21,807 matches
-
diverse? Care este elementul de unitate?... Sunt întrebări legitime și totodată un impuls suplimentar pentru a purcede la o lectură atentă a versurilor. Iar răspunsurile încep să se înfiripe... Astfel, putem observa că, în versurile dedicate unor persoane, materia primă poetică se manifestă, în primul rând, în comparații cu elemente naturale, în metafore și trimiteri la elemente și fenomene naturale („Sunt, prin tine, mic vlăstar/ Unduit de vânt prin câmpuri,/ Dar din ram vechi de stejar/ Ce știe-a doini prin
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
trece sub tăcere bucuria zâmbetului de copil pe care poeta îl simte din plin și căruia, din preaplinul sufletului său, îi oferă versuri de o gingășie aparte („Înger de iubire”, „Să fii...”). Sintetizând, putem observa că stările interioare sunt redate poetic prin comparații cu elementele și fenomenele naturale și că acestea din urmă sunt transpuse artistic ca ființe ce își exteriorizează stările sufletești. Astfel, „interiorul devine exterior și exteriorul devine interior”, formulă ce amintește de textele tradiționale hermetice, alchimice, și nu
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
și exteriorul devine interior”, formulă ce amintește de textele tradiționale hermetice, alchimice, și nu întâmplător. Într-adevăr, această simbioză dă unitate volumului, dar nu cumva ea dezvăluia și un aspect de un ordin mai profund? Nu cumva toată această construcție poetică, bazată pe întrepătrunderea dintre interior și exterior, are ca punct de plecare o interferență subtilă între sufletul autoarei și „sufletul lumii”, o vibrație insesizabilă între „microcosm” și „macrocosm” - ca să păstrăm limbajul hermetismului tradițional? Poate fi o rezonare care nu se
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
te-așteaptă/ Cartea mea-i, fiule, o treaptă ... ” , spunea, în poezia “Testament”, Tudor Arghezi. Evanghelia după Melania Cuc, sau Testamentul Melaniei Cuc, nu mai este “Iisus din podul bisericii”. Scriitoarea l-a adus la oameni, l-a mărturisit semenilor, cu poetică sinceritate, l-a adus în Biserică. De aici încolo, cei care “au urechi de auzit”, vor ști unde să îl caute. Pentru că părintele Cleopa Ilie, unul din marii, și ultimii, duhovnici și inimi de căpătâi ale uneia una, apostolească, și
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
-o cu parodia „Singur printre poeți” este fantezia lucidă, sinteza dintre aceasta și atitudinea ironică, surâsul malițios și șarja. El operează aparent cu o o tehnică prozaică cu materiale verbale obișnuite, persiflându-le, cenzurându-și permanent emoția lirică. O inteligență poetică mobilă și o afectivitate delicată se rotesc în poezia sa pe orbite fin echilibrate, împrejurul nucleului emoțional. În ciuda aparențelor Sorescu este un metaforic, dând poeziei sensuri poetice noi unor noțiuni „banale”, lipsite de măduvă poetică precul în „Don Quijote”, „Shakespeare”, „Galileo
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
cu materiale verbale obișnuite, persiflându-le, cenzurându-și permanent emoția lirică. O inteligență poetică mobilă și o afectivitate delicată se rotesc în poezia sa pe orbite fin echilibrate, împrejurul nucleului emoțional. În ciuda aparențelor Sorescu este un metaforic, dând poeziei sensuri poetice noi unor noțiuni „banale”, lipsite de măduvă poetică precul în „Don Quijote”, „Shakespeare”, „Galileo Galilei” sau „Bătrânul fără mare”. Metafora poeziei „Shakespeare” e aceea a unui demiurg, zidește, desăvârșește o lume, fiind însăsi creațiunea: „Shakespeare a reat lumea în șapte zile
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
