8,125 matches
-
regelui și toți servitori regelui n-au putut să-l repare pe Humpty. —Mulțumesc, mamă, a zis Alice. Apreciez sprijinul tău. Sincer. Mulțumesc foarte mult. Apoi a trântit receptorul furioasă. Capitolul 28tc "Capitolul 28" Hugo se învârtea amărât prin camera pustie a lui Theo. În ultima vreme, venea deseori în camera aia; bărbatul își închipuia că ăsta era felul lui de a se pregăti pentru apropiatul moment când aceasta avea să rămână pustie pentru totdeauna. Îndreptându-se spre ieșire, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Capitolul 28" Hugo se învârtea amărât prin camera pustie a lui Theo. În ultima vreme, venea deseori în camera aia; bărbatul își închipuia că ăsta era felul lui de a se pregăti pentru apropiatul moment când aceasta avea să rămână pustie pentru totdeauna. Îndreptându-se spre ieșire, s-a împiedicat de căruciorul lui Theo, acel mecanism cu care trebuia să învețe să meargă, și, din greșeală, i-a dat drumul. „Hei! Hai să ne jucăm!“ Când vocea cu accent american a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să fug, dar poliția este pe urmele mele. Și nu numai poliția. Sunt mulți pe urmele mele, domnule... Numai dumneavoastră știți cum se va termina povestea asta și de aceea am venit... Aruncă o privire peste umărul individului. Curtea era pustie. Ploaia răpăia pe acoperișul de țiglă, iar vântul își bătea joc de frunzele umede, ridicându-le în aer, amețindu-le și dând cu ele de pământ. Asta-i mâna Luciei, își spuse în gând, ea a citit manuscrisul. De unde l-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
apoi demară în trombă. Pe măsură ce se îndepărta, mașina galbenă tăia apa de pe stradă, precum o amfibie, și o arunca într-o parte și în cealalaltă, un fel de modernă și paradoxală despărțire motorizată a unor ape deloc biblice. Strada era pustie, ceea ce nici nu o miră pe femeie, fiindcă pe o astfel de vreme cea mai bună soluție era să stai în cameră, acoperit cu un pled, să bei un ceai și să privești la televizor. Sau să faci dragoste, gândi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
moment dat - parcă decis să-și pună planul în aplicare -, râul o cotea brusc la stânga și se îndepărta îmbufnat către orizont, ca un șarpe indiferent, în timp ce coada sa apoasă se prelingea pe lângă ultimele căsuțe de la periferie. Văzut, plăcut, plecat pe pustii, către un inevitabil fluviu în care să se contopească într-o îmbrățișare vălurită. Dar scriitorul nu dădu atenție unor astfel de amănunte. Fumul acela care se mișca precum o cobră (alt șarpe, de data aceasta unul decis să stea în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
companie, este legat printr-un cordon ombilical invizibil de acela care-i mângâie tastatura cu degetele, atunci când are inspirație. Din păcate, în ultima vreme, trebuie să spunem și asta, în pofida tristeții care ne pătrunde, inspirația Scriitorului ratat a plecat pe pustii, s-a dus și nu mai vine, așa că - ca să vezi, domnule! - nefericitul laptop s-a apucat să scrie singur. Mulțumește cerului pentru asta! Sau dă în judecată firma producătoare! - Aiurea. - Gândește-te atunci... - N-am chef. Nu acum, cel puțin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spusese una dintre colege. Iar alta rîsese și completase o privire de îndrăgostit bleg cu care nu e bine să ai de-a face dacă ești o femeie cu capul pe umeri. Privi în dreapta și în stânga, aproape panicată. Trotuarul era pustiu, spălat de ploaia furibundă, iar luminile reclamelor care pâlpâiau se reflectau în câteva bălți. Până și mașinile se împuținaseră, dintr-o dată, iar bărbatul din mijlocul străzii întinse mâinile în fața sa și țipă:Lucia, spune-mi sincer, am murit? Mă duceai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
zodii... Ea râse cu poftă când Iorgu i-a explicat, cum o influențează culoarea, în cazul ei și cum îi guvernează zodia. Și, așa, dintr-o vorbă in alta, timpul s-a scurs... trecătorii s-au împuținat... Strada era aproape pustie. Era o noapte senină, senină...mulțimea de stele licărea ca într-un spectacol de artificii. ”- Cât e de limpede noaptea asta, parcă ar avea mai multe stele ca deobicei...!” murmură ea cu ochii licărindu- i de plăcere. Sub cerul înstelat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dornică de cunoaștere dar și aprigă...așa, cum el n-a mai întâlnit în nici o privire omenească. Era cu totul alta decât aceea pe care o cunoscuse la bibliotecă. Plăcerea o transfigurase. Se înnoptase bine și strada, acum era chiar pustie... ...Bătrânul Iorgu nu mai știa de când stătea, așa, culcat cu ochii țintă în tavan, depănându-și gândurile. Trecuse de mult de miezul nopții și somnul tot nu-l prindea. Gândurile nu-l slăbeau o clipă, îl potopeau ca un tăvălug
