15,122 matches
-
Ațintiș este redusă, în ciuda capitalului social mediu dezvoltat și a existenței minorității religioase, văzută de Dumitru Sandu ca un factor favorizant al emigrării. Solidaritate și spirit comunitar Sătenii din Ațintiș au creat forme de întrajutorare la nivel comunitar care au rezistat trecerii timpului: banca țigănească (numită și asociație comunală), vesela satului sau claca (adunarea sătenilor pentru a ajuta prin muncă un vecin sau a munci pentru un bun comun al satului). Totuși, la nivelul percepției celor intervievați, consătenii nu sunt văzuți
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
tărie că discursul profetic nu trebuie confundat cu etica revoluționară a Europei postiluministe. Biserica nu cunoaște revoluții, ci doar înnoiri lăuntrice pentru care motorul conștiinței este nu fariseismul, ci pocăința sinceră a mădularelor sale. Instinctul prudenței ne face așadar să rezistăm tentației „circularelor” sau „manifestelor” bazate pe ideologii protestatare, chiar și acolo unde nedreptatea pare strigătoare la cer. Critica nevredniciilor unui veac nu trebuie să angajeze o perspectivă sectară sau dezabuzarea teribilistă. Altminteri, discursul isteric - consacrat în epoca tranziției românești de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adevăr. A evoca sublimul contemplației filocalice fără să șoptești o vorbă despre ruina concretului prin fața căruia defilăm zilnic mi se pare nedrept. Este imoral să lauzi virtuțile atemporale ale unei tradiții creștine bimilenare, uitând să te mai întrebi dacă vom rezista, in corpore, până la jumătatea unui secol frenetic. Să faci teologie, de oricât de ilustră speță, dar fără să numești metehnele ogrăzii noastre, înseamnă să nu-ți pese câtuși de puțin de pastorație. Nu poți lăuda virtuțile veșnice ale ortodoxiei uitând
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
era cercetată pretutindeni ca sursă de înnoire pentru comunitățile nelipsite de conștiință apocaliptică. Tradiția era puntea de legătură între trecutul lui Israel, prezentul eclezial și viitorul eshatologic al umanității. Tradiția era, cu alte cuvinte, un loc geometric al inteligenței teologice, rezistând definițiilor juridice exhaustive. Sinoadele ecumenice, bunăoară, nu descoperă adevăruri fundamentale, ci doar le exprimă, cu mereu adâncite nuanțe. Pe scurt, pentru Biserica Ortodoxă, tradiția a rămas membrana pneumatică ce poate ține comunitățile locale înăuntrul matricei gestante a „Trupului mistic”. Exegeza
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
milioanele de semne stocate în marile biblioteci electronice ale prezentului? Cei mai puțin norocoși decât posesorii prețioaselor achiziții filologice ale umanismului renascentist ce vor face? În afara mizeriei traiului de tranziție, care este părtășia cărturarilor cu sufletele celor mai simpli? Cui rezistăm, de fapt, atunci când bănuim eșecul în cele mai prețioase vieți lipsite de cronicar? Nu ne opunem atunci chiar Vieții „care S-a arătat și pe care am văzut-o”? Nu lepădăm harurile Proniei care ne reîntregește ființa prin altoirea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de vară, somnul cu program și viețile planificate de la A la Z. Ca orice amintiri, însemnările lui Angelo nu pot fi rezumate fără siluire. Fiind țesute pe urzeala unei vechi prietenii - cea cu cei doi părinți, ingineri -, rememorările nu pot rezista melancoliei. Tristețea de a fi pierdut anii formării sub rotativa ideologică a partidului nu întrece durerea plină de compasiune față de soarta părinților, cărora aceste pagini le sunt dedicate. Pașii și silueta lor, urcând scările blocului ori avansând pe sinistrele alei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
instituții care s-ar dori definită ca umanitate îndumnezeită. Redescoperirea sensului apartenenței la comunitatea luminată de Evanghelie este urgentă pentru cei confruntați doar cu frivolitatea goală a vameșilor îmbrăcați în haine de farisei. Arta orientală a mușamalizării nu va putea rezista asalturilor din afară. Da: gura păcătosului grăiește, adesea, un adevăr spinos. Când uniformele răutății vor defila în paginile presei, vom avea oare smerenia de a ne recunoaște ipocrizia? Se vor cerne rândurile? Despre îngrijorătorul spectru al clericalizării vieții bisericești Teodor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de o biserică în care să putem ieși, mistic și liturgic, din logica nihilistă a modernității? Autorul nu ne răspunde direct, preferând să facă o apologie a spiritului creștinismului aflat sub fascinația pentru ideea imaterialității trecerii Duhului (¬155), chemat să reziste chiar și în fața dispariției formelor clasice de existență ale creștinismului istoric („dogme + instituția tradițională - istoric tradițională a Bisericii”)1. Caducitatea ideii de temei ultim face ca și referirea normativă la „Scriptură” sau „Revelație” să își piardă din vechiul conținut normativ