permanent emoția lirică. O inteligență poetică mobilă și o afectivitate delicată se rotesc în poezia sa pe orbite fin echilibrate, împrejurul nucleului emoțional. În ciuda aparențelor Sorescu este un metaforic, dând poeziei sensuri poetice noi unor noțiuni „banale”, lipsite de măduvă poetică precul în „Don Quijote”, „Shakespeare”, „Galileo Galilei” sau „Bătrânul fără mare”. Metafora poeziei „Shakespeare” e aceea a unui demiurg, zidește, desăvârșește o lume, fiind însăsi creațiunea: „Shakespeare a reat lumea în șapte zile. În prima zi a făcut cerul, munții și
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
întânlești aici nicio monedă, Pentru că, neavând aur și argint, Țăranii și-au gravat anual chipul Pe boabe de mei, de grâu, de porumb, Care nu ni s-au păstrat.” În poezia celebră „Trebuiau să poarte un nume” poetul rotește ideea poetică pe un spațiu liric larg, descoperind element după element, totalul geniului eminescian. El își începe poezia cu versul „Eminescu n-a existat”, pentru ca ulterior versurile să demonstreze că sufletul poetului există în totul și-n toate de pe cuprinsul pământului românesc
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
simbolurilor prin ambiguitate, ironie și limbaj aluziv, confirmând afirmația lui Eugen Simion: Când un poet scrie teatru, este aproape sigur că piesele lui sunt niște metafore dezvoltate. Marin Sorescu face excepție, piesele lui nu intră în categoria incertă a teatrului poetic, deși, prin tensiunea ideilor și traducerea unor atitudini umane în simboluri mari, nu sunt lipsite de lirism și nici de dramatism. Iona, Paracliserul și Matca sunt opere dramatice în sensul nou, pe care îl dau termenului scriitorii moderni de genul
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
comun al acestora era faptul că, deși stăpâneau limba română la nivelul de conversație, nu erau capabili să guste poezia românească. Nu erau capabili, cred eu, să pătrundă minunată ei adâncime - un pastel unic [...] o voce deosebită printre marile valori poetice ale lumii. [...] am simțit întotdeauna regretul de a nu putea împărtăși opiilor mei acest bogat suflet artistic al țării în care s-au născut și au crescut părinții lor.” Testament este, se vede limpede din dedicație și din precuvântarea autorului
INSULA CUVINTELOR DE-ACASĂ de LUCIAN VASILESCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363178_a_364507]
-
aducere-aminte/ Gustând dimineață și tihna deplină,/ Prea plini de simțiri, prea goliți de cuvinte.” (Goliți de cuvinte) Ceea ce este fascinant la poezia lui Daniel Ioniță este că aceasta nu este una a plecării de acasa (cu orice preț) către paranghelii poetice „globale”, ci este una pe contrasens, una a întoarcerii acasă. De fapt, una a rămânerii acasă, căci, se vede treaba, desi autorul a plecat la zeci de mii de kilometri distanță de geografia fizică a României, n-a contenit nicio
INSULA CUVINTELOR DE-ACASĂ de LUCIAN VASILESCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363178_a_364507]
-
grafia veche și unele arhaisme care nu împietează, ci impun respect pios pentru poetul plecat de cealaltă parte a lumii, al cărui cântec de lebădă s-a auzit în chiar clipa din urmă. Se mai remarcă dintru început, folosirea licențelor poetice (l-ai poeziei porți de aur). Iată, chiar din prima poezie, autorul își expune Crezul poetic: „Să-i fiu cuvântului, tălmaci și faur”. Ce poate fi mai edificator? Să făurești poezia, s-o tălmăcești pentru cei ce nu i-au
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
cealaltă parte a lumii, al cărui cântec de lebădă s-a auzit în chiar clipa din urmă. Se mai remarcă dintru început, folosirea licențelor poetice (l-ai poeziei porți de aur). Iată, chiar din prima poezie, autorul își expune Crezul poetic: „Să-i fiu cuvântului, tălmaci și faur”. Ce poate fi mai edificator? Să făurești poezia, s-o tălmăcești pentru cei ce nu i-au aflat bogăția și tainele! Chiar dacă, autorul, din pudoare, crede că scrierile lui vor fi socotite „istorii
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
