7,468 matches
-
am trecut de vămile mândriei / și-acuma port, arzând în rană, / cuțitul aspru al bucuriei”). În Legea și visul (1987) și Eu și lumina (1988), voluptatea și îmbătarea simțurilor se domolesc, se transformă în mature responsabilități ale sinelui, pe care poeta încearcă să și le camufleze: „În casa unde mi-am închinat o vară / la amintirea în stingere a unui bărbat / gonit cu pietre / din istoria arterelor mele, / speranța își smulge spinii din călcâi. / Neauzit se macină falangele unui poem / despre
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
își smulge spinii din călcâi. / Neauzit se macină falangele unui poem / despre așteptare - melancolie - indiferență. / Sub o mie de măști, bufonul / zgârie la ușă” (Interior, II). Ființa i se lasă dominată de melancolice rupturi și cutremure interioare, motiv pentru care poeta își apropie din ce în ce mai mult o atmosferă casnică pe care o desfășoară liric, pe un ton blând și contemplativ. Pentru această etapă, un vers ca „Învăț să mă deprind cu legile toamnei” îi marchează parcă iremediabil destinul solitar și melancolic, D.
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
DOBROȘINSCHI-MĂLAI, Elena (11.III.1898 - ?), poetă. A făcut studii la școala eparhială din Chișinău. Încadrată din 1916 în învățământul primar, a participat activ la făurirea noilor destine ale ținutului natal, Basarabia, în perioada interbelică. A colaborat la „Viața Basarabiei”, „Ardealul”, „România nouă”, „Școala basarabeană”, „Itinerar” ș.a.
DOBROSINSCHI-MALAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286805_a_288134]
-
, Lotis (pseudonim al Elisabetei Eliad; 10.IX.1905, Brătușeni, j. Bălți - 1961, București), poetă. Descendentă dintr-o familie de nobili români și lituanieni, era fiica Elizei (n. Gafenco) și a lui Iosif Șișco. Și-a petrecut copilăria și a început să învețe în Franța, continuându-și studiile în România. Până în 1940, a fost profesoară
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
, Maria (7.II.1862, Sibiu - 23.XI.1935, București), poetă. Fiică a lui Dimitrie Cunțan, preot, compozitor și profesor de muzică la Seminarul Andreian, C. urmează școala primară și un „institut” de limbi străine în orașul natal. Debutează relativ târziu, în 1891, în „Tribuna”. Ulterior, până la intrarea României în războiul
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
După război, colaborează la „Sburătorul”, „Vlăstarul”, „Țăranul”, „Foaia tinerimei”, „Cosinzeana”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Duminica ortodoxă” etc. Propunea Teatrului Național, de asemenea, câteva drame în versuri și tipărea, în colecția „Pagini alese din scriitorii români”, broșura Poezii (1925). Moartea poetei, într-un azil de bătrâni, stârnește o vie emoție în lumea literară. În anii debutului C. întreținea un adevărat cult pentru mai tânărul G. Coșbuc, al cărui univers liric îl sintetiza omagial în Doina firelor de tort. O serie de
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
, Mariana (pseudonim al Marianei Găină; 1.XI.1956, Prisăcani, j. Iași), poetă și prozatoare. Este fiica Nataliei și a lui Nicolae Găină. După absolvirea Liceului Industrial „Victoria” din Iași (1976), urmează Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza”, luându-și licența în 1981. Profesoară la Comarna (județul Iași), secretar literar la
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
Antonesei, Dragostea și melancolia, „Dialog”, 1983, 4; Al. Călinescu, Lirism și luciditate, CRC, 1986, 38; Adrian Marino, Portret și autoportret, TR, 1986, 48; Nicolae Manolescu, Antiromantism, RL, 1987, 2; Al. Călinescu, Floreta cuvântului, CRC, 1989, 14; Gheorghe Grigurcu, Profilul unei poete, SLAST, 1989, 32; Mircea Mihăieș, Strigăte și șoapte, O, 1989, 38; Valeriu Cristea, „... inima mea blândă de iubire”, RL, 1989, 39; Daniel Dimitriu, Tabieturile..., ATN, 1990, 4; Coșovei, Pornind, 56-59; Alex. Ștefănescu, Lipsa de suflu, RL, 1994, 45-46; Nichita Danilov
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
după o elaborare lăuntrică îndelungată. SCRIERI: Izgonirea din paradis, București, 1979; Cuțitul de argint, București, 1983; Barca pe valuri, București, 1987; Urma de foc, postfață Mircea Ivănescu, Botoșani, 1999; Acum biografia de-atunci (1979-1987), București, 2000. Antologii: STRONG - 28 de poete din România, ed. bilingvă, polonă-română, tr. Kazimierz Jurczak și Ewa Rossi, pref. Alex. Ștefănescu, București, 1999. Traduceri: Alan Brownjohn, [Poeme], în Trei poeți englezi contemporani: Fleur Adcock, Alan Brownjohn, Jon Silkin, pref. Mircea Ivănescu, pref. Alex Ștefănescu, București, 1989; Eiléan
COMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286340_a_287669]
-
vede bine că autorul se chinuie să stârnească râsul. C., care a compus și o piesă pentru copii, Comoara fermecată (pusă în scenă la București, în 1927), își tipărește, în 1926, un mic studiu de istorie literară, Viața și opera poetei Alexandrina Mihăescu. Alegerea nu pare chiar întâmplătoare, junele critic detectând la stihuitoarea care s-a stins pretimpuriu unda de prevestire a tristului sfârșit. Câte o expresie fericită denotă anumite disponibilități pentru exercițiul analitic, deși, mișcat de soarta suferindei adolescente, C.
