64,416 matches
-
viitor. Sau măcar să și-l rănească (oare nu așa am reacționa, cu toții, dacă ne-am vedea proiecțiile în timp?! oare nu am prefera să alegem numai una dintre ipostaze, și să le anihilăm pe celelalte?!). Se mai poate întîmpla ca personajul, astfel confruntat cu propriul sine, să creadă că a înnebunit. Iată o circumstanță în care nebunia poate fi o "fericire". Faptul că mașina timpului, în acest episod din viața lui Harry Potter, te proiectează într-un trecut apropiat, îți permite
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
și că aceasta a avut efect, tocmai pentru că știa că o mai făcuse și îi reușise. Și totuși, și vraja care izbutește și evenimentul pe care-l modifică sînt aceleași și în present și în trecut. Numai timpul și unele personaje - ca și perspectiva lor - sînt dedublate. Prin urmare, există situații în care are rost să trăiești și în trecut. Dacă ai încredere că ai (fi) putut reuși cîndva, în trecut, poți să îți salvezi, acum, prin aceeași reușită proiectată à
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
care vin din urmă și ating vîrsta lor - poate, momentul lor de fericire maximă - din preajma morții. O ilustrare se găsește în romanul O lume pentru Julius, scris cu tei decenii în urmă de peruvianul Antonio Bryce Echenique. În timpul unei petreceri, personajul Susan își proiectează, pentru fracțiunea unei clipe, fiica - decedată cu vreo șapte ani în urmă, într-o prietenă a fiului mai mic - o invitată care atinsese vîrsta fiicei moarte. Fiecare dintre noi jucăm rolul principal în istoria lumii, spune Paulo
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
conform lui Shakespeare, le jucăm pe scena vieții, nu țin doar de vîrsta biologică. Ci de faptul că mulți dintre noi trăim mai multe vieți într-una. Așa ne explicăm de ce istoria - cu majuscule sau nu - e plină de atîtea personaje controversate și incoerente. Elisabeta I sau Ludovic al XIV-lea, Napoleon sau - de ce nu? - Mihai Viteazul. Incoerente pentru noi, cel mai adesea fiindcă au trait prea mult. Și prea intens. Nu își schimbă, pe parcursul unei vieți, numai ideile. Procesul este
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
spre o dimensiune einsteiniană în plus. Dar, mai des decît am vrea, lupta lui Iacob cu îngerul, pe care o purtăm mereu în noi, este nesfîrșită și cu rezultat incert. Se soldează cu o așteptare ce ne vlăguiește. Și ajungem personaje de roman rusesc, care îl așteaptă, veșnic, pe Godot. Ne trec viețile pe care, cu o nouă platitudine (a cîta?), nici măcar nu le-am trait. Conștientizăm cărările pe lîngă care am trecut, dar nu am apucat să apucăm. Astfel, "a
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
fațete. Nu neapărat unele "adevărate" și altele "false". Iar morala nu este întotdeauna implicată. 5 . Nici în basmele ce se petrec într-un fel de repetitivă simultaneitate asemenea lucruri nu stau simplu și tranșant. Mai ales, în cele culte. Fațetele personajelor, diverse, și destinele lor ulterioare, anterioare, sînt o "mărturie" în acest sens. Făt-Frumos, desigur, reușește în final. Uneori, el are frați mai mari, care par a fi venit pe lume cu unicul scop ca, prin eșecul lor, să îi pregătească
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
de împărat - deci ți-e ursit - sau intrigant. Spîn ipocrit, dar acceptat, tocmai de aceea, cvasiunanim. Cu mult, foarte mult, noroc, poate că reușești și o a doua oară, însă după ani în care te refaci. Harap Alb este un personaj care-și acceptă soarta, cel mult, lamentîndu-se în conversațiile cu calul. Soarta de a aduce, din grădina ursului, sălățile, dar pentru altul. Nu, nu pentru sine. Poate că unica lui bucurie - nu tocmai neglijabilă - constă în audiențele acordate de Sfînta
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
a lui Harap Alb nu e o anagnorisis, căci ce-i pasă unei curți și lumi întregi dacă o fi el sau altul?! Iar "răsplata" este, și ea, pe măsură. Fata Împăratului Roș i se potrivește, într-adevăr. E un personaj la fel ca el de echivoc. Poate de aceea ea îl și salvează. De mai multe ori, nu doar atunci cînd îl învie. V-ați întrebat ce îi șoptește ea turturicii la ureche? Pentru mine, este evident că-i cere
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
cei doi soți. Despre care nu se spune, în final, că au trăit fericiți pînă la adînci bătrînețe. Nu se spune nici măcar că au trăit. Și din perspectiva ei putem rescrie basmul. Cine mai rămîne? Craiul, tatăl lui Harap Alb. Personaj complex, ca toate cele episodice, deși E.M. Foster spune invers. Craiul e profund deziluzionat de cei doi fii mai mari, alături de care îi va fi dat să trăiască și care-l vor moșteni, probabil. Tristă perspectivă! Se va consola cu
