6,450 matches
-
își trimit fiii să se înroleze în Armata Roșie, să fie comuniști și să fie conduși de Mao Zedong. Ea are ochii unui pionier. Cu această privire își descoperă următoarea scenă. Yenan este teritoriul disponibil pe care să și-l revendice. Înainte de plecare, a scris un articol care a fost publicat în Săptămânalul Artei Spectacolului din Shanghai. Titlul era „O perspectivă asupra vieții noastre”. În articol, critica „arta palidă”, arta care promovează sentimentalismul burghez. Piesele în care femeile sunt lăudate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a lui Chiang Kai-shek. Mao s-a jucat cu inamicul de-a șoarecele și picica. Apoi avu de înfruntat o altă lovitură internă. Biroul Politic central al Partidului Comunist credea că Armata Roșie era îndeajuns de puternică încât să-și revendice, de această dată, principalele orașe ale lui Chiang Kai-shek. Mao a pledat pentru o acțiune rezervată. A fost din nou etichetat drept țărănoi îngust la minte și din nou dat afară. Mao se simțea rău, dar nu s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scrisoarea de acceptare a regulilor înainte de ziua nunții. * Viitoarea mireasă își face griji că prea i s-a făcut accesibilă lui Mao. Îi e teamă că el nu va ține minte sacrificiul ei. Sacrificiu pe care intenționează să și-l revendice ca merit în viitor. Este investiția ei. Însă el nu i-a arătat prea multă afecțiune de când a plecat Lao Lin. Mao s-a adâncit în scrierea filosofiei sale cu privire la război. Scrie zile în șir fără odihnă, pierde noțiunea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scrierea filosofiei sale cu privire la război. Scrie zile în șir fără odihnă, pierde noțiunea timpului. Când termină, îl cheamă pe Micul Dragon să-i trimită fata. O face să se simtă ca și cum ar fi deja în posesia lui. Mâinile lui o revendică din clipa în care ea intră pe ușă. Îl aude mormăind, povestindu-i în monolog ce a scris. Da, spune-mi, spune-mi tot, îi zice ea. Este sinucidere să etalezi o fațadă atunci când dușmanii sunt în număr masiv. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
al marinei din Marea Chinei de Est a descoperit că fabrica de vapoare din Shanghai a transformat două vase în nave înarmate. Armata muncitorească a construit o apărare în jurul întregului golf. Cu o clipă în urmă ei au venit să revendice Wu-song, baza de artilerie a armatei. Membrii din sala de război se lasă pe spate în scaune. Singurul lucru care le tulbură mintea e consecința distrugerii Doamnei Mao la doar douăzeci și șapte de zile după moartea lui Mao. Națiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
face o carieră, că își va face o viață aici, unde oamenii îi știau doar disponibilitatea prietenoasă și nimic despre trecutul ei tulbure. Ar fi trebuit să-și dea seama că orașul Kearney - amprenta Schluterilor - se va întoarce s-o revendice. Se gândi să coboare până la departamentul tehnic, ca să-i dea vestea lui Chris, bărbatul cu care avea un flirt. Preferă însă să-l sune de pe mobil, din parcare. Când îi auzi vocea, el făcu pe mutul, cu toată convingerea. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Căngi și funii o înfășoară. Pielea i se jupoaie, în straturi de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui de animal putred slăbesc. Orașul risipit se adună înapoi. Mici vieți născute pe uscat împung monstrul cu ace și cuie, îl hăcuiesc, revendicându-și casele zdrobite. Păsările ciugulesc din carnea lui putrezită. Veverițele smulg hălci din el, le îngroapă pentru iarna care vine. Coioții îi lustruiesc oasele până ajung de un ivoriu strălucitor. Pe sub coastele lui uriașe, arcuite, trec mașini. De vertebrele șirei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
obțină decât o scutire medicală temporară, care urma să fie reevaluată. Încă o incertitudine amenințătoare căreia trebuia să-i facă față. După un timp, toată ideea asta cu securitatea i se părea o lovitură sub centură. Garda avea să-l revendice pe Mark, dacă avea să-l considere apt să-și slujească țara. Între timp, Rupp făcea instrucție pentru toți trei. Duane își manifestă sprijinul moral etalând un tricou pe care scria „Pușcașii marini vor femei mișto“, cu tot cu ilustrațiile explicite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era un fel de spirit călăuzitor, iar eu am încercat să-l omor. Deci autorul bilețelului nu e bisericos. Foarte bine. Măcar atât reușise să afle. Vizitase toate bisericile neilegale, arătase bilețelul tuturor credincioșilor din oraș și nimeni nu-l revendicase. Era timpul să se îndrepte spre păgâni. În general, oamenii nu știu asta despre Nebraska, dar e plină de păgâni. O ia și pe iubi-Bonnie cu el. O veche șmecherie a misionarilor: trimite-o pe cea mai tânără și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
