6,029 matches
-
povestirile, poveștile didactice, versuri originale, poezii populare, articole didactice, corespondență și ample capitole de note și variante, glosar și bibliografie (a operei și critică). Este cea mai bună ediție după, cronologic vorbind, aceea a lui G. T. Kirileanu. Calitatea sa primordială, și anume grija pentru ținuta științifică, pentru acuratețea textelor, B. și-a vădit-o cu prisosință între anii 1975 și 1991, când a condus redacția Ediții critice, ani în care au apărut numeroase volume de referință în colecțiile „Scriitori români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285861_a_287190]
-
Nimic din ce se întâmplă în poemele lui I. - unde se întâmplă întotdeauna ceva, fără de însemnătate - nu semnifică ceea ce ar crede cineva care ar percepe evenimentele și relatarea lor din afară. Sensul se află întotdeauna dincolo de fapte, într-un gol primordial, într-o absență care guvernează lumea. De aici, temele subiacente, dar recurente, ale poemelor despre descoperirea neantului din miezul lucrurilor: fascinația morții - a absenței vieții ca succesiune de gesturi semnificative, viața ca vis, amintirea - adică sublimarea a ceea ce este sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
generația ’90 l-au recuperat pe I. ca pe un precursor. Dar pentru tinerii acestor ani, care au recurs la descrierea concretului cotidian, la detașarea ironică, la fantasticul inserat în banal, la intertextualitate, lumea există. Ei nu au sentimentul golului primordial care organizează la I. percepțiile. Trebuie adăugat că I. este unul dintre traducătorii eminenți ai unor capodopere ale literaturii contemporane, alegându-și lucrări de maximă dificultate lingvistică și de maximă deschidere filosofică: Ulise de James Joyce, romane de William Faulkner
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
de protoni necesar pentru fosforilarea oxidativă. Detoxifierea amoniacului produce uree, principalul metabolit al azotului. Ureea este hidrosolubilă, și astfel apare nevoia unui sistem de eliminarea substanțelor azotate hidrosolubile, dintre care mai fac parte și creatinina și acidul uric. Pe lângă funcția primordială de eliminare a deșeurilor metabolismului azotat, rinichiul mai îndeplinește o multitudine de funcții vitale. 21.1. Funcțiile rinichiului Funcții excretorii a. Excreția produșilor metabolismului azotat precum ureea (principalul catabolit azotat al metabolismului proteinelor la om), acidul uric (catabolitul principal al
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
fost considerate ca fiind determinante în decizia de vot. În concluzie, în modelul Columbia, precum și în modelul Michigan, există factori de lungă durată (variabile sociologice sau de atitudine) și nu factori de scurtă durată (numai pentru perioada campaniei) care sînt primordiali. Tradiția franceză a ecologiei electorale în ceea ce o privește insistă asupra factorilor geografici, sociologici și istorici, care formează concepția clasică americană privind caracterul secundar al campaniilor în formarea opiniei de vot. Un ansamblu de cercetări probează o schimbare de perspectivă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
alt participant la coproducția realității electorale. II. Modernizarea practicilor și permanența factorilor politici Campaniile electorale s-au modernizat sub influența mediatizării vieții politice și a tehnicilor de comunicare. Totuși, acest fapt nu implică permanența factorilor politici care își păstrează poziția primordială în opțiunile strategice. În cadrul strategiilor de comunicare, situația actuală determină coexistența mijloacelor tradiționale și a celor moderne de propagandă. Întotdeauna se pune accent pe reuniunile regulamentare, dar și pe broșuri, pe "afișajul sălbatic" și pe jurnalele electorale. Însă mijloacele media
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
În Unitatea Originară a Primului Lucru se află Cauza Secundară a tuturor lucrurilor, împreună cu germenul Inevitabilei Anihilări 17. Riguroasă construcție teoretică din Eureka se corelează cu această presupoziție originară, iar universul "descoperit" de autor se supune, pe deplin, acestei canon primordial. Pentru Poe, " Unitatea"18 este postulatul de bază al metafizicii sale. Din ea derivă inevitabilitatea creației, în timp și în spațiu, pentru ca, așa cum afirma chiar poetul american, procesul conține, în el însuși, rațiunea propriei dispariții 19. La originea tuturor lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
puse în mișcare de actul originar: Unitatea este tot ce afirm despre Materia originară creată; dar îmi propun să arăt că această Unitate este insuficientă pentru a explica formarea Universului material, fenomenele existente, dar și inevitabilă lui anihilarea. Odată cu particulă primordială, primul act al creației se încheie 21. Eterogenitatea, vizibilă astăzi, a formelor de manifestare ale realului, este tocmai rezultatul diviziunii și apoi al dispersiei simetrice a acestei particule originare în spațiul, conceput pascalian, ca "o sferă a cărui centrul este
