6,870 matches
-
următor, cu scopul de a Îndepărta de la putere un rival politic, pe premierul Petre Roman. A fost sfătuit, a acționat din proprie inițiativă...?! Nu o știm și una dintre erorile lui Iliescu - și În aceasta a avut Încă o dată un reflex vechi de activist de partid - a fost de a nu elucida niciodată public această chestiune; fapt care Îl desemnează automat ca singurul vinovat al „Întregii chestiuni”! Un alt reflex comunist, de activist, mult mai grav de data aceasta, a fost
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
erorile lui Iliescu - și În aceasta a avut Încă o dată un reflex vechi de activist de partid - a fost de a nu elucida niciodată public această chestiune; fapt care Îl desemnează automat ca singurul vinovat al „Întregii chestiuni”! Un alt reflex comunist, de activist, mult mai grav de data aceasta, a fost, după chemarea minerilor și după ce aceștia, o hoardă sălbatecă dirijată, se pare, de nu puțini foști securiști care În felul acesta puteau să-și dea frâu liber frustrărilor și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o trăiește o dată În carieră! - ca foștii și crâncenii săi adversari politici, din țară, dar și din străinătate, să alerge la cabinele de votare și să pună ștampila pe „odiosul său nume”! O victorie din care, se pare, În profunzimea reflexelor sale politice, nu a Învățat prea mult, dovadă că a părăsit puterea cu un act care a stârnit oprobriul tuturor, un act pe care l-a revocat el Însuși, stângaci și penibil, și care se lega Încă o dată, profund nefericit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ales de destinul națiunilor, punându-l cumva În umbră pe cel indiviual de care era procupată Întreaga epocă milenară și constitutivă a civilizației grecești și romane. În ce mă privește, și nu obosesc să o repet, poate și dintr-un reflex „anti-colectivist, anti-comunist!”, În scrierile mele, ca și În tetralogia de față, eu pun mai degrabă accentul pe individ și individualitate. În aceasta, mă ajută maeștrii mei „de hârtie”, un Goethe, Dostoievski, Nietzsche sau Th. Mann, ca și cei români, bineînțeles
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
kilometri distanță, și care, se pare, la comandamentele acestuia, a trebuit la un moment dat să aplice principii inamice integrității naționale teritoriale, așa cum aplica și principiile mai generale marxist-leniniste care, o știm și am văzut-o, se opun nu numai reflexelor țăranului și orășeanului de la Nord de Dunăre și din curbura Carpaților, dar tind a-i submina tradiția și unitatea națională. Prima oară când l-am văzut și auzit era cu ocazia unei Întruniri ce avea lor În sala mică a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tiraniei comuniste În nemaipomenita ei brutalitate și arbitrariu - mai ales În perioada dejist-stalinistă când s-a Încercat și s-a reușit În mare măsură distrugerea nu numai a elitei țărănești, financiare, politice și culturale, dar și a tradiției și a reflexelor de judecată și de acțiune a păturilor largi! -, că putem compara ceea ce am trăit cu una din acele tiranii din evul nostru mediu târziu; cu aceleași injoncțiuni ale vreunei „mari Porți streine” - rusești, austriaco-maghiare sau turcești! - și aproape cu aceiași
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care El, de altfel, Îl declară mereu și solemn. Nu, un tiran are bunul instinct de a se Înconjura de lichele sau, uneori, chiar de canalii, aceștia sunt cu adevărat „flexibili”, „imaginativi” - În sensul că-i anticipează dorințele și reflexele! -, și nu vechii tovarăși de luptă care au „neobrăzarea” de a aclama idei sau persoane dispărute când au În față expresia cea mai eclatantă a „ideii” - persoana Însăși a Șefului, care, În marea sa generozitate și forță, se lasă mumificat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceasta o aveam, deși În false proporții! Și o foloseam așa cum folosesc copiii marile cuțite de bucătărie la care ajung ridicându-se pe vârful picioarelor - rănindu-se mai ales pe ei, decât pe inamicii de aer cu care se luptă. Reflexele mele de atunci m-au urmărit până azi și mi-au pregătit un confortabil pat de suferință În care a bolit lunga mea pubertate și adolescență. Am spus „confortabil” deoarece reacțiile mele mi se păreau firești, spre uimirea celor din jurul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adevărul meu și ceea ce credeau ceilalți mi-a produs o uriașă și extrem de bogată, ca să zic așa, suferință. Dar... nici asta nu m-a convins că tipul meu de reacție - care, cu timpul, s-a complicat din reacții fizice În reflexe și reacții și judecăți mentale - este greșit. Bineînțeles că era greșit, dar... față de ce?! A, sigur, mi se va spune, față de realitate! De acord, Îmi spuneam eu În sinea mea și uneori, stângaci și imprudent, o spuneam și cu voce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
