7,270 matches
-
un sens abstract, constant, rezultând din raportarea la coordonatele (temporale sau spațiale) ale desfășurării comunicării: ieri (= o zi anterioară acestui moment) sau ale temporalității textului: a doua zi (= în ziua următoare unui anumit eveniment reflectat în text) etc. sau la protagoniștii actului lingvistic: aici (= în locul unde mă aflu eu, locutorul), acum (= în timpul în care vorbesc eu, locutorul); • un sens concret, variabil în funcție de dimensiunile spațiale și temporale concrete ale actului lingvistic: ieri (marți, 22 mai), aici (în Iași), a doua zi (miercuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbe se situează în planul paradigmatic al limbii; cu el adverbul vine în planul sintagmatic al textului, unde primește sensul concret. Adverbe pronominaletc "Adverbe pronominale" Adverbele pronominale sunt adverbe situaționale al căror conținut semantic concret este fixat de coordonate deictice (protagoniști, temporalitatea și spațialitatea comunicării lingvistice) și de coordonate ale textului - obiect al comunicării lingvistice. Sub aspect semantic, adverbele pronominale intră, alături de pronume, în clasa substituenților, iar sintactic, pot avea - și au cel mai adesea - întrebuințare anaforică: „Alături cu bordeiul era
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
organizează în aceleași subclase în care se află grupate pronumele de care se apropie structural și funcțional-semantic: • adverbe pronominale demonstrative; conținutul lor semantic își are originea în desfășurarea unei caracteristici sau a unei coordonate circumstanțiale a acțiunii verbale din perspectiva protagoniștilor actului lingvistic și, în special, a locutorului. Așa, acum, aici, dincoace sunt adverbe al căror conținut rezultă din raportarea la locutor, la timpul și spațiul locutorului: acum = în momentul în care vorbesc eu; aici = în locul în care mă aflu eu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un loc din afara locului în care mă aflu eu; așa = acțiunea are însușirea pe care o apreciez (sau chiar o realizez) eu. Altfel, acolo, atunci, dincolo sunt adverbe al căror conținut rezultă din raportarea la interlocutor sau la lumea exterioară protagoniștilor: acolo = locul în care te afli tu sau în care se află el ș.a.m.d. • adverbe pronominale nehotărâte; exprimă însușiri sau coordonate circumstanțiale ale acțiunii rămase sau lăsate necunoscute: cândva, câtva, cumva, undeva, oricând, oricât, oricum: „Când unul trece
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
manifestându-se, în planul expresiei, dezinențial: merg- merg-i, merg-e, și devine explicită, în sensul concretizării lexical-sintactice, prin atragerea unui nume (pronume etc.) în sfera predicației: Eu merg-, Tu merg-i, El/ Andrei merg-e. Prin predicație, se intersectează planul subiectiv (protagoniștii și timpul actului lingvistic) cu planul obiectiv (mesajul actului gramatical) al comunicării, în desfășurarea unei relații de interdependență și se generează cele două funcții sintactice principale, centrale în structura enunțului: • predicatul, concretizare verbală (sau verbal-nominală) a predicației, • subiectul, concretizare nominală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din situarea sensurilor lexicale într-o anumită temporalitate, în primul rând, în raport cu temporalitatea procesului de comunicare, precum și în interiorul unor opoziții determinate de implicarea în verbul-predicat a relației cu un subiect: persoana și numărul, relație care se actualizează prin raportarea la protagoniștii actului lingvistic. Pe componenta semantic-lexicală se întemeiază „obiectul” enunțului. Pe componenta semantic-gramaticală se întemeiază structura enunțului. „Ceea ce face o propoziție - afirmă Karcevski - e introducerea unor valori de mod, de timp și de persoană - (pe care) le numim valori predicative.” 17
