5,548 matches
-
atunci când fac un lucru bine. c) Îmi dă exemple folosindu-se de munca altor colegi. d) Îmi spune ce ar trebui schimbat pentru a face lucrurile bine. e) Discută cu mine despre problemele întâmpinate și soluții la acestea. f) Îmi reproșează că am greșit și îmi solicită să îndrept imediat greșeala. g) Altele. 25. În ce mod comunicați cu șeful/șefa directă privind munca dvs.? a) Stabilim împreună care sunt lucrurile de făcut. b) De cele mai multe ori nu-mi spune pentru că
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
astăzi, faptul că Voltaire îl felicită pentru că "a interzis studiul celor ce muncesc" și cere apoi să-i tundă pe acești "călugări ignoranți pentru a-i înhăma la trăsurile sale". O atitudine asemănătoare are acest pedagog și în 1784 cînd reproșează rectorilor școlilor catolice că "depopulează cîmpurile și atelierele" pentru că "orice om care vede dincolo de umila sa meserie nu se va achita de obligații cu curaj și răbdare"145. Situate într-o epocă în care revoluția tehnicilor de producție ia amploare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
avea legătură cu statul regal ci, mai curînd era îndreptat împotriva acestuia. Tocmai acest patriotism îi determina pe francezi, a căror conștiință națională creștea din ce în ce, să acuze statul de defetism atunci cînd acesta evita războiul, să-i reproșeze că trădează onoarea țării cînd o făcea, în tot cazul să vadă în el un ațîțător al nenorocirilor Franței în raport cu pericolele exterioare. Dintr-un motiv ce contrasta cu situația din Anglia, atitudinea negativă a francezilor era identică și în cazul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
capitalistă și în situația în care reprezentanții nobilimii, ca și ai burgheziei, de-pindeau în continuare de serviciile publice, era imposibil ca aceștia să se alieze împotriva lui. Ele se situau într-o poziție de rivalitate față de stat, căruia burghezii îi reproșau că le-a acordat influență administrativă fără a le atribui statut social corespunzător și față de care nobilii se plîngeau de contrariul, adică de deținerea unui statut privilegiat dar fără efect real în viața socială, exceptînd armata. Însă toate acestea nu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ce-au sosit goi pe malul Orinocului pentru a forma acolo o societate: sîntem o națiune veche; avem o organizare preexist-tentă. Atît cît este posibil trebuie să acordăm toate acestea cu Revoluția și să salvăm tranziția". Cît despre Robespierre, el reproșează Adunării constituante din 10 august 1791 de-a fi ridicat poporului suveranitatea efectivă sub acoperirea unui mecanism de reprezentare obligatorie prevăzut de viitoarea Constituție. Această plîngere acoperă însă o preocupare mai puțin generoasă și anume aceea de a prezerva puterea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de Karl Renner, conștiința elvețiană relevă un mod de identificare politică nu mai puțin refractar categoriilor obișnuite ale apartenenței naționale. Identitatea helvetică se simte criticată din exterior. Elvețienii nu ignoră faptul că, deși nu li se spune explicit, li se reproșează faptul de a nu se fi sacrificat în masacrele războinice ale Europei după înfrîngerea lor de la Marignan, în 1515. Ei știu că sînt priviți ca niște trișori în jocul statelor-națiuni și de aceea, se arată copleșiți de această imagine. Aceasta
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
lui S. au un statut hibrid, iar încercările de sistematizare rămân în mare măsură arbitrare. Dar, cu toată diversitatea componentelor sale, opera e remarcabil de unitară și omogenă, poate prea omogenă, suscitând, sub acest raport, rezervele criticilor, care i-au reproșat uneori monotonia, repetitivitatea: „Noi metri - după vorba lui Călinescu - din același sul de stofă” (Eugen Simion) sau „Această «comedie a literaturii» [...] născută ca o reacție la stereotipie, imobilitate și automatism, sfârșește prin a institui o monotonie a imprevizibilului, o tiranie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
face, de pildă, Norman Davies, conștient că nici o carte de istorie care vrea să explice prezentul „nu este vreodată scrisă la momentul potrivit”. Cel din urmă găsește, totuși, legitimitatea studiului său În distanțarea de experții „apăruți peste noapte”: acestora le reproșează că se dedică prea ușor crizelor prezente, fără a le stabili Însă precedentele istorice. Propune, În schimb, o cronologie stratigrafică, de factură arheologică, „plecînd de la stratul cel mai modern, de suprafață, pînă la nivelurile cele mai vechi”. Deși nu Îmbrățișează
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În paralel cu alte lucrări despre același subiect, dar nu neapărat de aceeași factură. Autorul se arată convins că dispariția „personajului” său era inevitabilă, ceea ce pare să Îl degreveze de eventuale incertitudini. Lăsînd povestirea să curgă, nu i se pot reproșa teoriile luate În considerare și nici faptul că a evitat anumite direcții de analiză. Pur și simplu, a Încercat să spună tot despre toate. Amatorul onest și autodidact s-a dovedit, În acest caz, poate mai dezinhibat și mai apt