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
cu clarviziunea lor îi sperie și pe eventualii pretendenți. Poate, dimpotrivă, fiindcă nu știu să-și atragă pețitorii, propunîndu-le un joc de-a aparențe și esențe. Mi se pare limpede că vor sfîrși la mînăstire. Dacă nu cumva vreuna, spărgînd personajul colectiv, se va dovedi a fi Miss Marple. Doar ele ghicesc ce e cu Spînul și cu Harap Alb. Totuși, basmul despre Harap Alb are un personaj pozitiv. Desigur, calul. Singurul ce știe să se apere, să riposteze. Singurul ce
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
se pare limpede că vor sfîrși la mînăstire. Dacă nu cumva vreuna, spărgînd personajul colectiv, se va dovedi a fi Miss Marple. Doar ele ghicesc ce e cu Spînul și cu Harap Alb. Totuși, basmul despre Harap Alb are un personaj pozitiv. Desigur, calul. Singurul ce știe să se apere, să riposteze. Singurul ce se descurcă singur. Singurul ce nu vorbește neîntrebat și care dă sfaturi doar atunci cînd i se cer. Care își păstrează pentru sine dubiile și adevăratele reacții
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Bacău, în plină iarnă, și a dat un concert. Ce să mai zic? Pe Johnny, prietenii lui nu trebuie să-l roage nimic. îi copleșește de fiecare dată. Am făcut cu el și o emisiune televizată. A fost fabulos. Adevărat personaj, Johnny și-a luat cu el contrabasul (basul, cum îi spune el cu o umbră de tandrețe), la care nu mai cîntase de ani, dacă nu de decenii. A cîntat în emisiune, concentrat, atent. Revăzînd înregistrarea pe casetă (emisiunea a
Incomparabilul Johnny by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15653_a_16978]
-
Metamofoza lui Kafka și pînă la filmele SF, o largă plajă de analogii sînt posibile. Și încă una, poate mai puțin adecvată subiectului, dar care m-a urmărit de-a lungul lecturii: Gregorie Grigorescu, savantul dedicat insectelor, are ceva din personajul lui Ivasiuc din romanul Vestibul. Nu mușcă Drosofila dintr-un măr, dar are aceleași aere de inocență și nepăsare, de tinerețe ingenuă, iar el, respectiv, aceeași obstinație în munca lui, aceeași seriozitate dedicată care seamănă cu încăpățînarea profesorului de morfologie
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
rețeta discursului de registru științific. Modelul pare să fie același Vestibul, recondiționat cu orbitoarele descrieri anatomice de la Mircea Cărtărescu. Dar aceste descrieri nu au nici răceala de la Ivasiuc, și nici fastul baroc de la Cărtărescu. Sînt mai democratice, în sensul că personajul care le emite, așa savant cum este el, vorbește în același timp ca un băiat de cartier, cu "io" și "tipesă", în timp ce comentează în stil propriu informații de manual de zoologie. Să fie vorba despre un acord stilistic cam lax
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
E o poveste numai bună de apărut în paginile unei reviste ca aceea pe care o conduce autorul și totuși insist să cred că e mai mult decît atît. O liniaritate a stilului de esență rară, un acord stilistic cu personajul care amintește de sunetul sec și precis al lui Slavici fac din acestă poveste probabil cel mai realizat text al volumului. Cu toate exagerările inerente, cu tot naturalismul pe alocuri insuportabil, cu permanenta conștiință a faptului că nu e vorba
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
în această poveste un crîmpei din viața Luceafărului poeziei românești. Și îndrăznesc să spun, deși mă aștept să fiu contrazisă de agitatorii de serviciu care probabil nu vor citi această oroare, că o face cu un fel de tandrețe. Un personaj călătorește în timp pentru a-l întîlni pe Messer "altfel decît îl cunoscusem și cum îl știusem atîta vreme". Acest "cum îl cunoscusem" poate fi orice: poate fi într-o logică de suprafață a poveștii starea de normalitate a poetului
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
străinătate - convine și Europei de Vest. Mă întreb doar dacă naționaliștii de serviciu vor sări iarăși ca arși. Logic ar fi să sară. Dacă nu, înseamnă că atunci când s-au repezit la beregata lui Viktor Orban (să fie clar, un personaj politic absolut detestabil, dar din cu totul alte motive decât cele invocate aici!) au făcut-o în mod propagandistic. Europenii nu sunt nici atât de naivi, nici atât de disperați încât să nu fi efectuat un calcul înainte de-a ne îngădui
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