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a asumat predicația și reflectă raportul dintre coordonate ale comunicării lingvistice (enunțarea) și coordonate ale obictului comunicării (enunțul). Morfemele de persoană și număr stau în legătură cu intrarea verbului-predicat în relație sintactică cu un nume (pronume etc.)-subiect și reflectă raportul dintre protagoniștii enunțării (actului lingvistic) și protagoniștii enunțului. Componenta semantic-lexicală nu are, în planul expresiei, indici specifici de manifestare în cadrul restrâns al verbului-unitate lexicală, dar își relevă natura prin specificul seriei de sinonime în care poate intra și prin condiționările pe care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
raportul dintre coordonate ale comunicării lingvistice (enunțarea) și coordonate ale obictului comunicării (enunțul). Morfemele de persoană și număr stau în legătură cu intrarea verbului-predicat în relație sintactică cu un nume (pronume etc.)-subiect și reflectă raportul dintre protagoniștii enunțării (actului lingvistic) și protagoniștii enunțului. Componenta semantic-lexicală nu are, în planul expresiei, indici specifici de manifestare în cadrul restrâns al verbului-unitate lexicală, dar își relevă natura prin specificul seriei de sinonime în care poate intra și prin condiționările pe care le impune sintagmei în care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicației pe o singură coordonată, a actualizării planului semantic al termenului (sintagmă)-predicat, în propoziții cu nucleu predicațional monomembru. Actualizarea se face uneori prin raportul semantic verb (sintagma verbală, expresie verbală)-realitate extralingvistică: E frig. sau prin raportare semantică la protagoniștii actului lingvistic, fără ca aceștia să primească expresia sintactică a subiectului gramatical: (Mi-) e frig., (Mi-) e teamă. Predicatul stării se realizează prin verbe și expresii impersonale absolute, care desfășoară predicația ca predicate narative: „Ninge, parcă toți muriră, parcă toți au
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresii - unități lexicale verbale (verbe de stare) - ocupă poziția subiectului: mi-e dor, mi-e teamă. Situarea între esența semantică verbală și expresia nominală a acestor structuri, cu subiectul în ele înseși, un subiect specific fără a avea originea în protagoniștii actului de comunicare: e duminică, e frig, e iarnă, mi-e frică, mi-e sete, mi-e rușine etc. le acordă o identitate proprie, reprezentând, împreună cu verbele impersonale - cu subiectul inclus în planul lor semantic: plouă, fulgeră, viscolește, se-nserează etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și mutații semantice, își pierd caracterul apersonal: „Merg, părinte, încotro văd cu ochii; și fiindcă mi te-ai întâmplat sfinția ta în cale, apoi merg și eu la schit.” (C. Hogaș) * Sub aspect semantic, subiectul exprimă sintactic: • „obiectul” implicat ca protagonist, activ sau pasiv, în desfășurarea unei acțiuni, exprimată cel mai adesea printr-un verb-predicat: „Pe când oamenii pregăteau boii ca să-i înjuge la cară și moș Irimia, vatamanul cărăușilor, îmi lămurea ce drum trebuie s-apucăm, eu tot fulgeram cu ochii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui în enunț impune două tipuri de subiect neexprimat: inclus și subînțeles. Subiectul inclustc "Subiectul inclus" Când verbul-predicat (sau component al predicatului) se află la persoana I sau a II-a, în general, subiectul nu primește expresie sintactică. Suprapunerea sferei protagoniștilor comunicării cu cea a protagoniștilor enunțului lingvistic face de prisos - în condițiile flexiunii bogate, distinctive a verbului limbii române - trecerea persoanei gramaticale, marcată dezinențial, într-o expresie sintactică: „Ai văzut ce-ai făcut?... Nu ți-am spus să te-astâmperi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipuri de subiect neexprimat: inclus și subînțeles. Subiectul inclustc "Subiectul inclus" Când verbul-predicat (sau component al predicatului) se află la persoana I sau a II-a, în general, subiectul nu primește expresie sintactică. Suprapunerea sferei protagoniștilor comunicării cu cea a protagoniștilor enunțului lingvistic face de prisos - în condițiile flexiunii bogate, distinctive a verbului limbii române - trecerea persoanei gramaticale, marcată dezinențial, într-o expresie sintactică: „Ai văzut ce-ai făcut?... Nu ți-am spus să te-astâmperi?” (I.L. Caragiale) Subiectul gramatical primește