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pentru oamenii obișnuiți, unul lejer, aproape transparent, pentru artist ori poet"37, instituit de faptul că puterile noastre de reprezentare sunt orientate spre lumea exterioară și formate în conformitate cu sistemele închise, izolate ale acesteia, astfel încât individualitatea lucrurilor ne scăpa. Această existența primordială, într-o continuă stare de tensiune, se actualizează, de-a lungul unor serii ramificate, divergențe și diferite ("vagant[e]") de sursa ce le generează, fiecare însă corespunzând unui anumit grad calitativ al acesteia, cu alte cuvinte, sunt forme materiale (imagini
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
suferă de o misterioasă boală și tot în jurul lui se stinge odată cu el. În povestirea lui Edgar Poe, există chiar și un echivalent al cărții pierdute asociate motivului Graal-ului, evocând distrugerea oricărei coeziuni, alterarea memoriei și, odată cu ea, a stării primordiale, dar și moartea, declinul din natură - adica a vietii spirituale, în general: poemul alegoric "Palatul bântuit" are tocmai aceste semnificații majore. Prin legenda lui Joseph of Arimathea, contribuția cea mai semnificativă la ciclul Graal-ului a lui Robert de Boron, cum
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
alfabetul prismatic"23) se topesc (sunt "comprima[te]") într-un fel de nebuloasa primară ("aburii", asemeni "cămărilor de bura" din "Margini de seară"), eterogena, în care entitățile componente se întrepătrund, sfârșesc ("expia[za]") prin a-și regăsi unitatea de fuziune primordială ("amestec"), pierzând, în schimb, limitările spațiale ("fracția"), ori temporale ("secundă") obișnuite. În această existența originară, "substituțiile ferestrelor" - "the vacant eye-like windows" din povestirea lui Edgar Poe - , entitățile primare, pure, virtuale, impasibile și inactive, inconștiente, semnificând existența în sine, pe cale să
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
aluzie directă, în continuarea, pare să fie, în viziunea barbiana, unul din textele esențiale pentru "revoluția poetica" inițiată de scriitorul american. În forma unui colocviu celest, între doi iubiți postumi, Monos și Una - ale căror nume exprimă reîntoarcerea la unitatea primordială, unul din conceptele cheie ale proiecției cosmologice din Eureka, Monos îi povestește Unei despre procesele morții, decăderii, alterării conștiinței, în starea post-mortem, înainte de regăsi în Aidenn regatul cunoașterii, sensul mousike...". Atunci are loc renașterea să (co-naisance)46 care conduce la
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în original] 18 Idem, p. 30: "Oneness is a principle abundantly sufficient to account for the constitution, the existing phenomena and the plainly inevitable annihilation of at least the material Universe". 19 Idem, pp. 30-31: "The willing into being the primordial particle, hâș completed the act, or more properly the conception, of Creation. We now proceed to the ultimate purpose for which we are to suppose the Particle created that is to say, the ultimate purpose șo far aș our considerations
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ever în fact, more regularly - more rigorously deduced" - but alas! The processes lie ouț of the human analysis - at all events are beyond the utterance of the human tongue". 21 Idem, p. 31: "The assumption of absolute Unity în the primordial Particle includes that of infinite divisibility [s.n.]. Let uș conceive the Particle, then, to be only not totally exhausted by diffusion into Space. From the one Particle, aș a centre, let uș suppose to be irradiated spherically - în all directions
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
argumentează funcționaliști, sistemele sociale sunt caracterizate prin stabilitate și tendința către echilibru stare a balanței în care relațiile între părțile variate ale sistemului rămân la fel. Problema de ce o societate adoptă o anumită formă particulară de existență este o preocupare primordială pentru funcționaliști. Premisa fundamentală explicativă de la care pleacă răspunsul acestora constă în aceea că orice societate ia forma ei particulară de existență deoarece acea formă lucrează (funcționează) bine pentru societate în situația ei dată. După cum știm, societățile există într-un
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ca descriptor pentru emergența conștiinței naționale. Termenul este neinspirat sub două aspecte. În primul rând, prefixul "re-" implică mitul pe care A.D. Smith (1986, p. 191) îl numește "povestea frumoasei adormite". Povestea decurge după cum urmează: identificarea națională este un dat primordial al conștiinței umane, însă, datorită unor conjuncturi istorice nefavorabile, aceasta a fost estompată și retrogradată undeva în fundalul conștiinței. Odată înlăturate acele contingențe istorice inhibatoare, identitatea națională reiese din nou la suprafață din subteranele conștiinței. Desigur, această argumentație primordialistă este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
