KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...217 218 219 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ceva de geamantane. În fond, ce rost are s-o fac pe grozavul că, în loc să dau o gustare și un pahar după spectacol celor de la teatru, am dat totul degeaba celor din cursa rapidă, printre care prietena lui Vlad o copilă pornită la drum de dragul lui; Aura ce privire senină și ce calm al zîmbetului în colțul gurii! și Lazăr totuși, unul din puținii, dacă nu singurul prieten, plecat la drum lung cînd soția lui e gata să nască, partener minunat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cineva șoptind în spatele lui. Se întoarce: Cristina îl privește cu ochii invadați de lumină și cu zîmbetul fluturîndu-i pe buze. Bonjur! îi răspunde, înclinînd capul într-un gest de salut. Mi-era teamă că nu mai vii; te așteptam. Fata pornește înainte, spre capătul magaziei, printre stivele cu lăzi și saci, urmată de Mihai. Ia loc o clipă, te rog! Se pierde după o piramidă din lăzi de carton, întorcîndu-se cu un ibric plin cu cafea și cu două cești din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vodca reținută? schimbă el tonul. Cristina scoate de sub un raft o cutie de carton sigilată, căreia vrea să-i deschidă capacul. Le iau pe toate douăsprezece spune Mihai, luînd sub braț cutia. Ce faci cu atîta vodcă? Petrecere surîde Mihai, pornind către ieșire, dar cînd ajunge lîngă masă, se oprește, lasă cutia și se întoarce spre fată. Aș vrea să mai insist, dar mi-e teamă că, tu avînd o... o legătură serioasă, aș putea să te jignesc, iar dacă am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prinzîndu-i brațul, obligînd-o să se întoarcă spre el. Ce atîta suspiciune, Maria?! o întreabă, întîlnindu-i privirea plină de răutate. E drept, strînge el din umeri, fără să elibereze brațul, ci doar slăbindu-l comparația asta e banală, e prea uzată; pornește din intenția de-a face un compliment unei femei tinere, spunîndu-i că, mai degrabă, poate fi considerată soră cu propria-i fiică... Ia te rog mîna de pe mine! tremură Maria furioasă. În fața tonului aspru, Mihai, dezumflat, se retrage. Ai impresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ne consideri doi con-țărani, nedemni de nasul tău fin! Puțin îți pasă dacă, lăsîndu-te admirată de bărbați, îl jignește pe nea Toader sau nu! Ba-mi pasă, și-mi pasă foarte mult, să știi! se ridică Maria brusc din fotoliu, pornind spre fereastră. Dacă azi sînt doctoriță, sînt datorită lui! Cînd alții, din cauza tatălui meu, voiau să mă alunge din facultate, el mi-a oferit protecție: m-a luat de soție! Ba mai mult accentuează Maria, vrînd să amintească de Doina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
numai după doi pași se întoarce și-i umple paharul: Asta-i pentru cum ai condus... Umpleți și domnului profesor arată Lazăr paharul de alături. Meritul îi aparține pe jumătate... Șoferul nu înțelege aluzia lui Lazăr; umple paharul profesorului și pornește spre bucătărie. Vă rog, poate-l vedeți pe chelner... spune încet Letiția, ridicîndu-se de pe scaun cînd șoferul trece pe lîngă ea. Andrei aprobă din cap și, cînd ajunge în bucătărie, nevăzîndu-l pe Ovidiu, îi spune lui Pavel: Vezi că pipița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
voi ține minte." *** Unde-i mama? întreabă Săteanu, zărind-o pe Doina în salon. Cred că-i după cumpărături spune Doina, închizînd cartea. Ești supărată? Poftim?! A, nu, tăticule... Vremea asta... Mie-mi spui de vreme! clatină din cap Săteanu pornind spre bucătărie. Deci nu-i acasă rîde el complice spre Doina, arătînd că intră încălțat, încă plin de apa de la zăpada topită pe ghete. Am venit să mănînc ceva în fugă și să văd dacă au terminat sudorii jos. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doar că se profilează la orizont conducerea colectivă, muncitorească. Mîine la prînz vreau să-mi fie gata lucrarea, te rog! hotărăște Săteanu, apoi, auzind încuviințarea directorului, salută și închide. Doinița, hai să mănînci cu tăticu' strigă el încet, cu drag, pornind spre bucătărie. Fata coboară scara interioară și-l ia de braț: Deseară mă duc la teatru, la vizionare; sînt invitată; am să vin mai tîrziu. Bine, Doinița, bine. Mai facem petrecere mîine seară aici? întrebă fata, vrînd să pară indiferentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vrei o țigară? Mulțumesc! Voi deveni viciat surîde Mihai, rotind între degete țigara primită. Viciat ești. Vei căpăta unul în plus. De ce-ai venit aici, Maria? întreabă el prompt, simțindu-se stăpîn pe situație, prinzînd cu delicatețe mîna femeii, pornită prin aer într-un gest evaziv. Ochii Mariei, speriați, se uită în ai bărbatului, care stă în fața sa, în picioare, calm, cu mîna încleștîndu-se mereu, pînă la durere, pe încheietura mîinii sale. Îl vede cum lasă țigara în scrumieră, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