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se înscrie sau nu se lasă înscrisă în contururi închise, precis delimitate sau delimitabile în contextul extralingvistic. Subiectul nedeterminat prezintă două variante: - subiect general; identitatea lui semantică este deschisă; poate primi datele concrete ale oricărui subiect extralingvistic, variabil odată cu schimbarea protagoniștilor procesului de comunicare lingvistică. Este, în mod obișnuit, un subiect inclus: • al unei propoziții cu verbul-predicat la persoana a II-a singular: „Dacă nu scrii ceea ce gândești, de ce să mai scrii?” (Camil Petrescu) Observații: Prezent mai ales în proverbe: „Ai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ntreabă și socoate.” (M. Eminescu) Nu poate primi, însă, niciodată expresie sintactică subiectul (inclus) gnomic: „Ai carte, ai parte.” „Bine faci, bine găsești.” - subiect neidentificat; identitatea semantic-sintactică a subiectului rămâne necunoscută sau este lăsată necunoscută, întrucât nu prezintă interes pentru protagoniștii actului verbal. Acest tip de subiect caracterizează enunțuri cu verbul-predicat la persoana a III-a, mai ales singular, dar și plural: Bate la ușă..., Scrie la ziare... Au scos unt pe la două... Neexprimarea predicatuluitc "Neexprimarea predicatului" Fiind factor principal în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
inclus; • de dublă dependență, cu verbul. Astfel, în enunțul „Hai să mergem fiecare pe la casa cui ne are.” (I. Creangă) pronumele fiecare se situează la intersecția relațiilor: • de interdependență cu verbul-predicat să mergem, prin înscrierea semanticii sale în raportul dintre protagoniștii acțiunii verbale și protagoniștii actului lingvistic; • de apoziție, ca expresie modificată semantic, prin introducerea unei perspective analitice, a subiectului inclus; • de dublă dependență, caracterizând analitic - ca un complement predicativ - sfera semantică a subiectului inclus, în circumstanța desfășurării acțiunii verbale. Această
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu verbul. Astfel, în enunțul „Hai să mergem fiecare pe la casa cui ne are.” (I. Creangă) pronumele fiecare se situează la intersecția relațiilor: • de interdependență cu verbul-predicat să mergem, prin înscrierea semanticii sale în raportul dintre protagoniștii acțiunii verbale și protagoniștii actului lingvistic; • de apoziție, ca expresie modificată semantic, prin introducerea unei perspective analitice, a subiectului inclus; • de dublă dependență, caracterizând analitic - ca un complement predicativ - sfera semantică a subiectului inclus, în circumstanța desfășurării acțiunii verbale. Această poziție sintactică face compatibilă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
miști.” (M. Eminescu, I., 211) COMPLEMENTUL DE RECIPROCITATETC "COMPLEMENTUL DE RECIPROCITATE" Dezvoltarea funcției de complement de reciprocitate este impusă - în constituirea și împlinirea câmpului semantico-sintactic deschis de termenul regent - de conținutul lexical al unor verbe care implică participarea a doi protagoniști în reciprocitate la desfășurarea acțiunii pe care o exprimă: Au stat de vorbă unul cu altul. sau de sensul gramatical al verbului dat de situarea lui la diateza reciprocă: Se caută de ani unul pe altul. Dacă verbele cu sens
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
