6,309 matches
-
câțiva ani de „ucenicie” în școli de la țară, ani grei, dar pe care îi consider azi benefici. Erau timpuri când nu te puteai opune la nimic, nu aveai de ales, trebuia să faci ceea ce era obligatoriu. Cu toate acestea, nu regret nimic; am lucrat cu elevi buni și frumoși, cuminți și afectuoși - i-am iubit, ne-am respectat și, astfel, toate cele rele s-au uitat. În Școala nr. 22 am putut intra după câțiva ani de pregătire, printr-un concurs
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
confecții București (APACA) ale Raisei Gorbaciova, vizite la care Elena Ceaușescu fusese însoțitoare de onoare, unde ea s-a manifestat cu atitudini destul de grobiene, comparativ cu atitudinile bine studiate ale soției liderului sovietic, părintele perestroicăi și glaznosti-ului. În sinea mea, regretam că trebuia să recunosc superioritatea rusoaicei față de "țața leana", atât în firescul comportamentului, cît și în atitudinile protocolare. La finele anului 1984, după șase luni de activitate la Protocolul M.A.E., îmi făceam o succintă trecere în revistă, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu audiență în mediile diplomatice și, de ce nu?, în forurile de partid. Pentru mine, deși eram convins că nu mă mai știe, s-a dovedit poate singurul ministru care m-a tratat omenește, aproape colegial, ceea ce m-a făcut să regret sincer decizia lui, previzibilă după afirmația onestă în fața unor judecători, de la procesul membrilor C.P.Ex, îmbuibați de comunism, dar zeloși în noua lor postură de revoluționari, după cum ulterior avea să confirme afirmația Domniei Sale, care a fost aceasta: ca fost profesor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și m-ai folosit drept paravan? replicai eu cu o nuanță de reproș. Nu te supăra, Ion, dar nu pot să cred fără să verific. Pentru comunistul din mine, principiul biblic "crede și nu cerceta" nu funcționează. În sinea mea, regretam că fusesem folosit de rus pentru scopurile lui cu iz kaghebist, dar parcă voiam să constat dacă se schimbase ceva după aplicarea principiilor lui Gorbaciov: "perestroica" și "glaznosti". Am pornit să ajungem din urmă, grupul, lăsându-l pe Sașa să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se consultase, probabil, și cu soția, înainte de orele 8,00, șeful mă sună la telefon și îmi comunică sec că nu vor să mai fac meditații de limbă spaniolă. I-am răspuns, cu un ton normal chiar politicos, că eu regret, dar mă supun deciziei dumnealor. Era 21 ianuarie 1989, începeam numărătoarea inversă, pe 18 februarie trebuia să părăsesc Lima. Pentru sâmbătă, 24 ianuarie, când se împlineau 130 de ani de la Unirea Principatelor Române, îmi stabilisem cu cei care organizaseră, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
câteva după-amieze pentru cumpărături, cadouri cât mai ușoare pentru fiecare membru al familiei, blugii fiind cererea lor de bază încă de la plecare, din noiembrie 1988. În ultima duminică, când aveam deja biletul cumpărat pe ruta Lima-Caracas-Madrid, cei doi tehnicieni, care regretau plecarea mea, au organizat o excursie în afara orașului Lima, undeva pe malul oceanului, unde am admirat o operă unică a valurilor ce reușiseră să creeze o poartă în stâncă, asemeni unei sculpturi a unuia dintre marii maeștri italieni. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
unui argument greu de combătut: "Nu pot rămâne în ambasadă doar ambasadorul și cifrorul". În aeroport, după depunerea bagajelor, m-am despărțit de cei trei români, observând lacrimi în ochii celor doi tehnicieni, în timp ce ne îmbrățișam. Ei mă invidiau și regretau sincer plecarea mea, fusesem pentru ei ca un fel de vecin, dacă nu chiar rudă, întrucât cu mine comunicau firesc, fără teama că își pot pune în pericol deplasarea, care pe fond le aducea un spor de venituri, ceea ce justifica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ministru, să vă spun ceva care să vă dea adevărul despre fostul meu șef. I-am relatat episodul convorbirii cu ministrul de externe al Perului și ședința de partid, cu toate detaliile. Ai procedat foarte bine, în ambele situații. Nu regret că te-am trimis acolo. Te sfătuiesc să-i relatezi și tovarășului ministru Totu, e bine să știe, poate se mai opune la numirea unor astfel de ambasadori. Am rămas puțin mirat de observațiile sale, doar știa foarte bine că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Literatura și Arta", unde știam că orientarea era mai puțin obedientă Moscovei. Mai bine de o jumătate de an, cât a mai fost el ministru, am reușit să-mi arăt recunoștința practică pentru omenia acestui ministru pe care l-am regretat întotdeauna datorită verticalității lui și onestității care în fapt l-a și condus spre tragicul sfârșit. 17. Din nou în caruselul muncii de protocol Revenisem la activitățile cotidiene obositoare, dar uneori deosebit de interesante, în care devenisem expert, după cinci ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
