5,661 matches
-
să treacă peste marginea de sus a crestei. El le cunoștea poteca, spre izvor la adăpătoare. Mistreții o străbăteau chiar prin mijloc, vulpea și lupul ocoleau însă locurile despădurite. Privi în jur... căută un loc cât mai potrivit să se posteze. Peste pădure se așternu o tăcere ciudată, și, doar cu un piuit în surdină, timid, țopăia un pițigoi din loc în loc, sus de tot în vârful unui fag. Anton stătea țeapăn, neclintit, să nu sperie minunea și așteptă. Deodată, ceva
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tocmai sus, gonind pe povârniș, cu salturi avântate peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar o lăsă jos... Renunță jenat. Căpriorul, spre satisfacția lui, dispăruse. Cu arma pe umăr, coborî pe o potecă neumblată de om și se postă la ieșirea dintr-o râpă mică. Deodată tresări... și, gândi cu voce tare: „Lupul.. lupul!“ și, din instinct, cu o mișcare, întoarse pușca. Lupul se apropia cu pași largi, prudenți... chiar spre dânsul. O bubuitură răscoli codrii... Anton trase orbește
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din mine, chiar îl laud. Este o viziune simplă, dar bolnavă rău de pesimism, cred unii. Alții, dimpotrivă, înclină să spună că tabloul este o asumare a realului. Nimic mai simplu decât această pictură a mea. Ți-aș putea-o posta pe net, ca pe toate epistolele mele, dar aș ucide tot farmecul interpretării. Sau poate că așa îi ucid farmecul, rezumându-ți ideea... Un glob pământesc răsturnat aiurea, care are un pisc. Este piscul lui real: Chomolungma. De peste tot, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
câine rătăcit, sufla jeturi de abur. Nici un tren nu va avea acces spre Belgrad decât după ce va fi trecut Orient Expressul. Timp de o jumătate de oră va fi larmă și mișcare, vor sosi ofițerii de la vamă și vor fi postate santinele În fața postului de gardă, apoi trenul va pleca șuierând și apoi astăzi va mai fi un singur tren, un mic tren local spre Vinkovce. Ninici Își Înfundă mâinile adânc În buzunare. Apoi va avea destul timp pentru Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și beau Împreună, Într-o strânsă Înțelegere, deveniră intoleranți unul cu celălalt. — Mă jigniți, excelența voastră. Sunt un artist. — Optzeci și șapte de parale. Ultimul preț. Cei trei ofițeri ședeau În jurul mesei, de pe care fuseseră luate paharele. Doi soldați erau postați În fața ușii, cu baionetele la arme. Dr. Czinner Îl urmărea pe colonelul Hartep din priviri, cu curiozitate: ultima oară Îl văzuse la procesul Kamnetz, manevrând martorii mincinoși cu grațios dezinteres pentru dreptate. Aceasta se Întâmpla cu cinci ani În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
căci prințesa Anuanúa, șapte dintre fete, centura regală, chiar și Marea Perla Sfântă erau la adăpost. Fusese o călătorie lungă și dificilă, dar meritase. Totuși, bucuria lor nu dură decât câteva secunde, atât cât îi trebui prințesei Anuanúa ca să se posteze în fața zâmbitorului Miti Matái și să-i ceară direct și fără ocolișuri: După moartea tatălui meu îți poruncesc, ca regina a insulei Bora Bora, să mă duci înapoi pe uscat, alături de soțul meu, regele Octar. Dacă lumea s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în lături cu respect și acum forma un larg și tăcut cerc. Xudura se postă dinaintea capetelor și începu să le acopere cu blesteme, strigând din răsputeri și agitând în fața lor un fel de apărătoare de muște din pene. Îi insulta pe morți cu cele mai rele epitete și, nu o dată, se întoarse brusc ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ani Îți lăsa impresia că joacă impecabil rolul unui octogenar nebun. Mai tîrziu, cînd venea pe la noi, În Tei sau În noul nostru apartament, proprietate de stat, din Balta Albă, Îl auzeam prin ușa Întredeschisă vorbind de unul singur, se posta În fața peretelui și povestea de zeci de ori aceleași Întîmplări: cum a cunoscut-o pe Luci și ce picioare mici avea ea că-i Încăpeau săndăluțele copilului și explozia aceea de bucurie cînd el s-a Întors acasă: De tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mînat de intențiile cele mai bine, și poate că domnul Rennit, abandonîndu-și clientul, se purta, pentru prima oară În viață, ca un adevărat cetățean. Între timp, un inspector de poliție care Încerca zadarnic să se ascundă după un ziar se postase la intrarea magazinului. Ziarul era