7,890 matches
-
alta sau ca un ansamblu de acțiuni/operații efectuate în fiecare etapă, ci și ca un fenomen ce dispune de o serie de caracteristici, cum ar fi durata, frecvența, specificul, natura relațiilor dintre persoanele implicate, sfera și extensia hotărârilor adoptate, profunzimea sau superficialitatea lor etc. Un grup de cercetători de la Universitatea Bradford din Anglia, studiind 150 de „decizii la vârf” din 30 de organizații diferite, a recurs la analiza acestora prin prisma a 12 categorii de caracteristici, cum ar fi durata
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ar fi absente, nu s-ar putea forma nici imaginea generalizată. Totuși, gândirea în imagini a deficientului de auz permite prea puțin evoluția principalelor calități care se realizează la auzitor prin cuvânt ca: discernământ, caracter critic, suplețea, rapiditatea, lărgimea și profunzimea gândirii. Prin specificul său, imaginea generalizatoare dispune de interpretări ale obiectelor care sunt analoge ale noțiunilor dar nu sunt echivalente ale acestora. Copilul deficient de auz are mari dificultăți în învățarea gramaticii din cauză că în limbajul mimico-gestual nu se regăsesc toate
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
de problematică a programului antirasist instituțional, Începând cu primele Declarații ale UNESCO (din 18 iulie 1950, iunie 1951 etc.), focalizate pe lupta intelectuală și pe educația științifică. Într-o jumătate de secol, tratamentul antirasist aplicat „rasismului” s-a transformat În profunzime, trecând de la un program universalist de educație științifică la practica sistematică a sancțiunii judiciare. Într-adevăr, la sfârșitul anilor ’40, UNESCO adopta „un program de difuzare de date științifice menite a face să dispară ceea ce numim prin convenție prejudecăți rasiale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este Înainte de toate un simplu cetățean: el este din ce În ce mai mult integrat În rețele transnaționale tot mai numeroase și, În același timp, mobilizat de loialități primordiale, de ceea numim acum apartenența sa identitară” (Badie, 1997, p. 5). „Mondializarea” alimentează, se pare, profunzimile identitare printr-un fel de mecanism de vase comunicante. De unde necesitatea, subliniată adesea de o parte a republicanilor, de a revigora cadrul statal, În afara căruia nu ar exista, cel puțin În viitorul previzibil, nici o salvare pentru cetățenie. Condițiile unei reînnoiri
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cultura savantă și cultura comportamentală (sau „cultura Împărtășită”). Dacă dorim ca străinii să-i poată Înțelege pe nativi În viața lor cotidiană și să poată fi Înțeleși la rândul lor de către ei, trebuie să le oferim mijloacele de acces În profunzime la cultura Împărtășită de acești nativi și care le guvernează cea mai mare parte a atitudinilor, a reprezentărilor și a obiceiurilor (Galisson, 1991). Or, această cultură comportamentală se concentrează cu predilecție În anumite cuvinte, pe care Galisson le numește „cuvinte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
foarte ambiguă și pare să țină mai mult de domeniile politic și administrativ decât de cel științific. În acest sens, un număr triplu al revistei Les Temps modernes (nr. 324-325-326, august-septembrie 1972), coordonat de Jean-Paul Sartre, a prezentat, În toată profunzimea sa istorică, chestiunea „minorităților naționale din Franța” ca pe o problemă a colonialismului și imperialismului lingvistic față de ceea ce Henri Giordan numea „națiuni interzise”. În același sens, François Mitterand, la momentul respectiv candidat la președinția Republicii, declara solemn În Discursul de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
această noțiune și, a fortiori, și pe cea de identitate culturală? Deși autorul nu merge chiar până la a preconiza un asemenea abandon, Întrebarea rămâne pertinentă. Pasul următor este de altfel făcut de John Crowley, Într-un text de o rară profunzime (Crowley, 2000, pp. 41-42): „A gândi cultura ca pe o moștenire este un fapt incompatibil cu Înseși condițiile care fac cultura sensibilă politic: repunerea În discuție a frontierelor identitare ținând seama de fluiditatea socială”. Analiza sa este Însă mai generală
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mea îmbinată cu naveta care însă ar trebui să-mi dea sentimentul de mobilitate; ei bine, nu o face... - birocrația valahă care ar dori să se transforme într-o neaoșă eurobirocrație; - integrarea la nivel declarativ (țara se va schimba în profunzime numai prin ea însăși; miliardele de euro ce vor veni condiționat sunt chiar și ele prea puține pentru a asfalta bine sutele de mii de kilometri de drumuri comunale și județene; - scandalul continuu din viața politică. Oare politicienii români chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