imediat al emițătorului și, prin el, al comunicării lingvistice. Identitatea semantică a „complementului de agent” este situată atunci sub semnul nedeterminării: „Uneori i se cerea să povestească noaptea ceea ce scrisese ziua.” (M.Eliade) sau rămâne implicită în sfera cunoașterii ambilor protagoniști ai actului lingvistic (subiectul vorbitor și interlocutorul său): „Mă așteptam de la o zi la alta să fiu ridicat de-acasă, sau toți împreună să fim arestați la redacție.” (M. Preda, Viața ..., 299) Când diateza pasivă a verbului regent se exprimă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
oprească.” (M.Codreanu, 195) Prin sfera semantică a termenului (grupului de termeni) care realizează această variantă funcțională, atributul de identificare atribuie „obiectului” interpretat lingvistic prin regent o anumită identitate, în desfășurarea raportului general-particular, care face posibilă recunoașterea lui de către amândoi protagoniștii actului lingvistic (vorbitorul și interlocutorul). * Sub aspect semantic, atributul de identificare particularizează regentul prin: a. interpretarea lingvistică a unor conexiuni extrinseci: „Cu săgeata-i otrăvită / A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru / Ș-al iluziei deșerte.” (M. Eminescu, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin conținutul lor lexical (în interiorul propoziției), prin planul lor semantic global (când unitățile au dezvoltare propozițională) - nu realități opuse mutual, în mod obiectiv, ci realități intrate în mod subiectiv în opoziție, aduse în opoziție din perspectiva viziunii despre lume a protagoniștilor actului comunicării lingvistice sau a viziunii încorporată în limbă, dar care unități coexistă: N-a citit romanul dar vorbește cu dezinvoltură despre valoarea lui. Uneori, termenii coordonați nu sunt nici opuși semantic, nici incompatibili, dar sunt opuși sintactic, întrucât coexistența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
domenii ale culturii, unde, practic, nu se face nimic. Nu vreau să se simtă cineva dintre colegii mei sau dintre alții mai tineri ofensat la această afirmație, dar acesta este adevărul. La Bacău avem însă privilegiul să fim martorii și protagoniștii, în același timp, a unui eveniment deosebit, când, în fiecare an, cei interesați de domeniul esteticii, care așa cum spunea Hegel este întinsa împărăție a frumosului, se întâlnesc aici și își prezintă comunicările, au loc discuții fertile pe diverse teme ale
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
întradevăr, numele țării noastre, însă cine și până unde a ajuns nu am aflat, deoarece când am sosit noi nu mai era nimeni din România. Ați susținut și alte concerte pe parcursul turneului? În afara acestor două evenimente la care am fost protagoniști, am mai susținut două concerte, cu dirijorul Franco Geacoza și altul cu dirijorul italian Leonardo Quadrini, un vechi colaborator al Filarmonicii din Bacău și unul dintre dirijorii italieni care organizează multe concerte pentru orchestrele din România. Are o activitate foarte
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
văzute niciodată 1. În haosul și 1 Cf. d. Gariff, Cei mai influenți pictori din artiștii lumești pe care i‑au inspirat, Ed. Rao, București 2008, 10‑14. Trădarea lui Isus 108 confuzia care înconjoară grupul central, scena are doi protagoniști: Iuda și Cristos. Iuda își ridică cu mâna stângă mantia galbenă a trădării, acoperind umărul lui Isus. Capetele lor se confruntă ca și cum ar ieși dintr‑un singur trup; astfel, Giotto redă faptul că există două personaje ale căror istorii sepa
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
comunist, nu fac altceva decât să reflecte în lucrările lor angajamentul pentru utopia socialistă. În anul 1947 deschiderea muzeului Jeu de Paume și a Mu‑ zeului Național de Artă Modernă semnalează o dorință de apropiere între stat și pictura actuală; protagoniștii mișcărilor avangardiste din prima jumătate a secolului devin un fel de eroi oficiali și consacrați: Pablo Picasso, Henri Ma‑ tisse, Fernand Léger, Georges Renault. Încă din 1941 douăzeci de tineri pic‑ tori francezi constituie împreună cu Jean Bazaine și alții, imaginea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]