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
Câte o expresie fericită denotă anumite disponibilități pentru exercițiul analitic, deși, mișcat de soarta suferindei adolescente, C. nu-și controlează exclamațiunile. SCRIERI: Idoli de humă, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Autentice..., Arad, 1926; Viața și opera poetei Alexandrina Mihăescu, București, 1926; Pata de cerneală, București, 1928; Versuri, Craiova, 1935. Repere bibliografice: Metzulescu, Literile, I, 39-43; Eugen Constant, Evocări, postfață Darie Novăceanu, Craiova, 1980, 96-100; Firan, Profiluri, 217-220; Ștefan Baciu, Praful de pe tobă, București, 1995, 276-278; Dicț. scriit
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
Sibiul literar”, un timp este redactor la „Provincia literară” (Sibiu, 1932-1934, unde ține și cronica literară), la o revistă „italo-elenică”, „Olimpo” (1937-1938), și colaborează cu traduceri din poezia românească la „Termini” din Fiume. C. a debutat cu transpuneri din versurile poetei italiene Ada Negri și cu diverse recenzii în revista „Căminul” (Focșani, 1925). Va continua să traducă și să publice în periodice literare din toată țara (aproape o sută), între care „Freamătul” (Focșani), „Făt-Frumos” (Cernăuți), „Junimea literară” (Cernăuți), „Câmpina”, „Datina” (Turnu
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
, (pseudonim al Corneliei Kernbach-Tatușescu; 9.VI.1866, Botoșani - 12.IV.1933, București), poetă. Fiică a Oliviei și a lui Iosif Kernbach, funcționar la Poștă, e sora mai mică a lui George Kernbach (Gheorghe din Moldova). În 1883 a absolvit Liceul Național din Iași și a urmat cursurile Facultății de Medicină din București, luându
CORNELIA DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286425_a_287754]
-
, Aurora (pseudonim al Aurorei Chițu-Burchiu; 6.XII.1931, Provița de Jos, j. Prahova), poetă. Este fiica Aureliei și a lui Nicolae Chițu-Burchiu, antreprenor. Numele cu care își semnează poeziile vine de la comuna Cornu, din județul Prahova, unde a fost crescută de fratele tatălui său. În 1950 și 1951 urmează cursurile Școlii de Literatură „M.
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
ea însăși un film de mister și parapsihologie, intitulat Bilocation, încoronat cu un premiu la Psychic Film Festival, New York-Montreal. C. își traduce singură în limba franceză poeziile, pe care le adună în volumul La Déesse au sourcil blanc (1984). Poeta aparține generației lui Nicolae Labiș, căruia îi și dedică o poezie ca un bocet: Nopți ciudate. Volumul Poezii (1995) reprezintă o adevărată decantare a întregii creații, pornind de la versurile plachetei Distanțe, din care a fost înlăturată toată zgura conjuncturală. Doar
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
o adevărată decantare a întregii creații, pornind de la versurile plachetei Distanțe, din care a fost înlăturată toată zgura conjuncturală. Doar câteva titluri noi au fost adăugate. Într-un lung poem, Zeița cu sprânceana albă, după ce selectează imagini din decembrie ’89, poeta adaugă un final emblematic, ca o lespede peste un trecut „obsedant”: „Vină iertarea”. O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. C. nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
București, 1962. Repere bibliografice: I. D.Bălan, Aurora Cornu, „Distanțe”, LCF, 1962, 9; C. Stănescu, Poezii fără semnificații, „Scânteia tineretului”, 1962, 12 mai; Eugen Simion, Viziune și imagine în poezie, CNT, 1962, 35; Sorin Brateș, „Distanțe”, IL, 1962, 8; Gabriel Dimisianu, Poeta Aurora Cornu, RL, 1995, 27; Stancu Ilin, Fișe de dicționar. Cornu, Aurora, JL, 1997, 27-30; Irina Petraș, Din altă viață, APF, 2000, 7-8; Popa, Ist. lit., I, 938; Manolescu, Enciclopedia, 198. S.I.