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Unite. Însă cea mai mare parte a Întrevederilor avea să fie ocupată de problema poloneză, pentru România și Bulgaria rămânînd foarte puțin timp. La Ialta, cu Îndreptățire crede autorul, anglo-americanii nu i-au trădat pe estici. Americanilor li se poate reproșa cel mult că nu au acordat problemelor din Europa de Est o importanță mai mare. Afirmația curentă că la Ialta s-au cedat teritorii este amendată cu tărie de autor. În fapt, chiar delegația americană a Încercat să facă posibilă o pace
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cedat teritorii este amendată cu tărie de autor. În fapt, chiar delegația americană a Încercat să facă posibilă o pace de lungă durată după războiul mondial. În 1945, România se afla la sfîrșitul listei de priorități a SUA. Tocmai aceasta reproșează Îndeosebi românii. Autorul amintește semnificația Ialtei În opinia românească, reactualizată după 1989 și vehiculată intens În presă (spre exemplu, În 1997, cu prilejul discuțiilor despre (non)admiterea României În NATO. Numeroase lucrări vehiculează idei care falsifică În mod grosolan realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să infirme prezența bolii reale. Când are de partea lui o parte din personalul medical de la care primește „sfaturi” și informații privind pericolul dezvăluirii falsității bolii prin diferite investigații, situația devine foarte complicată pentru medicul curant. Acestuia i se poate reproșa că „privează o biată și neajutorată bolnavă de tratamentul ei vital”. Unul din testele cele mai elocvente în cazul nostru presupus ca având o insulinorezistență „extremă”, efectuat în laborator sub supraveghere medicală, dar fără o avertizare prealabilă a pacientei este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
teama săvârșirii unor abuzuri din partea învingătorilor asupra lor. La conferința de presă din 24 ianuarie 1943, președintele a spus că "vom obliga toți inamicii noștri la capitulare necondiționată". Ulterior, protagoniștii expresiei au regretat că au făcut afirmația respectivă. Și-au reproșat că nu au verificat ce și-au notat ziariștii sau că nu au reflectat dinainte asupra a ceea ce spun. Churchill a declarat ulterior: "Eu îmi asum partea mea de răspundere". El mai spune: "Mi-am amintit de profesorul care, la
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
apărării au fost aduse trupe importante [2, p. 469]. Spre sfârșitul "Bătăliei Ardenilor", germanii au lansat atacuri în Alsacia. Securitatea Strasbourgului preocupa în mod deosebit pe francezi. A existat o convorbire dură între Eisenhower și De Gaulle. Eisenhower i-a reproșat lui De Gaulle că o asemenea situație nu s-ar fi ivit dacă francezii ar fi lichidat punga de la Colmar. Eisenhower a dat instrucțiuni comandantului Grupului de armate 6 să ia măsuri pentru apărarea fermă a Strasbourgului, fapt ce i-
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Victor Iamandi, șeful organizației liberale din Iași, sau din partea unor membri ai familiei Brătianu, precum Ion Pillat sau Alexandru Alimănășteanu 241. În același timp, un număr important de georgiști din județul Ialomița au hotărât să se reîntoarcă în vechiul PNL, reproșând conducerii liberalilor georgiști două greșeli importante: faptul de fi impus în fruntea acestei organizații pe Constantin Banu, peste voința organizației și faptul de a fi refuzat participarea la guvernul de uniune națională cerut de rege242. În timpul campaniei electorale din 1932
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
georgiștii, Gheorghe Tătărescu, îndatorat acelora care îi susținuseră ascensiunea politică, instaurase un regim personal 403. Cu ocazia congreselor regionale, desfășurate în toamna anului 1934, la Iași, Chișinău și Cernăuți, Gheorghe Brătianu a criticat, din nou, Guvernul Gheorghe Tătărescu, căruia îi reproșa faptul că "sub firma națională și liberală [permitea] înstăpânirea unui regim de dictatură și de arbitrar". Șeful georgiștilor își afirma opțiunea pentru un regim democratic în care să funcționeze în mod real principiul separării puterilor: "Noi nu concepem confuzii între
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Știu cine ești: Sfanțul lui Dumnezeu” (ho hágios to¤ theo¤), precum și în În 6,69, unde Petru îl numește astfel: „Noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Cel Sfânt al lui Dumnezeu”. În Fp 3,14, Petru le reproșează compatrioților săi că au preferat să ceară grațierea unui ucigaș în locul lui Isus: hymežs dè tòn hágion kaì tòn díkaion Qrnesaste... „Voi v-ați lepădat de Cel Sfânt și Neprihănit...” (C) În Ap 3,7 este însoțit de ho alQthinós
