Înlocuiască. Fantezia noastră are de aceea nevoie de un Prometeu ireductibil, care nu știe să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
izbuti să-l escamoteze. Prometeu cel căruia vulturul Îi sfîșia carnea era mai liber decît cel ce se amuză, la Hesiod, să lovească uneori cupa de vin de inelul său bizar. Dar fără orgoliul titanului cerul ne-ar omorî. Acest orgoliu e focul. Iar arta a aspirat de la Început nu numai să fure focul zeilor, ci și să-i Înlocuiască. Fantezia noastră are de aceea nevoie de un Prometeu ireductibil, care nu știe să spună ca Antigona lui Sofocle: dacă așa
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
l-ar fi sculptat un toscan din Cinquecento care răspundea la numele de Buonarotti. În confruntarea cu Prometeu, Zeus Însuși a devenit altul. Nici un zeu nu e mai uman ca acest Zeus disprețuit care nu poate să-i ierte titanului orgoliul, dar n-are Îndrăzneala să-l omoare. Un Dumnezeu ce se teme, În locul unuia indiferent, este opera lui Prometeu care, legat de stîncă, se uită neînduplecat spre cer, umplînd abisul cu disprețul său și obișnuindu-ne cu ideea că avem
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
seamănă cu cerul grec, pe care nu-l cucerește, ci i se dăruie. Eroarea lui Îl face fericit... N-aș putea găsi un exemplu mai bun pentru paradoxul lui Jules Renard le bonheur c'est de le chercher... PÎnă și orgoliul Îndrăznelii Îi lipsește. Pentru aceasta ar fi trebuit să strîngă pumnii ca Prometeu, Înfruntînd ceea ce Îi era oprit. Or, Icar e convins că apropierea de soare i se cuvine. Elanul său sincer era tocmai ce le trebuia grecilor ca să ridice
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
omenească. Nici măcar Prometeu n-a fost atît de explicit. Arta, ne sugerează Pygmalion, a pornit din punctul unde a apărut insatisfacția față de zei. În formele ei cele mai pline de umilință se ascundea o revoltă. De fapt, e supremul ei orgoliu, acela de a rîvni puteri demiurgice, recunoscînd eșecul ideii de Dumnezeu și recreînd lumea ca să-i corecteze erorile sau să le evite. Căci gestul lui Pygmalion nu lasă loc la Îndoieli. El aspiră să-și făurească o lume a sa
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se exprima pe sine, ci pentru sine. În fapt, În clipa cînd pieptul Galateii tresaltă la prima respirație, arta lui Pygmalion și-a atins scopul Însă și-a dezvăluit și zădărnicia În raport cu alții. Este aici gloria artei care Își asumă orgoliul de a concura cu zeii, creînd viață, dar și eșecul artei, căci ea nu mai are alt ideal În afară de acela de a-i dărui dragostea lui Pygmalion, un trup viu, frumos și perisabil. Ea a plecat de la viață convinsă că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu se curăță. Nisipul nu uită decît ceea ce vrea el. Ar fi trebuit să știu acest lucru cînd eram tînăr. Acum sînt bătrîn și sînt prea obosit ca să nu-mi amintesc totul. Obosit de greșelile mele, de memoria mea, de orgoliul meu, de Himera după care am alergat. Dar, poate, nici n-ar fi cu putință să-mi uit tinerețea, glorioasă prin neștiința ei... Pe zei i-am ucis În mine Într-o zi cînd am simțit că lucrurile din jur
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
melancolia lui, cu cît zeii nu mai pot provoca aici nici o confuzie. Homer nu ne spune nimic În această privință, dar e evident că biruitorul Himerei a Înțeles În cele din urmă semnul monstrului răpus. CÎt de departe sînt toate orgoliile sale naive acum, cînd are nevoie de orgoliul sau de umilința unui singur cuvînt pe care să-l opună nisipului. În timp ce Belerofon se depărtează, soarele declină la orizont și Însîngerează nisipul. E o lumină atît de frumoasă, Încît nu se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