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
CRĂCIUNESCU, Ioana (13.XI.1950, București), poetă. Este fiica Leontinei (n. Moraru) și a lui Ion Crăciunescu, inginer. C. a absolvit în 1973 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” și a fost, până la plecarea din țară, în 1989, actriță a Teatrului „C. I. Nottara” din
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
ani colaborează cu poezie la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Ramuri”, „Vatra”, „Transilvania”, „Viața românească”. În 1981 e distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul Supa de ceapă. Volumul de debut, Scrisori dintr-un câmp cu maci, anunță o poetă a exuberanței, a vitalismului, cu accente blagiene și uneori labișiene, tratate însă în cheie ironică: „Mă uit la cer și pământ / mănânc mămăligă cu ceapă, / plâng ca proasta în drum”. Poeta se desparte astfel, simultan, atât de direcția lirică reprezentată
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
debut, Scrisori dintr-un câmp cu maci, anunță o poetă a exuberanței, a vitalismului, cu accente blagiene și uneori labișiene, tratate însă în cheie ironică: „Mă uit la cer și pământ / mănânc mămăligă cu ceapă, / plâng ca proasta în drum”. Poeta se desparte astfel, simultan, atât de direcția lirică reprezentată în generația anterioară de Constanța Buzea, cât și de cea pe care o ilustrase Marin Sorescu. Versurile ei își taie un făgaș nou, personal, cu accente corosive și grațioase în același
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
cu gustul ierbii în gură. Lumina să aibă miros de măr verde.” Treptat, intimitatea e agresată și corodată de realul înconjurător, decăzut din strălucirea de altădată. Acest filon se accentuează masiv în Iarnă clinică (1983), cea mai bună carte a poetei, în care observația socială se radicalizează. Ea rămâne însă atent camuflată în faldurile imaginilor poetice, care glisează abil spre acoperirea adevăratelor sensuri. Acest esopism, binecunoscut literaturii din perioada respectivă, sporește considerabil concentrarea poetică. Mizeria cotidiană, frigul, singurătatea impusă de ridicarea
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
Scrisori dintr-un câmp de maci”, CRC, 1977, 43; Mihai Coman, În căutarea cuvântului, LCF, 1977, 51; Felea, Aspecte, II, 277-278, III, 152-155; Eugen Simion, Poezia feminină, LCF, 1978, 11; Lucian Raicu, „Duminica absentă”, RL, 1980, 46; Adrian Popescu, Trei poete, ST, 198, 11; Regman, Noi explorări, 119-122; Florența Albu, Spectacolul poeziei, VR, 1982, 3; Poantă, Radiografii, II, 117-119; Tartler, Melopoetica, 122-125; Coșovei, Pornind, 59-63; Ulici, Prima verba, III, 76-77; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 67-71; Negoițescu, Scriitori contemporani
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
CRĂSNARU, Daniela (14.IV.1950, Craiova), poetă și prozatoare. Este fiica Victoriei (n. Dancău) și a lui Petre Crăsnaru, farmacist. După ce urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova (1965-1969), va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1973). Debutează în revista „Ramuri”, în 1967, iar editorial
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
a reveriei prin concretețea aproape nevrotică a asimilării realului s-au produs lent, în timp. De la Arcașii orbi (1978) și Crângul hipnotic (1979), care marchează eliberarea de monotonia calofil-contemplativă, și până la Vânzătorul de indulgențe (1981), cel mai reprezentativ volum al poetei, dezabuzarea, retorica detașării și autopersiflării amare, relativismul, adică resorturile „distanțării ironice” postmoderne, definesc o experiență lirică rotundă: „Ninge frumos, ninge corect, după program/ ninge după toate canoanele artei./ Nu mă mai gândesc la dumneata, la tine, deloc.// La douășpe ziua
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
, Mioara (pseudonim al Mariei Elena Gorea; 6.IX.1923, București), poetă și prozatoare. S-a născut într-o familie de intelectuali: tatăl, avocat, era originar din Craiova, iar mama, Erna, era fiica ziaristului B. Brănișteanu. C. face primele clase la școala de lângă biserica Popa Rusu și pe cele superioare la Liceul
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]