poate de serios, altfel nu ar fi simțit nevoia să consemneze liric orice moment din viața lui și să-și aștearnă gândurile pe hârtie, chiar dacă socotea că nu vor avea nici o finalitate. Există oameni care trăiesc într-o continuă stare poetică, o stare de har care nu-i părăsește niciodată, dar socotesc acest lucru foarte intim și n-ar suporta să fie ironizat pe această temă. Poezia a fost mica lui medalie ascunsă la piept, pe dinăuntru, alături de medaliile și decorațiile
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
transmisă de cântecele fermecătoarei dive lusitane´´ *** „O voce splendida” - La Republică (Italia) „Emoții autentice” - La Vangarda (Spania) „Artizana noului fado, moștenitoare a Amaliei Rodriguez și a lui Jose Afonso, prin interpretarea sensibilă și autentică, în spiritul tradiției portugheze muzicale și poetice” - (Premio TENCO - Italia) „Vocea care rescrie nostalgia” (El Mundo - Spania) *** 2 decembrie 2015// DULCE PONTES la București: un concert ce a debutat nostalgic, dar s-a terminat cu multă veselie Dulce Pontes, cunoscută interpreta și compozitoare portugheză de fado, considerată
DULCE PONTES, REGINA MUZICII FADO, LA BUCURESTI: UN CONCERT CE A DEBUTAT NOSTALGIC, DAR S-A TERMINAT CU MULTA VESELIE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363244_a_364573]
-
în acțiuni menite a reconstitui și regenera ecoul faptelor de spirit moștenite, care determină fizionomia culturală a unui popor. Rememorarea se poate constitui în impuls de făptuire pe filiera unei stimulative continuități pentru cei marcați de sentimentul apartenenței la freamătul poetic al unui spațiu și mărturiile perene ale unei civilizații. Chiar și-ntr-un moment de expansiune a fenomenului globalizant ce rarefiază frontiere geografice numai cei care acționează în direcția prețuirii identităților naționale se pot considera eficienți participanți la procesul unei
SCULPTORUL CORNEL DURGHEU ŞI IDENTITATEA NAŢIONALĂ de NEGOIŢĂ LĂPTOIU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363223_a_364552]
-
ce se va desfășura în aceste zile la Chișinău și la Iași : -20 mai 10.00 Aleea Clasicilor, Grădină Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt” - Depunere de flori la bustul poetului Grigore Vieru - Deschiderea oficială a Festivalului la Chișinău - Recital poetic 11.00 Bibliotecă Națională pentru Copii „Ion Creangă”, Filiala de Carte Românească - Expoziția de carte „Eu sunt poetu-acestui neam” - Întâlnirea scriitorilor invitați la Festival cu elevi și profesori din școlile și liceele din Chișinău - Prezentarea volumelor: „Tu m-ai strigat
MARIN MIHAI : FESTIVALUL INTERNATIONAL DE POEZIE „GRIGORE VIERU”, EDITIA A VI-A, CHISINAU / IASI-2014// SPECTACOL EXTRAORDINAR ANASTASIA LAZARIUC LA ARENA PALAS MALL DIN IASI de MIHAI MARIN în ediţia [Corola-blog/BlogPost/363236_a_364565]
-
îndrăgostiți de Mateiu, în care Brăilița le-a lăsat rolul de crai de Curtea-Veche, el mulțumindu-se, într-un registru al ironiei subtile, în a fi...Pena Corcodușa?! Dacă vreți, echivalentul premiului de la Luceafărul a fost acel „coup de foudre” poetic, în care a descoperit în eruditul poet și estetician Octavian Mihalcea („acest Erasm de Drumul Taberei”; pare caterincă amicală, dar enunțul este extrem de adevărat) un „siamez” al gustului și adâncimii lirice. Turcea, Mazilescu și Dimov pe care Mihalcea îi adora
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
de sub tipar volumul „Vals în întuneric” (cu sprijinul financiar al familiei) și i-a răspândit poeziile în toate azimuturile literare. În condițiile normalei, acest „Vals în întuneric” ar fi fost un eveniment deosebit, în ambianța aproape nocivă a obositului textualism poetic. Postfața la carte, semnată de Octavian Mihalcea, va lămuri pe oricine de valoarea poetului pierdut prin săli de sport, săli de așteptare a recunoașterii valorii, săli de lectură din marea poezie a lumii. Eu voi menționa doar câteva din versurile