subliniau noblețea nasului subțire, ușor coroiat cu nări mici. Instructorii de la școala de ieniceri îi pierduseră urma, nu se știa despre el de unde era; venea și el ca toți ceilalți din devșirmé, adică fusese copil de creștini, dar nu era revendicat nici de grupul ienicerilor sârbi, nici de albanezi, care erau pe atunci la putere în împărăția padișahului. Nu îl sprijinise nimeni, nu auzise niciodată nici o vorbă bună, de mic intrase într-o competiție nemiloasă în care nu-i era permis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
febra plăsmuirii de fantasme s-a întins și la alții și iată, se pare chiar sultanul Ahmed al III-lea stăpânitorul Constantinopolului se consideră singur urmaș legitim al bazileilor bizantini. Chiar și Petru al Rusiei, unicul împărat ortodox încoronat, își revendică dreptul de a se unge în Sfânta Sofia și de a se proclama împărat al Imperiului Roman! „Marea idee” a rămas în fapt aceeași ca atunci când el era doar ieromonah și arhimandrit la Sfântul Mormânt, unchiul său Dositei fiind patriarh
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pretutindeni, dar să nu-l vezi”) ca deviză a actorului. După opinia mea, definiția se potrivește...regizorului, deoarece un comedian invizibil pe scenă, nu ar atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă veche , cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia, adecvarea erau criterii fundamentale ale valorii artistice În poetica greco-latină. Analogia cu actorii care Își construiesc personajele, respectînd măsura, armonia și adecvarea, În contrast cu cei ieșiți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cîtă e), amîndoi inteligenți, cultivați, ironici și în special "răi". Dramaturgul e Horia Gârbea și cartea lui spune aproape totul încă din titlu: Doamna Bovary sînt ceilalți. Sînt "patru texte pentru teatru" de o savoare literară incontestabilă, egal și justificat revendicată de ingeniozitatea țesăturii dramatice, de subtilitatea probelor de intertextualitate și de expresivitatea dialogului. Personaje din piese celebre reunite în situații inedite (de pildă în Pescărușul din livada de vișini îi reîntîlnim, între alții, pe unchiul Vania al lui Cehov, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
s-au concentrat asupra dealului, unde sperau să construiască o fortăreață. Planul s-a dovedit ambițios și nechibzuit. Pe măsură ce un grup construia fortificația, de obicei la adăpostul întunericului, celelalte trei formau o alianță temporară și atacau. Imediat ce unul din învingători revendica înălțimea, povestea reîncepea. Nimeni nu s-a gândit să consolideze alianțele, după cum nimeni nu s-a gândit că o armată controlând cheiul ar controla în consecință și locul de descărcare a cherestelei, adusă cu vasul de la exploatarea Ruth Stone. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a 9-a pentru vioară și pian „Kreutzer“. Nu am ascultat decât fragmente și nu știu dacă este un disc ce trebuie avut neapărat, chiar dacă violonistul este acompaniat de Filarmonica din Viena sub bagheta lui Riccardo Muti. Repin însuși se revendică din înregistrările clasice ale lui Menuhin și Oistrach, fără să uite să le amintească pe cele ale lui Heifetz și Kreisler. Deja patru înregistrări ce ar trebui cunoscute înainte, ca fundamentale. Mai atras am fost de Sonata Kreutzer și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
și vedea ceea ce le scăpase jucătorilor. Să psihanalizăm palpitațiile pe care bunica mea le avea la inimă: erau manifestări de mâhnire. Părinții ei muriseră uciși În recentul război cu turcii. Armata greacă, Încurajată de Aliați, invadase vestul Turciei În 1919, revendicând vechiul teritoriu grecesc al Asiei Mici. După ani de viețuire izolată sus pe munte, locuitorii din Bithynios, satul bunicii mele, ieșeau din bârlog, mânați de siguranța pe care le-o oferea Megale Idea - Marea Idee, visul Greciei Mari. Bursa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vânăt. În acea dimineață, la Tribunalul Districtual al Statelor Unite judecătorul Roth concepuse o modalitate deșteaptă de a desegrega școlile. Dacă nu erau destui elevi albi În Detroit care să se Împrăștie, avea să-i ia din altă parte. Judecătorul Roth revendicase jurisdicția asupra Întregii „zone metropolitane“. Jurisdicția asupra orașului Detroit și a celor cincizeci și trei de suburbii Înconjurătoare. Inclusiv Grosse Pointe. ― Chiar când am reușit să vă scoatem din infernul ăla, zbiera