unei campanii de marketing adaptate nevoilor actuale, pentru România. A fi însă tânăr, a avea ceva talent literar și a scrie despre brâu în jos, ca un H. Miller de cartier, nu suplinește însă îngrozitoarea lor lipsă de cultură, de profunzime psihologică, de metodă. Că să nu mai vorbesc de faptul că nu sunt buni povestitori. Suport o carte proastă, dar care îmi spune cel puțin o poveste, așa cum privesc cu plăcere un film de „serie B“ cu un fir roșu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cuvintele persoanei care o narează. Aceasta folosește o metodologie care este transferabilă între discipline și de la un cercetător la altul. Interviul de acest tip este singura metodă de a privi viața în ansamblu și de a efectua un studiu în profunzime al vieții indivizilor. El a devenit un element central al noului subdomeniu al studierii narative a vieților (Cohler, 1988; Josselson, Lieblich, 1993) datorită aplicațiilor sale interdisciplinare în înțelegerea vieților în detaliu și a modului cum joacă indivizii diferite roluri în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
asupra vieților, așa cum este prezentat în seria anuală editată de Josselson și Lieblich (Josselson, 1996; Josselson, Lieblich, 1993, 1995; Lieblich, Josselson, 1994, 1997), are ca scop ajungerea la o mai bună înțelegere teoretică a narațiunilor autobiografice individuale prin studii de profunzime, examinări metodologice și explorări teoretice. Istoria vieții a fost, mult timp, metoda fundamentală a studiilor de teren din antropologie. Așa cum subliniază Spradley (1979), unele istorii ale vieții sunt în mare parte prelucrate de etnografi (în mod frecvent doar 60% din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
emoționale. Când abordarea narativă este folosită de terapeuți, consilieri sau alte persoane care oferă ajutor specializat ca mijloc de a-i ghida pe clienți să surprindă detalii ale vieții lor ce s-ar putea dovedi utile pentru înțelegerea patternurilor de profunzime, a problemelor, conflictelor sau dilemelor cu care se confruntă aceste persoane, lucru care se întâmplă aproape întotdeauna în terapie, are loc un proces de „povestire” ori „repovestire”, sau ambele simultan (White, Epston, 1990). Implicațiile acestui proces în plan terapeutic și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
pentru transcriere și revizuirea fiecărei secțiuni sau a fiecărui capitol au fost acceptate. Această durată se aproprie mai mult de cerințele unor studii extinse bazate pe istoria vieții (Bertaux, 1981; Klockers, 1974). Pentru o povestire a vieții extinsă, apropiată ca profunzime și trăire de autobiografie, o astfel de serie de interviuri este recomandată. Când timpul nu este un factor esențial, pot ajunge două sau mai multe ședințe de intervievare de trei-cinci ore. Potențialele beneficii ale împărtășirii povestirii vieții Unele persoane sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
interviul. Asigurați-vă că ați făcut același lucru și cu partea B a casetei și cu a doua casetă, dacă o veți folosi (Ives, 1974). Înregistrați povestirea Veți asista persoanele intervievate pentru a descoperi și a împărtăși acea bogăție și profunzime care face ca viața lor să fie importantă pentru ele. Sentimentul comun că viața are un sens și un scop este ceea ce face povestirea vieții importantă și interesantă pentru alții. Celor mai mulți oameni le face plăcere să vadă că cineva e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ritualurilor care separă timpul sacru de cel profan. Interviul vă permite și să puneți întrebări mai detaliate decât într-o conversație obișnuită. Un interviu este conceput de o manieră specifică ce-i permite, pe de o parte, o mai mare profunzime și, pe de altă parte, explicarea lucrurilor evidente. Fiți sensibil și flexibil Cea mai bună tehnică este a fi cu adevărat interesat de ceea ce au de spus ceilalți oameni și a arăta acest lucru! Analizați persoana din fața dumneavoastră, răspundeți-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
un astfel de interviu este de a ajuta respondentul să creeze și să transmită propriile sensuri ale vieții sale prin povestirea a ceea ce s-a întâmplat, se recomandă folosirea unei abordări informale și obținerea unor răspunsuri deschise și comentarii de profunzime. Aceasta va ajuta la determinarea sentimentelor persoanei față de propriile experiențe și a reflecțiilor sale profunde asupra propriei vieți. Atât cercetătorul, cât și persoana care-și spune povestea sunt așadar implicați într-un efort de construire a sensului ce transformă interviul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
mai adesea, cu cât puteți mai puține întrebări într-un astfel de interviu cu atât mai bine. Întrebările sugerate acoperă întregul ciclu al vieții și sunt prezentate în ordine cronologică (de la copilărie spre maturitate), într-un cadru tematic (abordând în profunzime doar o singură temă o dată). În acest fel, interviul poate fi realizat urmând etapele vieții (cronologic). Structurarea tematică vă permite să vă concentrați asupra oricărei teme veți dori să aprofundați. Spre exemplu, dacă sunteți interesat de rolul persoanei în istoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