provoca aici nici o confuzie. Homer nu ne spune nimic În această privință, dar e evident că biruitorul Himerei a Înțeles În cele din urmă semnul monstrului răpus. CÎt de departe sînt toate orgoliile sale naive acum, cînd are nevoie de orgoliul sau de umilința unui singur cuvînt pe care să-l opună nisipului. În timp ce Belerofon se depărtează, soarele declină la orizont și Însîngerează nisipul. E o lumină atît de frumoasă, Încît nu se poate stăpîni să n-o simtă și cinică
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
victorioși. Dezvoltînd un gînd pe care mi-l sugerează această zi de vară limpede, cred că David al lui Michelangelo nu e străin de regalitatea calmului lui Apolo. Il Gigante, cum numesc florentinii statuia, ar putea satisface cele mai Înalte orgolii ale artei grecești, În timp ce În Pietà Palestrina sau În Pietà Rondanini dispar proporțiile clasice iar pașii dibuitori de pe soclu pătrund În ținuturi necunoscute ale artei unde sfinxul se aude Întrebînd din nou. În ce ma privește, prefer aceste Pietî unde
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lămuri de ce generație după generație suferă din pricina tînărului Werther În vreme ce sînt atîtea sinucideri reale despre care nu știm nimic. De aici minciuna Fetei Morgana pe care știința a ucis-o, dar poezia se Încăpățînează s-o Împingă În toate deșerturile. Orgoliul unui Nietzsche care, ros de boli necruțătoare, declara: „ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic”, nu e mai prejos de orgoliul și de frica faraonilor. Iar sfinxul Indiferenței, Înainte de a fi paznicul piramidelor, este el Însuși o piramidă ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Fetei Morgana pe care știința a ucis-o, dar poezia se Încăpățînează s-o Împingă În toate deșerturile. Orgoliul unui Nietzsche care, ros de boli necruțătoare, declara: „ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic”, nu e mai prejos de orgoliul și de frica faraonilor. Iar sfinxul Indiferenței, Înainte de a fi paznicul piramidelor, este el Însuși o piramidă ca semnificație. Surîsul său metafizic s-a născut din disperare nu din dispreț. Alt animal n-ar fi rezistat culcat pe nisipuri... Acești
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acela al perșilor de a Învinovăți marea și de a o biciui pentru Înfrîngerea lor. Aristotel avea dreptate, solitarul poate fi un zeu la fel de bine ca și o bestie. Dar pentru Întîia oară mi se pare imprudent să vorbesc despre orgoliul singurătății. Și tot ce simțurile mele Îmi descoperă zilnic mă Îndepărtează de gloria Înfricoșătoare a Meduzei. SÎnt aici cîțiva gutui Încărcați cu fructe care Înmiresmează ultimele zile și nopți din august; peste foile albe cad din cînd În cînd frunze
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
iluzie aduce după sine decăderea din mister. Un Don Quijote internat Într-un ospiciu pentru a se vindeca de rătăciri și vedenii n-ar interesa decît medicul său. Și poate și mai rea, În cazul lui Aiax, e decăderea din ceea ce orgoliul unui om izbutește să suporte. Însă orgoliul, ca și deșertul, ne poate scoate În cale o piramidă sau o Fata Morgana. Important este ce aleg din toate acestea. Visez că Într-o zi voi avea destul curaj ca să Înfrunt orice
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Un Don Quijote internat Într-un ospiciu pentru a se vindeca de rătăciri și vedenii n-ar interesa decît medicul său. Și poate și mai rea, În cazul lui Aiax, e decăderea din ceea ce orgoliul unui om izbutește să suporte. Însă orgoliul, ca și deșertul, ne poate scoate În cale o piramidă sau o Fata Morgana. Important este ce aleg din toate acestea. Visez că Într-o zi voi avea destul curaj ca să Înfrunt orice Întrebare, dar dacă buzele se vor deschide
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]