Milton, afurisitu’ ăsta de Roth vrea să vă trimită Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Fioretos. Dar când venea vorba de situația din Cipru, se despărțeau. La o lună după invazie, chiar când O.N.U. era pe cale să ajungă la o negociere de pace, armata turcă lansase un alt atac. De data aceasta turcii revendicau o mare parte din insulă. Se instala sârmă ghimpată. Se ridicau turnuri de observație. Ciprul era tăiat În două, precum Berlinul, Coreea și toate celelalte locuri din lume care nu mai erau ceva unitar. ― Acum Își dau arama pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scoase un sunet scurt, ca un lătrat de dezaprobare, din gâtlej. ― Trebuie să facem tot ce e În interesul națiunii noastre. Și apoi Milton Își ridică bărbia și o spuse: ― Să-i ia dracu’ pe greci! În 1974, În loc să-și revendice rădăcinile vizitând Bursa, tatăl meu se lepădă de ele. Forțat să aleagă Între țara sa de baștină și țara ancestrală, o făcu fără ezitare. Între timp noi auzeam de departe, din bucătărie, țipete și o cană de cafea spartă, Înjurături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iar Luce făcu pe ghidul. Nu știam ce Înseamnă majoritatea cuvintelor, dar după ce le-am auzit a treia sau a patra oară, am Învățat lista pe dinafară. ― Habitus musculos... fără ginecomastie... hipospadias... sinus urogenital... sac vaginal fals... Prin asta Îmi revendicam eu faima. Și totuși nu mă simțeam celebră. De fapt, după perdea, nici măcar nu mai simțeam că mă aflu În cameră. ― Câți ani are? Întrebă doctorul Winters. ― Paisprezece, răspunse Luce. Împlinește cincisprezece În ianuarie. ― Și părerea dumneavoastră e că statutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
auzim reclamele oligofrene de la TV, când deschidem "Time out", recentul volum al lui Gherguț. Pretutindeni, fie că apare voluntar sau involuntar, kitsch-ul ca pseudonim al artei vremii noastre înveselește. Gherguț (care își construiește absolut deliberat lumea sa kitsch) se revendică în aceeași măsură de la marea balbutie paraliterară a jocurilor copilăriei - numărătoare infantile, stâlciri școlărești ale poeziilor celebre, "oracole" stupide -, așa cum apare ea, de pildă, în "Antologia inocenței" a lui Iordan Chimet, de la "poemele" nebunilor descoperiți de suprarealiști, de la umorul negru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
asupra armatelor 211 de artiști mediocri și anonimi care hrănesc un public drogat cu advertising și televiziune. Există un mare număr de Europe în spațiu și în timp, în vise și în amintiri, în real și în imaginar. Eu îmi revendic doar una dintre ele, Europa mea, ușor de recunoscut prin faptul că are forma creierului meu. Și are această formă pentru că ea mi 1-a modelat chiar de la început, după chipul și asemănarea ei. Pe suprafața lui sânt încrețituri și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
perplexitate. Balcanii nu răspund pozitiv la istorie. Federalismul lui Tito n-a servit la nimic. Ingineria socială a lui Miloșevici a fost o monstruozitate fascistă. Ingineria diplomatico-politico-militară a Vestului a fost un eșec răsunător. Dumnezeule, ce nou popor își mai revendică independența? Ce noi gropi comune se mai descoperă? Ce noi lagăre apar? Câte femei mai sânt violate? în ce localități se aud iar focuri de mitralieră? în criză de inginerii, oamenii maturi și responsabili din Europa civilizată încep să se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
stomac, Editura Univers, București, 1979, p. 53 - ca să respectăm regulile filologiceă: „țineau douăzeci de corectori. Și totuși în prima pagină a apărut Enciclopudia britanică”. Se mai întâmplă... LA LOC teleCOMANDA Votați PUPCNVR! Alex SAVITESCU Un cetățean român al zilelor noastre revendică teritoriul Moldovei. Este cea mai crocantă poveste pe care am citit-o în ultimii ani. Hazul istorioarei nu stă în rândurile de mai sus, ci în argumentația reclamantului și în răspunsul Tribunalului București. Domnul în cauză susține că are drept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
valoarea“ locului de unde scriu și eu acum. În fond, reclamația personajului nostru nu sare din normalitate cu absolut nimic. Pentru că a devenit banal ca diverși cetățeni la costum negru lucios și insignă, alături de doamne cu coafuri-abajur și privire studiată să revendice, cu tot atâta temei cât și cel de mai sus, diverse hălci istorice ale țărișoarei noastre. Nu știu câți dintre cei pe care-i pomenesc nu fac confuzia între Barbu Delavrancea dramaturgul și Barbu De la Vrancea potențialul manelist, dar cert e că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]