KorAP: Find »[drukola/base=relatare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...217 218 219 ...341 >

8,522 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455

le oferi oamenilor ocazia de a-și spune povestea așa cum vor ei. Coerența și sinceritatea pot fi, dacă e necesar, componente ale procesului de colaborare, dar totul depinde de cât de doritor sau dispus este povestitorul să fie ghidat în relatarea unei povestiri adevărate dacă acest lucru nu e precizat de la bun început. Funcțiile clasice ale povestirilor Miturile și basmele populare au servit, în mod tradițional, patru funcții clasice: să ne pună de acord ( a) cu noi înșine, (b) cu cei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
ea forța miturilor active atât pentru povestitor, cât și pentru cercetător. Când diferite elemente ale unei vieți sunt puse împreună, în mod conștient, sub forma unui întreg, obținem un document plin de semnificații. Propriii noastre imagini autobiografice care rezultă pe parcursul relatării povestirii pot trece dincolo de sine, spre domeniul colectiv, permițând povestirilor vieții să îndeplinească cele patru funcții ale mitologiilor active. Utilizarea în psihologie Întregul proces de dezvoltare psihologice se focalizează în jurul unei dialectici de tip conflict-rezoluție, schimbare-dezvoltare. Rememorarea, modelarea și împărtășirea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
dar și din evenimentele și experiențele trăite, nu constituie doar o sarcină developmentală. Povestirea însăși poate reprezenta un text valoros pentru a învăța din experiența altor persoane. Pe măsură ce povestitorul se confruntă în mod repetat cu eventuale conflicte din trecut, prin relatarea acestora, anumite experiențe și sentimente pot deveni mai clare, ajutându-l pe cercetător să înțeleagă mai bine ce fel de om este povestitorul. Există numeroase domenii în cadrul psihologiei pentru care povestirea vieții poate reprezenta un instrument de cercetare util. Sinele

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
de-a lungul vieții de la familia lor sau de oriunde altundeva. A relata o povestire a vieții în maniera în care cineva o vede poate fi unul dintre cele mai emfatice răspunsuri la întrebarea „Cine sunt eu?”. Pentru unele persoane, relatarea povestirii vieții face ca atât imaginea de sine, cât și stima de sine să câștige în claritate și putere; pentru alții, povestea pe care o spun poate răspunde doar parțial sau temporar acestei întrebări complexe. Una dintre utilitățile narațiunii autobiografice

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
nu este relatată în scop terapeutic, povestirea vieții poate ajuta o persoană să-și clarifice ori să înțeleagă ceva care poate nu era la fel de limpede înainte de a fi povestit. De fapt, psihoterapia este cunoscută drept „vindecarea prin discuții”. Aceasta presupune relatarea povestirii noastre unei persoane care are pregătirea necesară pentru a ne ajuta să înțelegem, să interpretăm și să învățăm din experiențele noastre mai mult decât am fi capabili să o facem singuri. Însuși procesul de relatare a poveștii noastre în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
prin discuții”. Aceasta presupune relatarea povestirii noastre unei persoane care are pregătirea necesară pentru a ne ajuta să înțelegem, să interpretăm și să învățăm din experiențele noastre mai mult decât am fi capabili să o facem singuri. Însuși procesul de relatare a poveștii noastre în mod clar, direct și sincer poate fi asemenea unei terapii, în funcție de circumstanțele care ne-au determinat să facem acest lucru. Sinceritatea radicală reprezintă o abordare nouă a unei noțiuni mai vechi („adevărul te va elibera” - Blanton

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
loc un proces de „povestire” ori „repovestire”, sau ambele simultan (White, Epston, 1990). Implicațiile acestui proces în plan terapeutic și în planul cercetării sunt relativ extinse. A-ți povesti și a-ți repovesti viața cuiva oferă ocazia de a crea relatări noi, dintre care unele pot oferi un sentiment de eliberare. Cercetătorul ar putea examina procesul și textul povestirii căutând posibile idei și noi interpretări, pentru a determina în ce măsură rememorarea unor evenimente timpurii ale vieții și reflectarea asupra lor, prin intermediul povestirii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
și circumstanțelor vieții într-o manieră care le dă o ordine coerentă (Cohler, 1988). Ca modalitate de creare a semnificațiilor, de identificare a influențelor vieții și de interpretare a experiențelor trăite, probabil că nu există o metodă mai bună decât relatarea subiectivă a povestirii vieții. Aceasta îl ajută pe cercetător să înțeleagă viața din punctul de vedere al celui care o trăiește. Colecția de cărți cu titlul „Studiul narativ al vieților”, care abordează această metodă și încearcă să răspundă unor întrebări