relatat reacțiile demnitarului ungur. Îți spun cinstit că eu am uitat, iar referentul pe Ungaria văd că nu-mi răspunde la telefon. Vă rog să-l informați și pe tovarășul adjunct al ministrului, care nu a fost nici el. Eu regret că a trebuit să mă duc încă de la orele 8,30 până la magazinul diplomatic de pe calea Kiseleff, unde am calmat niște nemulțumiri ale unui diplomat olandez Din această cauză nu am telefonat nici la Direcția de spațiu, nici la șeful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de specialiști din rândul subalternilor și tinerilor absolvenți, repartizați după absolvirea institutului la Trustul GOSTAT Iași și care au făcut cinste unităților unde au lucrat sau le-au condus. Toate acestea i- au adus aprecierea, stima colaboratorilor, care l-au regretat după pensionare. Viața acestui om al pământului este oglindită în balada „Despărțire” de la banchetul său de pensionare și în care se oglindește destinul nu numai al domniei sale, dar și a tuturor oamenilor din munca câmpului. O redau în cele ce
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Din căsătoria lor au avut un singur copil, care i-a urmat în profesiune, la același Grup școlar de chimie, unde a fost directoare și a fost una dintre organizatoarele stațiilor pilot școlare, visul mamei sale. A decedat în 1972, regretată de familie, de prieteni, de colegii și elevii Drupului școlar de Chimie Iași, unde a profesat aproape întreaga ei viața. Este înhumată în cimitirul Eternitate din Iași, alături de soțul ei, cu care a dus o viață plină de împliniri și
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
telefonic de Aurora Rotaru prin intermediul colegului sibian Gheorghe Rădoiu În 23 ianuarie și mi lam confirmat singur, ziua următoare, când pe lista candidaților admiși miam citit numele, la poziția 47. Am abordat cu Încredere cursurile facultății bucureștene și astăzi nu regret, chiar dacă a fost mult mai greu decât am crezut. Anul universitar a Început În 2 martie 1946, când alte facultăți intrau În sesiunea de examene din iarnă. El trebuia comprimat la maximum. Am Început cursurile Într-o sâmbătă dimineață, cu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cu viitorul profesor dr. Nicolae Stamatin. M-a oprit și m-a invitat să lucrez În laboratorul de microbiologie. I-am comunicat cele petrecute cu puțin timp Înainte și hotărârea mea de a mă dedica anatomiei patologice. M-a felicitat, regretând că nu am ales microbiologia. În acea zi de 12 oct. 1948 s-a decis calea destinului meu profesional. A fost o cale bună, dar nu fără greutăți. În zilele următoare, treptat, treptat “am intrat În pâine”. Mi s-a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Școlar Tehnic Agricol din Sibiu am fost Înștiințat de includerea mea de către Ministerul Agriculturii la Cursurile de Instruirea Cadrelor Didactice (ICD), organizate de Institutul Agronomic din Cluj. M-am conformat și am urmat o lună de Îndoctrinare politică. N-am regretat prea mult. Am luat cunoștință cu pedagogia lui Makarenco, pe care n-o cunoșteam și mi-am Însușit principiul convingerii elevului (studentului) să nu greșească și să folosești mijloacele fizice punitive numai in extremis. În acea perioadă era la modă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
nepoată, Sofica, fiica lui Nitu. Milly s-a retras de la Ecarisaj pentru ca timp de 9 ani să-și facă din creșterea fetiței noastre, preocuparea principală. Chiar dacă a pierdut din anii de activitate și deci o pensie mai mică, n-am regretat niciodată, căci n-am știut ce este noaptea nedormită din cauza copilului, n-am știut care sunt bolile copiilor. Ciuchița a fost un model de copil sănătos, durduliu, totdeauna binedispus, fiind adesea invidiați de familiile colegilor. Dar totul i se datorează
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