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Versurile Cristianei Maria Purdescu ființează într-un registru autumnal ce nu este încă desprins de fervorile solare ale anotimpului cald. Hipersensibilitatea lirică se manifestă cu deosebită acuitate. Neîmplinirile dictează mișcările sufletului poetic, supus multor încercări. Astfel, tentația abandonului este foarte aproape. Pluralitatea necunoscutelor determină o persistentă stare de insecuritate, accentuată de caracterul morganatic propriu anumitor legături sentimentale. Fiorul iernatic devine tot mai amenințător. Punctual, Cristiana Maria Purdescu abordează și subiectul profund umanitar
AMPRENTELE INTERIORIZĂRII DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368308_a_369637]
-
nu lipsesc, firește, din jocul liric-reflexiv al poetului: „Mă văd crucificat ca evreul Iisus,/ .../ unde-i rubinul iubirii de aproapele tău, frate Cain ?/ .../ Credem în Domnul ? În altceva nu poți crede.” În versuri de o frumusețe simplă și pură, verbul poetic e prezentat ca o cale de accedere la înalturile Cerului: „Cum să ajung fără scară la Tine, Doamne?/ Astăzi m-am apropiat de Tine cu un cuvânt,/ mâine cu încă un cuvânt,/ Cartea este scara pe care urc,/ până în ziua
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
procura această carte. * A treia secțiune a cărții m-a surprins cu ineditele sale “Fărâme de spiritualitate bologană” - legende, rememorări ale istoriei și ale unor superstiții locale - în versificarea autorului. Așadar, un “album” de folclor memorat, interpretat într-o manieră poetică “asortată” prozodic, fidelă tematic - lingvistic chiar -, picturală, dinamică și ... persiflantă. * Când am închis cartea, memoria mea m-a “atacat” cu încă o “notă acută”, pe care (asumându-mi-o “hic et nunc”), o ... “dau mai departe” (în contextualizarea subsemnatei): Botezând
IMPRESII PERSONALE DESPRE CARTEA „FĂRĂ VOIA MEA” DE MIRCEA GORDAN de CORNELIA COCIŞ în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368390_a_369719]
-
Acasa > Manuscris > Studii > AL FLORIN ȚENE - LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Categoria expresivității poetice are sensul de calitate fundamentală ce caracterizează limba artistică la modul general. Analizând această situație de-alungul istoriei stilistice, pornind de la retorică, practicată în perioada Renașterii, și până la stilistica structuralistă, dar aflată în penumbra unor denumiri variate și studiată din perspective
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368399_a_369728]
-
în penumbra unor denumiri variate și studiată din perspective diferite, expresivitatea literar-artistică nu poate fi izolată de factorii ce condiționează și defines funcția ei în comunicarea artistică. Acești factori sunt de natură estetică, lingvistică și psihologică. Potrivit factorului lingvistic, expresivitatea poetică își găsește originile și fundamentarea în calitatea și virtualitățile limbii actualizate în travaliu comunicării artistice. Glisarea de la starea potențială la actul realizat prin limbajul artistic se exprimă sub forma unui raport între general și individual, între uz și inovație, între
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368399_a_369728]
-
într-o ordine nouă, în raporturi inedited, ca rezultat al unei viziuni artistice proprii, creatoare. Aceasta face ca limbajul expresiv, mobilier simplu sau împodobire de sine (ornatus facilis sau ornatus difficilis), să funcționeze ca limbaj propriu al artei literare. Expresivitatea poetică, în ansamblul ei, este o categorie stilistică ce ține de structura din construcția artistică a operei literare, ce se manifestă în context și prezentă sub forma unor dominante stilistice care pun în evidență prin subtext sensurile acoperite, adânci ale unei
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368399_a_369728]