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
explice ori să confirme o experiență prin contextul moral, etic sau social al unei situații date. Povestirile vieții pot ilustra cum este să evoluezi într-o lume aflată în schimbare. Ele îi pot oferi cercetătorului informații despre realitatea socială exterioară relatării dar descrisă de aceasta (Bertaux, 1981), precum și despre povestea însăși drept construcție socială (Rosenthal, 1993). O povestire a vieții îl poate ajuta pe cercetător să definească locul individului în cadrul ordinii sociale și procesul prin care se realizează această ordine. Ea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
sociale este legată de dezvoltarea lor individuală (Stewart, 1994). Aplicații sociolingvistice Povestirile vieții pot fi, de asemenea, utilizate pentru a explica și a defini relațiile și apartenența la un grup, în special cu referire la limbajul folosit în acest scop. Relatările indivizilor despre viața lor conțin unități discursive, grade de coerență și o structură lingvistică generală, toate fiind utile pentru stabilirea relației dintre limbaj și practicile sociale, dintre sine și ceilalți și crearea identității sociale (Linde, 1993; Mkhonza, 1995). Utilizarea mistico-religioasă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
se armonizează o viață cu toate celelalte din univers. O povestire a vieții ar putea, de asemenea, să prezinte o perspectivă asupra modului în care o persoană ar dori să arate o lume ideală. Când cercetătorul obține o astfel de relatare a unei vieți care exprimă emoția de a fi parte din acest univers, o putem considera un document important. Primele noastre informații științifice asupra universului au început ca o poveste, care s-a schimbat și a evoluat de multe ori

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
astăzi, cum sunt relatate povestirile vieții, dacă se potrivesc acestea cu ceea ce știm despre univers, cu viziunea noastră mai nouă sau mai actuală despre lume. Povestirile pe care le spun oamenii astăzi au sens în lumea în care trăim? O relatare personală poate avea o „densitate” caracterizată prin legături de-a lungul timpului, intenții și o atitudine față de viață, care include o viziune sau o interpretare particulară a ceea ce reprezintă viața și realitatea pentru o persoană (Brockelman, 1985). Utilizarea modelului interviului

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
probleme esențiale. Câteva exemple suplimentare vor ilustra acest lucru. Educație Întreaga problematică privind ceea ce trebuie predat și ceea ce trebuie învățat este reconsiderată în educație. În căutarea unor noi abordări ale cunoașterii și învățării, narațiunii i se oferă un rol central. Relatările personale, în special povestirile vieții celor direct implicați ca practicanți în domeniu, le pot arăta profesorilor, furnizorilor de servicii sociale și altor cercetători cum și-au găsit aceste persoane propriul echilibru prin sarcinile alese. Povestirile pe care le spun oamenii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
în practica educațională, a căutării sensului vieții, a rolului grijii pentru oameni și arată cât de important este pentru cercetătorul-profesor (din orice disciplină) să ia în serios această căutare, viziune și acest scop personale. În această abordare nouă a cunoașterii relatările personale sunt utile, printre altele, pentru: oportunitatea unor relații mai profunde cu ceilalți; puncte de plecare pentru acțiuni etice; idei noi; judecăți bazate pe compasiune; crearea și împărtășirea unor cunoștințe și semnificații care pot ghida practicile profesionale; o viziune extinsă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
o combinație a acestor structuri ale intrigii. O astfel de intrigă este esențială pentru ordonarea evenimentelor și a circumstanțelor vieții și pentru a putea extrage semnificația acestora (Ochberg, 1994). Fiecare povestire a vieții urmează același pattern care există în toate relatările sau descrierile sacre - început, conflict și rezolvare. Structura vieții este, de fapt, ceea ce-i oferă identitate, semnificație și finalitate. Specialiștii studiază de mult relatările personale pentru a înțelege mai bine diferite aspecte ale experienței umane și funcțiile integratoare ale povestirii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
extrage semnificația acestora (Ochberg, 1994). Fiecare povestire a vieții urmează același pattern care există în toate relatările sau descrierile sacre - început, conflict și rezolvare. Structura vieții este, de fapt, ceea ce-i oferă identitate, semnificație și finalitate. Specialiștii studiază de mult relatările personale pentru a înțelege mai bine diferite aspecte ale experienței umane și funcțiile integratoare ale povestirii vieții. A spune povestirea vieții implică de obicei cel puțin adresarea unora dintre întrebările eterne asupra dezvoltării umane: ce face ca o anumită tranziție