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să plângă în voie, să plângă după Fata lui. Și plâse cu sughițuri... Era plânsul sufletului său chinuit de jale amară și pustie... După potopul acela năpraznic dar, care n-a ținut prea mult, soarele apărea și dispărea de parcă îi era teamă să se arate în toată puterea lui. Iorgu se uita pe geam și plângea... Și, a plâns încet mult, mult pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
stăpânire întunecarea... Fuge gonit de el însuși, cu inima zvâcnind în care s-a cuibărit o durere atroce. - Nu sunt bun de nimic, n-am fost bun niciodată, mi-am trăit viața în zadar!... se pomeni Iorgu strigând în camera pustie. ”- Tu nu ești nici primul, nici ultimul... Nu stă în puterea omului să-și împlinească vrerea. Îi șopti o voce dinlăuntrul lui. Trebuie să te împaci cu soarta, care ți-a fost scrisă...!” - Ce să fac, daca vrerea nu e
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înspăimânta. Totusi, fugea de oameni si se zăvorâse singur cu durerea lui. Noaptea, după ce stingea lumina, de abia atunci începea pentru el adevărata viață. În cameră, observa cum i se fixau imaginile trecutului, cu cât era mai întunecată si mai pustie, cu atât imaginile se conturau mai deslusit. Gândul îl purta în urmă, demult, la anii copilăriei... când, seara îl punea mamaia să se închine, si îl culca. Și, cu plapuma trasă peste cap și cu ochii închiși, trăia în lumea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aștepta neliniștit... neliniștit și de strigătul cucuveicii. Cucuveaua se mai auzi o dată strigând din copacul din fața ferestrei. De astă dată, strigătul ei sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. - Du-te pe pustie!... murmură el, prin minte trecându-i gânduri superstițioase... cutremurându-l. ” - Las-o, omule, las-o... își cheamă perechea!” îi șopti rar gândul. O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
viață. El a deschis gura, dar n-a putut să rostească niciun cuvânt. Și-a înnăbușit, doar, un hohot de plâns. - Săraca, Vasilica, ea a crezut întotdeauna că iubirea este mai presus de toate!... se auzi Iorgu murmurând în camera pustie. El îi simțea povara morții ei, care se agăța de el ca o ancoră ce amenința să-l tragă spre fundul unui hău întunecat, de teamă și regrete... Sugrumat de rămășițele scheletice ale vieții lui de altădată ce aruncau umbre
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
urmat de dascăl, cuvântând... ’Nașterea Ta hristoase Dumnezeul nostru închinarea Treimii s-au arătat...!” Iorgu l-a întâmpinat cu lumânarea aprinsă, de la ușă... așa cum, făcea întotdeauna Vasilica... Acum, a făcut-o el. După plecarea Părintelui, casa a rămas goală și pustie... bătrânul Iorgu a început să plângă cu suspine... ”Unde ești Fata? unde ești?” El își aminti cum Vasilica făcea ”Pelincele Domnului”, cu julfă multă și cu miere... mânca până ce nu mai putea. - Tare bune mai erau!... își zise el. Masa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-mă!... se ruga el cu gândul la clipa aceea otrăvită. Abia când se crăpă de ziuă, odată cu revărsatul zorilor, Iorgu a adormit plângând, cu gândul la Vasilica. ... A doua zi, de Crăciun, se trezi singur în casă, într-o casă pustie, tristă și rece... Întâlnindu-și chipul în oglindă, tresări... Se privi îndelung; se simți tare îmbătrânit. Cu fața palidă, suptă, sprâncenele răvășite iar semnul posomorârii dintre ele, mult mai adâncit... Aproape că nu se recunoscu. Apoi, murmuă liniștit, de parcă și-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cum se iveau zorile. Ațipi. Pleoapele îi căzură grele ca plumbul, și, încet-încet, alunecă într-un somn adânc, cu vise, parcă fără capăt... Se făcea, că se lupta cu nămeții până la genunchi în drum spre cimitir la Vasilica. In cimitirul pustiu, se pomeni strigând: Am pierdut-o, Doamne, am pierdut-o!... De ce mi-ai luat-o, Doamne, de ce mi-ai luat-o?!... Nu, nu se poate... nu-i adevărat, nu cred, Doamne!... striga în el durerea. Ajută-mă să mă trezesc