O să... Am să... Și copilul?! tresare femeia, ridicînd privirea speriată, aducînd pentru prima oară în discuție, cu glas tare, existența Doinei. Ră... rămîne aici, la orfelinat a răspuns fata și n-au mai discutat despre asta. Abia acum, cînd Săteanu pornea spre salon, cu Doina în brațe, copilul nechemat de nimeni în existența lor se impunea luat în considerație. Fata a apărut pe cealaltă ușă, auzind ceva vorbe, înțelegînd că a venit el, preocupată să pară naturală, ca să facă o impresie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
saltele, privind aiurea. Bătrîna cu ochelari, înțelegînd că vecina ei n-o ascultă, a tăcut și ea, mulțumindu-se să ofteze cînd și cînd. Cățelușa a mîrîit scurt, iar stăpîna a înțeles că vrea afară; s-a ridicat și a pornit spre grupul sanitar. Nina s-a culcat din nou, cu ceafa rezemată de brațul actorului, învelită pe picioare cu pătura aspră, înfrumusețîndu-și fața adormită cu un surîs de plăcere. Vîntul, doar el, ca un nebun, mai lovește ferestrele. Țăranul pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
capătul celălalt al etajului, cîntă un aparat de radio. Cristina prinde poșeta și pachetul în mîna stîngă, să poată trage cu dinții de mănușa dreaptă, să și-o scoată. Apropie degetul îndoit de ușă, vrea să bată, dar, nehotărîtă, renunță. Pornește înapoi spre scara centrală, tiptil, pe vîrfuri, să nu facă zgomot. Pachetul de sub braț, ca un sul, îi lunecă, lovind înfundat cimentul. "Sînt ridicolă gîndește fata. El, măcar, avea scuza că băuse cînd a fost pe la mine, la magazin..." Prinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi mai dăm la zece, la două noaptea, la șase... Ce-i cu maică-sa? întreabă Lazăr. A fost împunsă în burtă de vacă. Am operat-o de două ori. L-ai mințit cînd...? face Lazăr un gest cu capul, pornind alături de Radu spre locul lor. Nu. Va trăi, dar nu datorită mie. Înfiorat de tonul medicului, surprins de o asemenea mărturisire, Lazăr întoarce privirea. Radu scapără printre dinți o înjurătură la adresa vieții și se trîntește pe saltea. Groaznic, Lazăre, groaznic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Taci odată îl roagă doctorul, încercînd să se liniștească. Lazăr întoarce capul spre profesor, care îl privește lung, iscoditor, sfîrșind prin a arăta paharul: Parcă era mai bun ăla din studenție... Ce-o fi vrînd să zică? se întreabă Lazăr, pornind spre masă, ca să mai poată sta un timp pe scaun. E drept, am băut atunci whisky, dar... Nu, ăia nu m-au turnat, ce, erau proști?!, riscau mai mult ca mine... Și nici nu știau exact cine sînt... Și totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
du-te la nenea de acolo și-l pupă; el a adus mîncarea. Copilul se uită spre Mircea Emil, apoi spre fată. Da, el a adus mîncarea îl asigură fata, lăsîndu-l lin brațe. Du-te și-l pupă. Nehotărît, copilul pornește încet spre masa la care stă Mircea Emil. Ce-i? întrebă acesta surprins, văzîndu-l pe copil, timid, lîngă scaunul său. Púuu-pi răspunde copilul, țuguindu-și buzele. Tatăl copiilor a ajuns și el lîngă masă: Vrea să vă pupe, pentru carne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
masă, în fugă, ascunzîndu-și fața în poala mamei lor. Mircea Emil își simte obrajii arzînd, iar ochii încep să i se scalde într-o pînză groasă de ceață, care se prelinge încet spre rădăcina nasului, transformîndu-se în două picături mari, pornite în jos, de-a rostogolul. Mă duc să mă întind și eu pe o saltea spune el, ridicîndu-se jenat, pornind aiurea, pe lîngă ferestre, dincolo de care, în întunericul lăsat, se aude vîntul învăluind zăpada. Țăranul mai aduce de afară un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se scalde într-o pînză groasă de ceață, care se prelinge încet spre rădăcina nasului, transformîndu-se în două picături mari, pornite în jos, de-a rostogolul. Mă duc să mă întind și eu pe o saltea spune el, ridicîndu-se jenat, pornind aiurea, pe lîngă ferestre, dincolo de care, în întunericul lăsat, se aude vîntul învăluind zăpada. Țăranul mai aduce de afară un braț de lemne, din stejarul tăiat, așezîndu-1 peste celelalte, la gura sobei. În bucătărie, femeile au terminat de curățat farfuriile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