Daily Mirror, iar Rowe putu desluși, privind peste umăr, un desen umoristic care ocupa aproape Întreaga pagină. La una dintre ferestrele imobilului de peste drum apăru brusc fața domnului Rennit - o figură speriată care se retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ochiul provocator. Asta se numește flirt și e o activitate pentru oamenii lipsiți de griji. Rainer și Anna, pe care oricum nu i‑ar asocia nimeni cu lumea din tramvai, pentru că nu arată ca unii care vin de la muncă, se postează fără griji pe platforma deschisă și lasă vântul să le bată direct pe chipurile sălbatice. În curând tramvaiul o să fie doar o amintire, iar sub ei se vor afla într‑o mașină nouă. Prăpastia dintre Hans și gemeni s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
făceau se simțea nuanța de rutină și obișnuință, un sentiment de oboseală și indiferență, și atunci cînd oamenii și-au reluat locurile de dinainte cu elasticitatea obsedantă a mercurului, polițiștii n-au dat semne de furie sau nerăbdare. S-au postat din nou În jurul mortului, așteptînd calm să vină timpul pentru următorul punct din programul lor invariabil. Iar acum, ca și cum s-ar fi rupt barierele tăcerii, reținerii și sfielii, ca și cum, printr-o recunoaștere finală, s-ar fi risipit orice urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de islandezi cu niște nume ciudate de îți stă mintea-n loc. Mai rău, este faptul ca românii nu își dau seama, sau nu vor să accepte situația, că e periculos să avem un asemenea cont, în momentul în care postăm fotografii cu copiii noștri, sau diverse lucruri din viața personală care pot fi aflate ușor de cine știe ce nebun. Am înțeles, că în țări precum America, pedofilii urmăresc aceste conturi și răpesc copiii unora care își postează poze cu ei. A
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în momentul în care postăm fotografii cu copiii noștri, sau diverse lucruri din viața personală care pot fi aflate ușor de cine știe ce nebun. Am înțeles, că în țări precum America, pedofilii urmăresc aceste conturi și răpesc copiii unora care își postează poze cu ei. A devenit celebru cazul unei femei, care a postat fotografii cu ea pe contul ei și și-a dat întâlnire cu un tip. Acesta a violat-o, după ce i-a turnat pe față acid și a mutilat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din viața personală care pot fi aflate ușor de cine știe ce nebun. Am înțeles, că în țări precum America, pedofilii urmăresc aceste conturi și răpesc copiii unora care își postează poze cu ei. A devenit celebru cazul unei femei, care a postat fotografii cu ea pe contul ei și și-a dat întâlnire cu un tip. Acesta a violat-o, după ce i-a turnat pe față acid și a mutilat-o! Facebook a devenit un univers în sine. Orice adolescent din Occident
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu ceilalți, se "sinucide" pur și simplu, din punct de vedere social. „Trebuie să existe mai multă informare a publicului larg în legătură cu ceea ce înseamnă viața privată, în momentul în care te înscrii pe un site de socializare, sau faptul că postezi o poză sau un video", zice juristul pe bună dreptate, dar din păcate asistăm la o redefinire a spațiului privat și a modului în care noi îl vedem pe Internet. înscrierea pe un astfel de site, prezintă riscuri mari, întrucât
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Sunt azi de Sfântul Dimitrie foarte mâhnit, când văd cum guvernanții jubilează și zâmbesc plini de încredere cu gândul la moțiunea de cenzură de mâine, în timp ce amărâții acestei țări în loc să-și ia coasele și topoarele în mâini și să se posteze la intrările Parlamentului, stau cu zilele la rând ca să vadă moaștele știu eu mai cărui sfânt adus de aiurea, de către popii acestei țări, nu cu gândul la binele obștei, ci pentru îndestularea chimirului propriu. Și uite așa e Bucureștiul zilei
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din nefericire, există și pomelnice răuvoitoare. Nu sunt multe, dar există". Preotul atunci se roagă pentru sănătatea chiar a celor menționați în astfel de situații. In cazul altor confesiuni, cum ar fi Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, rugăciunile sunt postate la vedere, direct pe site-ul casei de rugăciune "Sunt Maria și am 10 ani și mă rog lui Dumnezeu și Fecioarei Maria să nu îmi mai fie frică de vampiri și diferiți monștri", scrie o utilizatoare care se semnează