De fiecare dată când comit imprudența de-a atinge unul sau altul din momentele istoriei naționale știu că mă așteaptă o lungă listă de insinuări, amenințări și chiar sudalme neaoșe. Iar dacă trec din domeniul faptului istoric în cel al personajelor istorice, pot fi sigur că sunt bun de linșat. Nu cumva să spui o vorbă mai aspră despre Mihai Viteazul, Avram Iancu ori Antonescu pentru că sigur vei fi calificat drept trădător de țară. Nici măcar de Țepeș nu te poți atinge
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
fi un roman istoric, simbolic, sau parodic, literatură ce se încadrează în realismul magic (seamănă mult cu Marquez, și, dacă mergem spre amănunt și atmosferă, se apropie și de Carlos Fuentes sau Carpentier). Nivelul simbolic se intersectează cu cel parodic, personajele au nume semnificative. Omar Khayyam Shakil e departe de a semăna cu poetul persan, un ins gras, inapt și derizoriu, cu o ascendență mitică parodiată (trei mame), îndrăgostindu-se de o retardată, Sufya Zenobia (legătura etimologică cu secta sufită reamintește
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
Shakil e departe de a semăna cu poetul persan, un ins gras, inapt și derizoriu, cu o ascendență mitică parodiată (trei mame), îndrăgostindu-se de o retardată, Sufya Zenobia (legătura etimologică cu secta sufită reamintește ireverența religioasă a autorului), acest personaj feminin este însăși încarnarea rușinii, e debilă, crudă și absurdă, totuși are o mare putere de fascinație. E un personaj înrudit pe departe cu Remedios, fecioara fatală din Un veac de singurătate; cele trei mame mitice sunt o treime sui-generis
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
trei mame), îndrăgostindu-se de o retardată, Sufya Zenobia (legătura etimologică cu secta sufită reamintește ireverența religioasă a autorului), acest personaj feminin este însăși încarnarea rușinii, e debilă, crudă și absurdă, totuși are o mare putere de fascinație. E un personaj înrudit pe departe cu Remedios, fecioara fatală din Un veac de singurătate; cele trei mame mitice sunt o treime sui-generis, comică și ciudată. Am putea considera această carte și un roman al femeilor, rușinea, această teribilă stânjeneală de ceea ce reprezintă
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
de fotbal, trădare și lovituri de stat, mărire și decădere, e o saga a familiei conducătoare Harappa, a liderilor megalomani, vizionari sau numai paranoici, o parabolă a neputinței și cruzimii deopotrivă (simbolizată de cuplul absurd Omar Khayyam - Sufya Zenobia). Acest personaj depășește ca încărcătură simbolică, posibilitățile unei recenzii. Ea este bestia rușinii și inocenței, a cruzimii inimaginabile și frumuseții, un soi de încarnare a forțelor abisale din om și din istorie. Compozițional, romanul e la fel de interesant. Există un narator ce deconstruiește
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
pe o audiență destul de mare ca să-și dea osteneala. Așa că insomniacii au avut parte de o recapitulare a celor petrecute de miercuri 28 noiembrie și pînă duminică 2 decembrie în pavilionul central din Romexpo din Capitală unde Cartea a fost personajul principal. Faptul că Gaudeamus are, ca organizator principal, Radioul e un lucru bun. îmi este foarte limpede, ca să nu mai stărui, de ce televiziunile nu se arată mai interesate de promovarea cărții (frumoase și de învățătură). Un merit totuși trebuie recunoscut
Ziua Națională, Cartea și Johnny Răducanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15669_a_16994]
-
de funcționarea argumentativă a limbajului, am spune că este vorba aici de marcarea unei orientări argumentative în sensul "destul de mult" sau chiar "prea mult" pentru o anumită situație sau dintr-un anumit punct de vedere - și acesta poate fi al personajului în legătură cu care se face mențiunea temporală, dar este oricum preluat și de vorbitor. E motivul pentru care apare ca fiind contradictorie, deci puțin probabilă, o secvență de tipul: "Dan a repetat lecția două ore bune. De asta n-a știut
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
1984. Il le bafoua ainsi, avec tendresse même, et le petit Z. se gudură mărunt și mult timp, de plăcere... Când nu poți, dă-o pe franțuzește. * * * Așteptarea ca lipsă de putere. Cine așteaptă, înseamnă că n-are putere. Un personaj, Omer... care să fie informator; fost contabil, a avut o condamnare penală și, în schimb, face servicii, mania lui de a nota tot felul de întâmplări, figuri de persoane, note informative; scrie caligrafic cu aerul său de surd frumos (trebuie
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]