neordonate de nici un spirit superior sau inițiat, lecturi care, se zice, dau precocitate, dar... nu a fost cazul meu. Spiritul meu nu numai că a evoluat cu greutate, dar rămânea Într-un fel mereu cu „un pas sau doi” În urma reflexelor și judecăților celor de vârsta mea; părea că Înțeleg cu greutate anumite lucruri și legăturile dintre ele și târziu, foarte târziu, mi-am explicat aceasta printr-o sensibilitate și mai ales printr-o facultate imaginativă ieșită din comun. Acele calități
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tout court - Autoritatea! -, acea calitate cu care nu numai unii adulții din jurul meu, dar și unii dintre colegii de vârsta mea păreau blagosloviți de natură, prin naștere. Calitate ce le conferea un ascendent incontestabil, care, uneori, prin hipersensibilitatea mea și reflexul meu spre „fantasmagorie”, lua forme sacre aproape. Azi Îmi dau cont că la unii colegi care-mi impuneau era pur și simplu vorba de o precocitate spectaculoasă care s-a „stins” după câțiva ani, iar la maturi cred că-mi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
suferind” de o sangvinitate temperamentală covârșitoare și blocantă pentru el, nu numai visează, dar și creează zeci și zeci de exerciții, care mai de care mai inventive și ciudate, cu scopul de a se „flegmatiza”, de a-și stăpâni gesturile, reflexele și apoi chiar gândurile, raționamentele și, de ce nu, destinul, În felul În care „ar fi făcut-o”, În ideea lui, un flegmatic! După cum se vede, chiar și târziu, În jurul vârstei de patruzeci, când am scris acest roman, pentru omul care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o calitate majoră ce trebuia imitată și invidiată. Omul care eram, se’nțelege, a transferat eroului meu, așa cum face un autor de ficțiune, unele dintre pulsiunile mele profunde; vindecându-mă, Într-un fel, dar și „mântuindu-le”, aceste „instinctivități”, aceste reflexe profunde, obiectivându-le, cum se spune, prin artă, „răsturnându-le” În oglinda fantastică și uneori incredibil de precisă, aș zice de vizionară - a artei. Autoritatea mi se părea atunci, În cele vreo două decenii cât a durat, nepermis de mult
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chose, de acel je ne sais quoi, partea indiscutabil poetică sau nebună a ființei mele raționale dacă nu simte, atunci presimte cu siguranță ceva „dincolo”! Dar nu un „dincolo” de existență, ci aici, hic et nunc, odată cu milioanele de gesturi, reflexe, stări și așa-zise sentimente, dincolo de tot acest „moloz sentimental, moral și fizic” ce curge ca o morenă alpină de sus, din vârfuri - care vârfuri?! - spre vale - care vale, care șes?! - numit viață, dincolo - de fapt sub ea, În spatele ei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
decenii cealaltă „libertate”, de a urî pe burghez, proprietatea, propria istorie și Apusul? Ce i-a făcut să se redreseze mai iute? Catolicismul, o mișcare de underground mai bine organizată - și, În fapt, reală, cum a fost formidabilul Solidarności! -, alte reflexe În istoria lor În ce privea rezistența lucidă și solidară față de autocrațiile de orice fel, interne sau externe?!... Nu știu, nu știm! Ceea ce știm este că azi, la un deceniu și jumătate după Întronarea reală a Libertății, noi Înșine suferim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
concluzia lui J. Fest este că Hitler și Întreaga sa paranoia „ideologică” se Înscrie În ceea ce el numește „excursul În irațional” al Nemților, „excurs” ce Începe cu Kant, revoluționarul filosofiei moderne! Și eu cred că nu avem Încotro și primul reflex matur al istoriografiei și al psihologiei sau eseisticii noastre speculative este de integrare a acestei discutabile jumătăți de secol, ce Începe imediat după sfârșitul războiului - război care ne-a Împins Încă o dată În ceea ce numim schizofrenie colectivă: am luptat cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
moral, spre crime dintre cele mai abjecte, cum ar fi aceea de a-l ucide pe un oaspete sau pe un copil! Nu, toate acestea, acest „Îndelung și persistent coșmar social” nu putea să nu lase urme În conștiința și reflexele noastre, chiar și În forme ascunse, deturnate; de pildă, această „ură” care se instalează rapid asupra celor „de sus”, chit că pleacă de lângă noi, iar scaunul pe care era așezat alături de tine este cald Încă; sau fatalismul care se infiltrează