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
matură? A existat vreo formă de ghidare pe parcursul vieții? Există vreo temă unificatoare a vieții? Cum este menținut sentimentul continuității în fața schimbării? Interviul de tip povestirea vieții oferă o abordare și o metodă care pot face din înregistrarea și studierea relatărilor personale un efort de cercetare constant. Folosind abordarea descrisă în capitolele 2 și 3, oricine este interesat să învețe din povestirile personale va identifica multe aspecte valoroase pentru cercetare. Chase (1995) sugerează să căutăm poveștile ascunse în narațiunile autobiografice - acele

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
multe despre individ, teme sau aspecte specifice aflate în relație cu problematici mai ample precum genul, clasa socială și cultura, precum și dacă există anumite patternuri care reies din povestire sau dacă genul, clasa și cultura reprezintă elemente de bază ale relatării. Ceea ce poate fi de maxim interes într-o povestire a vieții este modul cum se percep oamenii pe ei înșiși și cum vor ca alții să-i perceapă. Relatările acestea ne furnizează o înregistrare clară și ordonată a adevărurilor personale

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
sau dacă genul, clasa și cultura reprezintă elemente de bază ale relatării. Ceea ce poate fi de maxim interes într-o povestire a vieții este modul cum se percep oamenii pe ei înșiși și cum vor ca alții să-i perceapă. Relatările acestea ne furnizează o înregistrare clară și ordonată a adevărurilor personale care, în consecință, constau atât în „fapte”, cât și în „ficțiuni”. Aceasta este tot ce putem pretinde de la o povestire a vieții. Ea reprezintă o înregistrare directă, sub forma

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
vieții sunt esențiale pentru a înțelege mai bine viața umană, în special viața individului în relație cu cei din jur, pentru a ști ce este cel mai important pentru oamenii și pentru a vedea cum sunt legate generațiile între ele. Relatarea vieții poate dezvălui semnificații mai importante decât ne-am imaginat. A povesti necesită o reflectare asupra evenimentelor și experiențelor la care naratorul nu s-a gândit până atunci prea bine. Cei ce își povestesc viața formulează gânduri și sentimente care

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
și cercetători mai mult sau mai puțin buni. Derularea interviului, indiferent dacă este sau nu structurat, va fi o variabilă importantă, ca și povestitorul. Faptul că aceștia ne oferă semnificații personale profunde, amintiri și interpretări proprii, face, de asemenea, ca relatarea unei povestiri a vieții să fie o artă. Deoarece interviul de tip povestirea vieții este în primul rând un demers artistic, el ar trebui interpretat ca atare. Are propriile standarde de fidelitate și validitate, diferite de cele ale metodelor de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
cel mai important pentru ei. Prin povestirea vieții aceștia își transmit adevărurile lor personale. O experiență similară cu povestirea vieții sau scrierea propriei autobiografii, este intervievarea cuiva care-și relatează viața. A asista pe cineva în efortul personal sacru al relatării propriei vieții poate fi una dintre cele mai plăcute și mai pline de satisfacții experiențe interpersonale în care am putea fi implicați și o manieră de a le oferi putere altora ghidându-i spre o înțelegere mai profundă a propriei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
interviu, înțelegerea beneficiilor povestirii vieții; b) realizarea propriu-zisă a interviului (interviul) - ghidarea persoanei care relatează povestirea vieții și înregistrarea audio sau video a acesteia; c) transcrierea și interpretarea interviului (postinterviul) - eliminarea întrebărilor și a comentariilor intervievatorului (se vor păstra doar relatările povestitorului pentru a lua forma unei narațiuni continue, unitara, redată cu propriile cuvinte ale acestuia), trimiterea transcrierii persoanei respective pentru a o revedea și a o verifica în vederea unor eventuale schimbări pe care ar vrea să le facă și povestirea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
și a altor informații irelevante. Unele schimbări în ordinea expunerii pot conferi povestirii o claritate și o lizibilitate mai mari. Odată realizat acest lucru, conștientizăm cel mai mare avantaj al acestei abordări: povestitorul poate fi consultat în legătură cu forma finală a relatării. Îl putem întreba direct dacă felul în care sunt conectate faptele i se pare coerent sau nu. Oamenii care-și spun povestea trebuie să aibă, întotdeauna, ultimul cuvânt asupra formei scrise finale a acesteia înainte de a le fi prezentată și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
ca viața lor să fie importantă pentru ele. Sentimentul comun că viața are un sens și un scop este ceea ce face povestirea vieții importantă și interesantă pentru alții. Celor mai mulți oameni le face plăcere să vadă că cineva e interesat de relatarea lor. Pentru a vă asigura cursivitatea povestirii, cel mai important lucru este să vă simțiți în largul dumneavoastră și să încercați să vă relaxați! De asemenea, trebuie să știți cum să dirijați interviul astefel încât răspunsurile la întrebările dumneavoastră să

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]