au ajutat la curățenie s-au retras, Andrei umple o cană de tablă, de vreo cinci litri, cu vin, apoi încuie carnea rămasă și vinul în dulap. Sultana ia cana cu vin, Mihaela pune în poala șorțului cinci pahare și pornesc spre scara ce duce la camerele lor, urmate îndeaproape de șofer. Le lăsăm pe ele să bea mai mult șoptește Ovidiu spre Pavel în timp ce ajung la scară. Cînd or să adoarmă, umblu eu la bani. Vezi, să nu faci vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dar... Hai să ieșim, nu te supăra că nu-s o gazdă..., mulțumesc că m-ai anunțat!, cred că după vizionare mă duc la uzină... Ce bine c-ai venit, altfel nu ajungeam la vizionare. Mulțam! Încuie ușa în grabă, pornind spre scări cu pași mari, continuînd să se îmbrace din mers. Afară nu mai ninge, dar vîntul continuă să sufle cu înverșunare. Pe străzile curățate deja de zăpadă circulă autobuzele transportului local. În centru, în fața magazinelor, vînzătoarele au terminat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
niște tineri surprinși în trei ani consecutiv, la ora solstițiului de vară, astronomic vorbind, dar de vară sau de iarnă pentru caracterul fiecăruia, după cum soarele interior e sus, la cota maximă, ori jos, la punctul inferior, sub orizont; zic deci, pornind de la pretext, s-a ajuns la un spectacol ușurel, cu trei colegi, conduși de o femeie, un spectacol în care se glumește, se cîntă, se bea, într-un cuvînt, un spectacol ce dă actorilor posibilitatea unui relache pe scenă, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
accept că savarina de atunci a devenit domnișoara de acum, din seara asta, a cărei prezență m-a făcut să privesc pieziș în întuneric. Fericit Vlad, și-l invidiez pentru asta, că s-a stabilit la Sorina, fetița care a pornit la drum pentru el; el, care a înțeles de ieri încoace că o iubește, că fata are o frumusețe interioară și a găsit resurse, din calcul ori din naivitate, să-i ia cameră la hotel. E totuși un tip tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lua numai să-i aduc apă. În rest, rîde Mihai ușor, sub impresia amintirii umblam toată ziua pe haturile ogoarelor și prin lanul cu grîu. Visul meu era să prind o prepeliță. Tata reușea. O asculta cum face pitpalac și pornea tiptil, în contra vîntului, iar cînd o zărea, arunca haina peste ea. Știi ce frumoase sînt prepelițele! Au, așa, un aer de pasăre matură, gravă; foarte căutate; au o carne!... Pe obrazul Doinei, devenită gravă, trece un surîs ca o tresărire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bucătăriei de vară, unde, ca o cățelușă, să aștept prima plăcintă. Am avut, în schimb, haina cu guler brumăriu și serile tîrzii, cînd se întorcea tata și mă întreba, cum a făcut-o aseară: "Unde pupă tata fata?". De aici pornește dragostea mea pentru tăticu', de pe o treaptă superioară celeia discutată de Freud. Iar de substituit, în nici un caz n-am dorit vreodată să mă substitui mamei, pentru că între mama și tata n-am văzut vreun gest din acela... Ba din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
poate, dacă aș fi sigur că învață ceva din ele, și-aș fi făcut-o, altădată, nu acum, la sfîrșitul acestei zile de lumini și umbre, pete și culoare, în chenarul căreia, ea, Doina, trebuie să rămînă teritoriul adolescentin, interogativ, pornită cu fruntea sus, lucid, să înfrunte existența." Despre bunicul meu, răspunde tăios Doina cel care, la vremea senectuții, iese la marginea satului și crește în ascuns, poate chiar numai și-n sufletul lui, un vițel gras, nu știu prea multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mă uit în întunericul de dincolo de fereastră și mă întreb: de ce? Cînd am văzut-o ieșindu-mi în față, pe culoar, între un ficus imens și ușa bucătăriei, în capotul ei superb, strîns pe talie, am crezut că picioarele îi pornesc direct din gît, zău! Înaltă cît mine, un zîmbet... Superbă! De ce nu m-oi fi dus a doua zi la întîlnire, de ce?? Hai că devii...! face profesorul un gest de respingere, fluturîndu-și mîna, dar, înainte de-a termina gestul, ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]