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Între conducătorii Nordului și Sudului geografic și politic românesc, semne ale unei unități naționale „ne-sudate” suficient Între provincii care au stat secole și secole sub trei mari și profund antagonice imperii străine, Îmbibate, cum e firesc, de mentalități și reflexe pe măsură. Aceste semne ale unei unități, Încă defectuoase, de altfel, au apărut și după decembrie ’89 și durează și azi, iar unii tineri intelectuali transilvani, printre care se numără nu puține capete de valoare, iritați printre altele de un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a fost așa-zis „demitizat”, de fapt coborât În vulgaritatea unor caracteristici rupte de substanța sa genială! -, este faptul că această unitate a noastră este cu mult prea recentă, Încă precară oarecum din punctul de vedere citat mai sus, al reflexelor morale și uneori chiar psihologice, pentru a putea fi pusă În discuție chiar și În numele unor argumente „logice și raționale”! Da, marea unitate națională s-a făcut, s-a petrecut la Alba-Iulia, În 1918, sub patronajul regelui Ferdinand și al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apropiat, de stăpân pe sine, de magistral În tot ce gândea și făcea În acei ani?! - și mi s-a făcut pur și simplu rău. Rău fizic, și dacă aș fi fost mai puțin stăpân și mai puțin exersat În reflexele mele fizice, aș fi vomat. Trăind cu atâta intensitate nu o performanță genială, nouă, absolut nouă, tipologică, În istoria romanului, ci „crezând” a-i substitui figurii ofițerului rus, dezordonat, generos și naiv până la imbecilitate, „schița viitoare de reflexivitate morală și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prezentă” și de șocantă, Încât, apărându-mă pe mine, dar și pe el, am dat-o iute la o parte. La o analiză mai atentă, ea poate fi explicată printr-o sinteză neașteptată În subconștientul meu a acelor reacții și reflexe comportamentale ale prietenului meu care nu „concordau” cu ceea ce eu voiam „să fie”, cu ceea ce eu credeam că trebuie să fie axul genialității sale creatoare, axul echilibrului său moral, psihologic. Când vorbesc de „morală” mă refer nu la cea curentă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
altul, este „dincolo de bine și rău”, este o „morală a-morală!”, o morală a creației, un mod de a gândi și a acționa care a Împins la stâlpul infamiei, nu importă al cărui secol, nu puțini creatori autentici, care, prin reflexele lor comportamentale, dar și prin opera lor, au Îndrăznit a „provoca” bunul-simț ubicuu și tiranic. Iată cât de puternică, de „devastatoare” poate fi o „lectură” a unui „roman” În care sunt „etalate” resorturile acute și grave, insuportabile uneori, ale firii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cei care dau mereu vina pe alții sau pe Împrejurări și cei care și-o asumă. Omul puternic este cel care Încearcă să explice o deficiență, un eșec, analizându-se În primul rând pe sine și actele sale și acest „reflex” va trebui să-l aibe și o națiune sau cei care se erijează În conștiința ei vie, explicită, cum ar fi istoricii sau scriitorii. Multe din foarte gravele erori pe care le-am săvârșit, singuri sau În grup, În secolul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care se erijează În conștiința ei vie, explicită, cum ar fi istoricii sau scriitorii. Multe din foarte gravele erori pe care le-am săvârșit, singuri sau În grup, În secolul trecut, au fost cele care au pornit tocmai din acest reflex nenorocit, instinctiv sau indus de alții, nu numai de a „da vina pe alții”, dar de a ne exersa resentimentul, una din marile boli ale umanității În modernitate, descoperite și analizate magistral de Nietzsche. Resentimentul nu În primul sens, cel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Românilor, care aveau nevoie Înainte de orice de unitate pentru a gera satisfăcător, pentru ei și generațiile ulterioare, noua stăpânire a teritoriului numit România Mare. 6 În ceea ce mă privește, absența aș putea zice totală a resentimentului, În accepție nietzscheniană, În reflexele mele morale sau psihologice dintotdeauna, la orice vârstă, m-a ajutat decisiv În a nu cădea În toate acele false probleme, chiar depresiuni sau pulsiuni paranoide care Îi vizitează adeseori pe extrem de mulți contemporani ai noștri și nu numai locuitori
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]