anului universitar pentru a zori finalizarea lucrărilor la noul apartament și apoi, În seara zilei de 27 aug. 1964, Îmbarcat Împreună cu soția și fiica, Într-un vagon de marfă de 10 tone, În gara BucureștiBasarabi, am părăsit Capitala. N-am regretat nici atunci, nici mai târziu. Capitala nu mi-a oferit decât locul și dreptul de a munci. Micile satisfacții științifice mi-au fost totdeauna umbrite de "ierarhizarea partinică" impusă de prof. G. Vrejoiu și colegii Wexler, Boiciu, Șuțeanu, Macarie, Roșca
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Zaharia, săvârșită la Mănăstirea Agapia În 8 noiembrie, de ziua Sf. Mihail și Gavril. Atât eu cât și soții Chircu eram membrii de partid și făcând cununia În Iași ne expuneam criticii, ale cărei consecințe puteau fi destul de aspre. Nu regret. În Iași nu puteam trece prin asemenea momente. Nici la căsătoria noastră, În sătucul din Ardeal, n-am trecut. Văd și acum măicuțele pregătind mireasa, pe Corneluș, domnișoară de onoare și pe un băiețel turist, cavaler de onoare. Am pătruns
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
te mai întorci la realitate. Important e să te sucești după cum vrea sufletul tău. Ai scris câteva romane care au stârnit, pe biata noastră piață de carte amorțită și amorfă, ecouri de critică însemnate. Cine te-a citit nu a regretat, pentru că ai "spus povești" pline de sens, curate ca scriitură, ca mesaj. În ce teritoriu te simți mai bine, al poeziei sau al prozei? Cum motivezi "derapajele" de la un gen la altul? Dacă tot vrei să te consideri scriitor e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că Marin Sorescu a pariat pe mine, e adevărat că am venit după el la conducerea revistei "Ramuri", dar din șiragul de întâmplări ai sărit peste momentul despărțirii de Marin Sorescu, care n-a fost, din păcate, o despărțire pașnică. Regret că s-a întâmplat, nu eu am declanșat mica nebunie provincială, regret că nu am avut înțelepciunea să evit conflictul. Repet ceea ce mereu am crezut am avut de a face atunci cu una din primele operații de manipulare publică, neînțelegerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mele moldo-balcanice, răspunsurile ardeleano-habsburgice s-au legat de parcă "ar fi fost de acolo"... De aia, când se va produce "ruptura Ardealului de România", prin centrifugarea produsă de învârtirea nervoasă a Pământului în jurul axei sale, printre lucrurile pe care o să le regret va fi și faptul că Al. Cistelecan "a rămas dincolo". (AAG) Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie Domnule Al. Cistelecan, sunteți unul dintre cei mai crezuți critici ai poeziei contemporane, o voce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
critic, care voind să scrie despre una dintre cărțile mele a fost atât de fascinat de biografia mea, încât după o pagină și-a amintit că la urma urmei despre carte voia să scrie... Spune-mi cinci motive pentru care regreți că nu ai rămas în România. Regret că acolo mi-am lăsat copilăria și asta de cinci ori. Și spune-mi, de asemenea, cinci motive pentru care regreți că ai ajuns în Germania... Regret că nu am putut aduce copilăria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dintre cărțile mele a fost atât de fascinat de biografia mea, încât după o pagină și-a amintit că la urma urmei despre carte voia să scrie... Spune-mi cinci motive pentru care regreți că nu ai rămas în România. Regret că acolo mi-am lăsat copilăria și asta de cinci ori. Și spune-mi, de asemenea, cinci motive pentru care regreți că ai ajuns în Germania... Regret că nu am putut aduce copilăria cu mine și asta tot de cinci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
urmei despre carte voia să scrie... Spune-mi cinci motive pentru care regreți că nu ai rămas în România. Regret că acolo mi-am lăsat copilăria și asta de cinci ori. Și spune-mi, de asemenea, cinci motive pentru care regreți că ai ajuns în Germania... Regret că nu am putut aduce copilăria cu mine și asta tot de cinci ori. Ce te apropie decisiv de literatura română? Limba care-mi permite să experimentez chiar dacă unii critici mi-au luat-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Spune-mi cinci motive pentru care regreți că nu ai rămas în România. Regret că acolo mi-am lăsat copilăria și asta de cinci ori. Și spune-mi, de asemenea, cinci motive pentru care regreți că ai ajuns în Germania... Regret că nu am putut aduce copilăria cu mine și asta tot de cinci ori. Ce te apropie decisiv de literatura română? Limba care-mi permite să experimentez chiar dacă unii critici mi-au luat-o în nume de rău. Rigiditatea limbii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]