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
asculta freamătul tainic al vântului printre crengile desfrunzite ale copacilor. Soarele ajunsese în dreptul amiezii... Odată cu înserarea, după ce mai rătăci pe străzile întunecate cu gândul la Vasilica, ajunse acasă... răsuci cheia în ușă și păși cu teamă în camera rece și pustie... Și, deodată, un dor nestăvilit îl prinse de Fata lui, Vasilica... un dor ca o durere de moarte îi încleștă trupul. Visa clipă cu clipă la Fata lui, cu ochii în lacrimi, pierduți în zare, frământându-l doar un gând
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
veni în minte seara aceea de neuitat, a zilei de Sf. Maria... când s-a prăbușit în beznă... - Ce să fac, Doamne... învată-mă?!... și o durere fără margini îi curpinse toată fiinta. Gândurile îi bântuiau sufletul ca furtuna o casă pustie... Deodată, se trezi din gânduri tremurând de frig și frică. Minutarele ceasului din perete, arătau orele 12.12 minute. Era miezul nopții... Pulbere ești și în pulbere te vei întoarce... De ce ai păcătuit, Adame, de ce?!... își zise Iorgu în gând
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la Vasilica dispărută. cu care a împărțit, nopți de-a rândul într-o desfătare spirituală rară. Pe chip si în ochii umezi, avea întipărită o tristețe adâncă. Pentru a câta oară, stătea asa străbătut de fiori, în odăița aceia ca pustie!.. Noaptea s-a lăsat demult, dar somnul tot nu-l prindea. Era liniste, o liniste adâncă între pereții aceia posomorâți, doar, lumina slabă de la becul de afară veghează ca un ochi duios de mamă. Niciodată n-a înțeles mai clar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din ființa omului!.. Oare, animalele.plantele, au gânduri?!.. Nu știu, dar am citit undeva că ele pot decodifica gândurile omului!.. Nu știu, chiar nu știu. Dar, știu că avem nevoie de gânduri, fără ele viața omului, sufletul lui ar fi pustiu și sterp. Și, așa, gândurile despre gânduri. nu-l slăbeau o clipă. O furie neputincioasă îl cuprinse, simțind un nod în gât de unde trebuia să pornescă cuvântul, dar în locul lui simți o durere cruntă. -Oare, pentru ce numai unii suferă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
neliniștit, nici nu știa ce... neliniștit și de strigătul cucuvelei... Cucuveaua se mai auzi o dată strigând. De astă dată, strigătul ei, mai prelung, sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. -Du-te pe pustie!.. mumură el, prin minte trecându- i gânduri superstițioase... O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer, luna argintie apăru printre nori ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
deschizătură se auzi glasul Vasilicăi... ”-Gogu, Gogu nu uita... mâine plecăm în concediu, pregătește-te..!” ”-Bine, bine, Fata..!”, i-a răspuns el. Inainte de plecare la gară, Iorgu mai zăbovi cu niște treburi. Când a ajuns la gară, peronul era pustiu și întunecat. Trenul pornise din gară... pleca. De la fereastra unui vagon, o mână făcea semne disperate... Iorgu, așezat pe valiză, neputincios, începu sâ plângă, uitându-se după tren cum se îndepărta. ”-Dacă nu întârziam, îl prindeam!.. Iartă-mă, Fata, iartă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cine au mai găsit În casă. M-am gândit că, dacă le scap, o vor ridica pe mama, care era prea bolnavă cu inima. Mă hotărâsem să-i aștept, să-mi urmez destinul [...] Am pornit Între cei doi peste plaiul pustiu. Soarele Începuse să scapete. Se auzeau de departe tălăngile oilor care se Întorceau la stână. Clinchetul lor părea o litanie monotonă, o rugăciune veche, din vremea când munții și pădurile erau cetăți de apărare pentru oamenii fugiți din calea prădătorilor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pe nume - Îi știa pe fiecare În parte și trebuie să fi fost vreo douăzeci cu toții. Era prima oară când intram Într-un sediu al poliției pentru alt motiv decât să-mi iau buletinul. Am traversat câteva coridoare Înguste, aproape pustii, dar Îmbâcsite cu fum de țigară și cu miros de mobilier de școală, apoi am pătruns Într-o cămĂruță cu un geam mare de sticlă specială, care, mi-a explicat roibu, nu permitea să se vadă Înăuntrul camerei noastre, ci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]