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fiindcă mulți proroci mincinoși au ieșit în lume”. După care criterii epistemologice ar putea fi recunoscută mișcarea invizibilă a Duhului? Pe scurt, fără referința la Scripturi și la tradiție, noul tip de întemeiere propus de H.-R. Patapievici nu poate rezista criticii bazate pe perspectiva teologică antisubiectivistă a tradiției, dar și pe antimetafizica narativistă contemporană. Un asemenea creștinism va mai avea oare de istorisit vreo poveste ori de vestit vreo noutate? Pentru o poetică liturgicătc "Pentru o poetică liturgică" Fără asumarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
irațională revelație. Schleiermacher vrea să identifice partea de adevăr din ambele poziții: pe de o parte, el contestă puterea rațiunii de a depăși contingența autodeterminării, ceea ce impune o reevaluare a cunoașterii de tip a posteriori; pe de altă parte, Schleiermacher rezistă tentației religioase de a apăra unilateral o theologia crucis care neagă accesul la înțelegere și discursivitate. Totodată, alături de Kierkegaard, Schleiermacher a fost printre gânditorii care și-au reorientat atenția asupra conținutului revelației, asupra impactului afectiv determinant pe care aceasta o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
împotriva Apusului un simplu manifest al retardării etice (absența democrației) sau al impotenței economice (nedreptatea regulilor pieței). Pe scurt, realitatea răului nu mai poate fi integrată la nivel speculativ. Meditația asupra regimului ontologic al vinei individuale sau colective nu mai rezistă. Când se vede clătinat din temelii, sistemul de valori occidentale fandează cu tot mai abstractă retorică moralistă. Transpare la fiecare pas incapacitatea de a asuma până la capăt povara perplexității în tot ceea ce reprezintă confruntarea naturii iraționale a răului. De aici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gruendt sich ohne grund, s. 42). Este o afirmație care contestă definiția lui Dumnezeu ca „prim motor” aristotelic, „substanță primă” carteziană, natura naturans spinozistă ori causa sui leibniziană. Această perspectivă deschisă de teologia numelor divine confirmă posibilitatea unui discurs care rezistă voinței de reprezentare conceptuală a „esenței” divinității (Gottheit). Apofatismul este radical și normativ. Pe Martin Heidegger l-a fascinat din tinerețe în textul lui Silezius mai cu seamă tema „dăruirii” (Gelassenheit în original, s. 22, 39, 99), moștenită prin Tauler
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cei mai mulți oameni el începe prin semnarea unei declarații de faliment. Totuși, monahismul nu este doar un răspuns dat negativității. Dacă toți cei îmbrăcați în haina monahală ar fi pornit în „viața îngerească” având doar gustul ratării, câți ar mai fi rezistat până la capăt? Pe lângă cartea Ecleziastului sunt necesare și fericirile din predica de pe munte a lui Iisus. Dezgustul de lume și pregustarea unei bucurii veșnice îi face pe cei atenți la chemarea Domnului să părăsească văile secate ale deșertăciunii pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi fericit să adoarmă sub lumina lină de apus, a veșnicului „Soare al dreptății” (Maleahi 3, 20). Precum parfumul obținut din esențele tari, cunoașterea care înflorește din nuntirea minții noastre cu înțelepciunea Cuvântului se răspândește în spațiu și, mai ales, rezistă în timp. Tâlcuirea are o desfășurare proprie, cu ritmuri dictate de gramatica liturgică și sintaxa trinitară a cunoașterii lui Dumnezeu. Orice punct de acumulare în graficul comprehensiunii reprezintă un pasaj de trecere a inteligenței noastre paupere în „Sinele lărgit” al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
studiate, a condus, direct sau indirect, la modificarea echilibrelor ecologice existente, iar fluctuațiile climatice au avut un anumit impact asupra repartizării speciilor. Aceste modificări, care au avut loc timp de mai multe milenii, au permis unei importante diversități biologice să reziste până la începutul erei industriale, dar în ultimele decenii ale secolului al XX-lea s-a observat o erodare rapidă a biodiversității, iar mai mult de jumătate din suprafața locuibilă a planetei a fost modificată semnificativ de specia umană. Într-un
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
milion de persoane și la migrarea altui milion; calamitarea culturilor de orez din India din anul 1970 de un virus provenind din Indonezia, când au fost testate 6.273 de varietăți și din fericire o singură varietate indiană slabă a rezistat, fiind hibridată cu alte soiuri și conducând la o varietate mai rezistentă foarte răspândită acum; calamitarea cafelei în anul 1970, când ciuperca hemileia vastatrix (rugina cafelei) a distrus practic toate culturile de cafea din Sri Lanka, Brazilia și America Centrală etc.]. Monocultura
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