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
o fi avut și el o mătușă Tamara, ca toți politicienii români, care-i lăsase o avere imensă, pusă la dospit în vreo bancă elvețiană. Singurul site pe care-l frecventa cu regularitate era unul literar, agonia, pentru că acolo își postase Leo unele scrieri bufone, proteste împotriva unei lumi de care nu se mai simțea legat decât prin râs și depresie. L XXXVII Tot mai des o visam pe Valery Irons, interpretată de Pamela Anderson. Se făcea că apărea în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu-l lase să intre. Cosmin îl îmbrânci șuierându-i: la o parte, bulaiule! Alergă spre clădirea cea nouă a blocului operator și urcă treptele în goană. În urma lui se auzi țăcănitul liftului, din care ieșiră doi infirmieri solizi. Se postară în pziție agresivă în fața intrării. Deja la etajul unu, Cosmin izbucni în râs - se pare că aveau de gând să-l anihileze. Le-o luase înainte. Intră ca o furtună în anticamera unde își avea biroul secretara. Surprinsă că intrusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înghețate, cu tancuri și soldați, îndreptîndu-se spre front, din zilele când plecam în vacanță sau veneam din Lisa, dar despre ce se petrecea în București, atunci, pot povesti un singur lucru; am fost martor când niște polițiști îmbrăcați în civil, postați pe bulevard în dreptul Cercului Militar, tăiau cu foarfecele cravatele prea bălțate ale malagambiștilor*, acuzați că nu se îmbrăcau decent într-o țară aflată în război. A fost perioada cea mai sinceră din viața mea, după plecarea din Lisa. Poate, singura
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se retrage: Perimteți-mi, domnule, să vă prezint în numele întregului personal felicitările noastre cele mai calde și la mulți ani. Îți mulțumesc. Sunteți foarte amabili. Plăcerea e de partea noastră, domnule. Majordomul ieși discret. Mortimer se duse la fereastră și se postă în spatele soției lui, a cărei privire rămăsese fixată asupra nemilosului peisaj. — Hai să coborâm. Rebecca nu se clinti. — Nu-ți face griji pentru copii. O să-i supravegheze el. E o persoană de încredere. — Sper că nu vor sparge ceva. Jocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ani de viață. — Cred că ai dreptate, spuse după un timp Rebecca. Mai aruncă o ultimă și lungă privire spre mlaștini, apoi își scoase colierul de perle din sertar și îl încheie cu grijă. Afară, câinii urlau solicitându-și cina. Postată în ușa dinspre Holul Mare, cu mâna ei mică vârâtă în mâna lui Mortimer, Rebecca se pomeni în fața unei încăperi ticsite cu rude ale soțului ei. Nu erau mai mult de doisprezece, dar ei i se părea o imensă mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse Jason. Să te conduc? — Nu, mulțumesc. Jason îl urmări pe Richard cum își ia pardesiul. Auzi ușa deschizându-se, apoi închizându-se. Richard ieși. Era la jumătatea drumului spre casă, când un bărbat se ivi din întuneric și se postă în fața lui. — Sunt Edward Whiter, spuse el. Avea accent american, barbă și dinți îngălbeniți. — Ești Richard Maple? — Da. — Aș vrea să discut cu amândoi, cu dumneata și cu domnul Jason Rudd, acum. — De ce? — Vreau să vă spun ceva. E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi în acest caz decât un alter ego? Deportarea în Siberia (după invazia sovietică din 1944) a personajului politic P.H.Lippa îl va fi aruncat într-un fel de muțenie sentimentală. Aceasta pentru vreo 10-15 ani. Acum scriitorul s-a postat „strategic” „în spatele” eroului său, Domnul R., și imaginează așteptate întâlniri cu Teodora, beția nudității și a îmbrățișărilor prelungite, în poziții descoperite „natural”, cu gemete discrete și retrageri în momente de liniște și de contemplare a trupului ei extenuat (sau aparent
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spre cei trei bărbați. Simți în stomac o mare căldură, care se urcă spre cap. Mușchii i se încordară, și se năpusti asemenea unui vultur spre primul adversar. Luat prin surprindere, acesta fu împins în spate. Imediat, ceilalți doi se postară în fața lui Antonius, încercând să-l oprească, așa cum încerci să ții la distanță o fiară sălbatică. Antonius striga și gemea. Lupta cu o furie dezlănțuită. Când mânia ajunse la culme, încețoșându-i privirea și făcându-i inima să stea în loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]