înseamnă că fidelitatea și validitatea nu sunt, în mod necesar, standardele de evaluare adecvate pentru o poveste a vieții. Acesta este un demers foarte personalizat; analiza poveștii vieții este foarte subiectivă și poate avea de-a face cu calitatea și profunzimea relației interpersonale și cu orice teorie care ar putea fi aplicată conținutului narativ. Aceasta este o relație creativă ce se dezvoltă între cele două persoane implicate în interviu și ar putea determina într-o anumită măsură ceea ce se spune și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
să acceadă la ceea ce-i influențează sau îi ghidează viața?”, „Pot eu să ajut această persoană să-și exprime adevărurile personale?”. Este nevoie de o sensibilitate și o compasiune reale pentru că povestitorului să i se pară firesc să-și sondeze profunzimile sufletului pentru a descoperi propriile semnificații, și a-și face o idee despre ceea ce a dat sens vieții sale și a făcut-o să evolueze într-un anumit fel. În al doilea rând, o poveste a vieții este un text
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
realitate, atunci limba puterii este o limbă de lemn (difuzată prin comunicate de presă, declarații, luări de poziții etc.) destinată limitării sau anulării interpretării. Faptul exprimat este redus la datele esențiale și redat prin construcții schematice de cuvinte golite de profunzime cu o semnificație vagă sau generală. Rolul acestui mecanism este exercitarea controlului asupra gîndirii, prin oferirea iluzorie a unor adevăruri cărora nu este necesar să le căutăm demonstația. Stereotipii afuncționale. Vidul de semnificație apare însă și în limba vorbită neliterară
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
disciplină de sine-stătătoare, diferită de gramatică, cele două direcții vizînd stratul afectiv, respectiv cel formal al limbii; pe de altă parte, se admite că stilistica (lingvistică) nu trebuie separată de gramatică, pentru că nu i se opune, existînd o identitate de profunzime a faptelor investigate, dotate cu formă, cu structură și cu expresivitate (G. Ivănescu, Mioara Avram). Prin urmare, se admite că stilistica poate fi asimilată gramaticii, reprezentînd componenta afectivă a acesteia. O lucrare reprezentativă pentru perspectiva lingvistică asupra stilisticii este cea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
doar din perspectiva umplerii golurilor lăsate de varianta diaristică a lui M.: e interesant de urmărit cum copila candidă se va transforma într-o devoratoare de bărbați și cum acest lucru își pune amprenta asupra gândirii în mod pozitiv (ca profunzime și ca ascuțire a intuiției morții). Cu cât distanța dintre cei doi actanți se mărește, observăm că modul lor de a gândi și de a simți devine aproape similar. Veți rămâne uimiți la contactul cu scriitura lui M.: e un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
din simbolurile esențiale ale creștinismului. Ceea ce ne interesează însă pe noi este sâmburele de adevăr care a stat la baza elaborării sale. Eusebiu, "consilierul de imagine" al lui Constantin, nu pare a fi o sursă credibilă, dar asta nu estompează profunzimea semnificației cu care acest simbol a învins timpul. El denotă o realitate situată dincolo de aparențe, care întemeiază lumea în care trăim și îi dă sens. Cum bine intuiește Wittgenstein, chiar și o legendă sau poveste fictivă poate servi ca purtătoare
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de realizat, un documentar sau un film de ficțiune? Nimic nu-i ușor de realizat. Niciodată! Documentarul a devenit foarte greu de realizat în ziua de azi, deoarece televiziunea ne-a obișnuit să lenevim și să nu privim lucrurile în profunzime. Există subiecte minunate, care nu sunt însă folosite. Încă de la apariția sa, cinema-ul a fost împărțit între ficțiune și documentar, de la Méliès și frații Lumière. Au existat capodopere documentare, de exemplu Nanouk de Robert Flaherty, despre viața câtorva eschimoși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cunoaștere a capitolului privind patologia pancreasului, care se referă la tehnici chirurgicale. Chirurgia pancreasului este dificilă, așa cum o cunoaștem cu toții, cei care o practicăm sau am practicat-o. Nu numai dificilă, dar și comportînd riscuri în toți timpii operatori, din cauza profunzimii organului și, mai ales, datorită raporturilor sale cu elemente, în special vasculare, ce pot compromite operația. Lectura cărții este deosebit de plăcută, întrucît aduce în fața cititorului unele elemente inedite, avînd și o cursivitate agreabilă. Astfel, dacă ne referim la noutăți, putem
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]