producerea de subiecți obedienți statului, docili politic și utili pe plan economic. Este finalitatea ideologică a ceea ce am numit, mai sus, patriotism utilitarist sau instrumental. Educația este însărcinată, în privința misiunii sale, cu o dualitate asimetrică: edificarea religioasă își păstrează caracterul primordial în modelul antropologic promovat de autoritățile statale în decursul primei părți a secolului al XIX-lea, însă aceasta este însoțită de sarcina complementară de a crește subiecți ascultători și productivi față de Stăpânire. Ivirea manualului în spectrul instrumentelor didactice și impunerea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de secularizare a literaturii didactice românești. Manualele de istorie și geografie păstrează dualitatea asimetrică din perioada precedentă, inversându-i însă ierarhia finalistă. După momentul unirii principatelor dunărene din 1859, pe măsura accelerării eforturilor de construcție a statului-națiune unitar român, scopul primordial al educației preia o finalitate identitară. Religia își păstrează un loc de cinste, însă este relegată pe plan secund de discursul naționalist- identitar căruia îi este, în cele din urmă, subsumată. Totuși, chiar și în această perioadă de amplificare a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
primul rând, școala asigură locus-ul instituțional în care noii membrii ai comunității intră în contact oral cu tradiția mnemonică instituită de societate, facilitând prin aceasta socializarea mnemonică și echiparea lor cu o memorie sociobiografică. În al doilea rând, funcția socială primordială a școlii este de a asigura un proces educațional, în cadrul căruia moștenirea culturală a societății este prezervată și transmisă mai departe pe calea unei pedagogii a memoriei. În fine, prin crearea de texte istorice sub forma manualelor școlare de istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lor. Începutul românilor în Dacia este cronografiat de Maior ca venind odată cu "descălecarea românilor în Dacia" în urma cuceririi romane (Maior, 1990). Totuși, Maior simte nevoia de contextualizare istorică, astfel că narațiunea istoriei românilor pornește, în lucrarea sa, de la momentul contactului primordial al romanității cu teritorialitatea dacică reprezentat de primele războaie ale romanilor cu dacii din timpul lui Iulius Cezar. Patru decenii după Șincai și Maior, Alexandru Papiu-Ilarian (1852, p. 2), prelungitor al paradigmei ardelene în Școala latinistă, recalibra momentul cronogenetic al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acestea și au pricinuit mai mari nefericiri de cât ar fi putut să aducă rumânilor ori care putere streină" (Aaron, 1835, p. xi). Unirea politică a poporului român, "desmădulat" după "valurile de necazuri" declanșate de popoarele migratoare, ar reîmplini unitatea primordială a Daciei Traiane. Împlinirea națională și mântuirea politică a românilor au fost obstaculate de intrigile boierești, comploturile intestine, luptele interne pentru putere și tron, și, în general, de "dihonia" continuă între familiile nobiliare. "Pe când nația desfășura o energie națională apărând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rumânii pentru o deșărtăciune a unui și a altuia vărsară sânge de rumân!" (Aaron, 1835, p. xi). Lipsa de solidaritate etnică și absența coeziunii naționale "supseră măduva țării mai mult decât răsboaele streine" (Aaron, 1835, p. xii). După dislocarea unității primordiale a Daciei Traiane de năvălirile barbare, un licăr de speranță pentru întregirea națională l-a reprezentat momentul fundării statului Țării Românești prin Negru Vodă. Totuși, speranța de reunificare a întregului primordial în cadrul statalității unice a Țării Românești a fost iremediabil
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
răsboaele streine" (Aaron, 1835, p. xii). După dislocarea unității primordiale a Daciei Traiane de năvălirile barbare, un licăr de speranță pentru întregirea națională l-a reprezentat momentul fundării statului Țării Românești prin Negru Vodă. Totuși, speranța de reunificare a întregului primordial în cadrul statalității unice a Țării Românești a fost iremediabil spulberată odată cu întemeierea Principatului Moldovei de către Dragoș, care a descălecat "din Maramureș din Ungaria" însoțit de "o colonie de Români". Pentru Aaron, această a doua fundație a unei statalități paralele a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se puse linie de hotar și întra-aceste două prințipate ai cărora locuitori se-priviră mai tot d-auna ca când n-ar fi tot de o nație, isvor de nefericiri pentru amândouă prințipaturile!" (Aaron, 1835, pp. 29-30). Aaron deplânge destrămarea unității primordiale românești, asistând neputincios la tragicul destin istoric al unei înstrăinări progresive. "În astfel de chip Dacia slăbită de barbari, neapărată de Bulgari, fu nenorocită ca să vază cum pierde trei părți din totul său, și cum se-pune linie de hotar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sunt prezente pregnant în prima generație de manuale de istorie din țările române, mai puțin ideea unității politice - cea mai potentă și consecințională dintre ele. Fără excepție, este lăudată armonia "naturală", granițele "firești" și organicitatea spațiului românesc. De asemenea, unitatea primordială primește un accent puternic. Aaron, descriind regatul dacic, punctează că "Moldova, Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul și partea Ungariei despre răsărit până în Tisa [...] formau, în vremile vechi, numai o singură țară, ce se numea Dacia" (Aaron, 1839, p. 1). Apoi, relatând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]