timpul, în jurul anului 2000, după un deceniu de „tranziție”, să se limpezească puțin apele! E normal să avem orientări cultural-ideologice diferite, o societate deschisă are nevoie de toate nuanțele de liberalism și trebuie să devină suficient de solidă pentru a rezista atacurilor iliberale. Sub ceaușism, aproape orice subversiune era legitimă, iar abominabilul partid-stat determina cele mai stranii alianțe (o bună istorie a grupurilor culturale de sub ceaușism - pentru care arhivele Securității sunt indispensabile -, completată cu traiectoriile postcomuniste ale foștilor membri, ar arăta
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de teren, date „tari”, metodologie științifică. Cel mai adesea, aceste exerciții de geografie simbolică, etnopsihologie și ceea ce eu numesc ontologie etnică s-au dovedit a fi inseparabile unele de altele, în vreme ce instrumentalizările lor ideologice și politice, cărora intelectualii le-au rezistat arareori, ba chiar deseori le-au inițiat, au fost generatoare de evenimente istorice sângeroase 8. Îndepărtându-se de o tradiție deja înrădăcinată a urmării modelelor occidentale până la imitarea lor sistematică, astfel de curente autohtoniste imitau trecutul colectiv idealizat, conferindu-i
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
convingător nici măcar la senectute. Dar Eliade nu trebuie incriminat și pentru ceea ce nu a făcut, iar ceea ce a făcut - și scris - trebuie minuțios reconstituit și explicat, nu judecat în lumina anacronică a timpului prezent. Nici măcar eroii neprihăniți ai trecutului nu rezistă unei reinterpretări pe baza „cursului scurt” de political correctness. Punând problema într-un mod mai subtil, dar tot foarte lapidar, cu speranța unor ocazii viitoare pentru o tratare nuanțată și amplă: eu ezit să-l condamn fără drept de apel
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
baza unei ordini democratice. Până azi, tensiunea dintre acest foarte vechi document fondator, ale cărui integritate textuală și interpretare canonică au traversat secolele cu minime (deși esențiale) amendamente, și realitatea Statelor Unite este poate cea mai impresionantă dovadă că omul concret rezistă destul de bine celor mai nobile idealuri. Pentru o introducere în problematica utopismului american (în sens larg, incluzând, alături de experimentul utopic, ficțiunea și speculația teoretică), recomand, dintr-o gigantică bibliotecă, următoarele lucrări: Lyman T. Sargent, British and American Utopian Literature, 1516-1975
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să mă operez de hernie inghinală și am vrut să încerc Terapia Zonală. Singurul anestezic a fost o injecție cu novocaină. Pe masa de operație, mi-am presat vârfurile tuturor degetelor și, deși operația a fost dureroasă, am reușit să rezist. Novocaina nu-și prea făcuse efectul. Îmi amintesc că mă mai durea într-un loc, nu mai rețin unde. Nu reușeam să găsesc zona de presiune - cum o numea el - așa că mi-a spus: „Caută-l între degetul mijlociu și
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
o linguriță de miere și una de zeamă de lămâie. Aceasta ne liniștește și ne ajută să ne odihnim, căci odihna este un factor esențial în procesul de vindecare. Bem, de asemenea, multe sucuri proaspete și alte lichide, pentru a rezista la infecții și pentru a grăbi procesul de detoxifiere. Supele calde de pui și ceaiurile de plante grăbesc și ele însănătoșirea. Putem face inhalații cu ulei de arbore de ceai sau de eucalipt pentru a putea respira mai ușor. Iar
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
vom găsi un prilej de a ne ocupa din nou de el. Deocamdată ne așteaptă alte treburi, mai urgente și cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru bietul cap este să ne rugăm cerului ca palancurile să reziste. în noaptea din ajun și în dimineața zilei următoare, Pequod plutise în derivă pe o mare care, prin petele ei răzlețe de „brit“ gălbui, trăda prezența în apropiere a unor balene normale, o specie de leviatan, pe care puțini s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambarcațiune, cașalotul își îndoaie coada și și-o trage numaidecît, lovitura fiind dată doar prin recul. Cînd cade de sus, drept la țintă, lovitura asta e pur și simplu irezistibilă. Nici coastele omului, nici cele ale ambarcațiunii nu-i pot rezista. Singura scăpare ce-ți rămîne este să te ferești; cînd lovitura cade pieziș prin apa-tampon, în parte din pricina capacității de plutire a ambarcațiunii și a elasticității materialelor ei, rezultatul cel mai grav este, de obicei, cîte o coastă sau cîte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Da, da, Starbuck, oricărui om, fie el cine-o fi, îi place să se reazeme cîteodată de-un altul. Bine-ar fi fost ca bătrînul Ahab să se fi rezemat mai des decît a făcut-o... Ă Catarama n-a rezistat, domnule căpitan, zise dulgherul apropiindu-se. Eu m-am străduit să vă fac un picior trainic. Ă Sper că nu v-a rupt nici un os, domnule, spuse și Stubb, sincer îngrijorat. Ă Ba da, Stubb, nu numai că mi le-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]