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Romeo și Julieta la Mizil, centrată pe conflictul de natură politică între familiile celor doi, comedia lui D.D. Pătrășcanu deschide mai larg evantaiul țintelor parodice, vizând și alte mari tragedii ale "marelui Britt": Macbeth (în Prologul care începe prin a reproșa apetitul marelui dramaturg englez pentru "sânge și măceluri"), Othello (prin gelozia exagerată a lui Romeo), Hamlet (prin șarjarea apariției spectrului patern). Însă, la fel ca în scurta comedie a lui Ranetti, hipotextul caragialian se întrevede clar. Astfel, despre întâmplările prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este conștient (ironie situațională) A2 = A3: ironie al cărei auditoriu este mijloc pentru scop.138 În toate aceste cazuri, ironia uzează de o multitudine de procedee, inventariate chiar din Antichitate: interogația și turnura imperativă, atribuirea către sine a ceea ce se reproșează adversarului, anateza (răsturnarea totală absolută a unui etalon curent de morală și logică), antiparastaza (argumentația contra obiecțiilor față de negativul acuzat, încheiată prin elogiul acestuia), paradiastola (amestecul de afirmații pozitive și negative despre pozitiv și negativ), diasirmul (retorica afirmației sinuoase între
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o anumită manieră de a vorbi este caracterizată prin referiri de tipul à la Rică Venturiano, à la Pristanda, à la Coana Veta etc. Așa se explică și de ce, de pildă, unui scriitor ca D.D Pătrășcanu, Tudor Vianu îi reproșa lipsa de originalitate și cantonarea într-un fel de stilizare ironică 132 sau notare exactă a schimburilor de replici din care rezultă incoerența exprimării oamenilor necultivați, ambele procedee fiind împământenite deja de Caragiale. În schița Ce cere publicul de la un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
obținând în sfârșit articularea universală, un înțeles final al rostului, și, oh, Doamne, liniile desăvârșite, nezdruncinate ale Frumosului etern. Setea aceasta de inventar ne împinge spre confesiune și de aceea romanul nu moare. Romanul reface mereu inventarul, nimeni nu-i reproșează că repetă o operațiune pe care au făcut-o până acum mii de scufundători. Ai reținut, Cella, că prin roman înțeleg toate despletirile narațiunii... chiar și fragmentul!10 Pledoaria vizează simultan și predilecția pentru fragment, firesc derivată din nevoia de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pp. 423-424), sau despre odiseea întocmirii la comandă a piesei Caragiale în vremea lui, pentru care autorul, "tovarășul" academician Camil Petrescu, este tras la răspundere întrucât nu a înțeles și concretizat "ce a stabilit partidul pentru centenarul Caragiale". I se reproșează autorului că "n-a prins esențialul creator social-critic scriitoricesc și s-a ocupat de om, chiar cel de la cafenea", că eroul nu este cel care "a luptat cu intransigență împotriva coaliției burghezo-moșierești" (vol. I, p. 426) și că nu s-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din cauza plecării pe front a capului familiei și din cauza inflației. În loc să fie abolită la sfârșitul războiului, această măsură a fost menținută și în perioada interbelică. Reglementarea a fost bănuită că urmărește descurajarea investiției private în locuințe. I s-a mai reproșat că din cauza ei devenise evidentă lipsa investițiilor pentru întreținere și învechirea parcului de locuințe. Dacă este dificil să negăm piedicile ridicate de astfel de măsuri în calea dezvoltării construcției de locuințe, ar fi totuși o concluzie pripită să spunem că
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tratamentului prin care spera să-și prelungească viața. Astfel, precizează Alain Cottereau, muncitorii "evitau spitalizarea sub tutela organizațiilor de binefacere. Își păstrau libertatea și, dacă era să moară, nimeni nu răspundea de nimic. Tehnocrații cadrului de viață din acea perioadă reproșau organizațiilor muncitorești că nu cer înființarea de dispensare și sanatorii. Exemplul precedent ilustrează că muncitorii nu veneau cu asemenea cereri. Revendicarea zilei de muncă de opt ore era mult mai importantă pentru prevenirea tuberculozei decât toate dotările din lume"60
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de muncă: " Aceste sărbători sunt o modalitate de a testa disponibilitatea fiecărui individ față de grup. Ele arată devotamentul membrilor față de colectivitatea în care trăiesc, dar și o generozitate care se concretizează prin amploarea sumelor cheltuite în acea zi. Numeroși filantropi reproșează muncitorilor că-și risipesc într-o seară profitul pe șase luni și că fac economii, tocmai pentru aceste petreceri, "renunțând nu doar la lucrurile necesare, ci chiar și la acelea indispensabile". Ei nu înțelegeau că această veselie, dincolo de faptul că
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]