6,994 matches
-
dădu ochii peste cap. — Puiule, nu de la mine, pentru că eu n-am spus nimănui, și nu mi-i pot Închipui pe Pete și Barx oprindu-se În curte ca să răspîndească vorbe. Unde locuia măscăriciul ăla de Cathcart? — În Silverlake. Atunci sapă prin dealurile din Silverlake. Poate că o să găsești un cadavru frumușel cu o oarecare vechime. Străfulgerare - San Berdoo, mama lui Sue Lefferts și apartamentul ei. Priviri fugare aruncate spre o Încăpere În curs de construire. — Vă mulțumesc, domnule Cohen. Cohen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trecută, dar au fost bătuți În iulie și Davey s-a ales cu creierii varză. Mă gîndesc că dacă el monitoriza magnetofonul, atunci poate că avea mintea prea dusă ca să mai scoată aparatul. Destul cu vorba. Taci și sapă. Și săpară și tot săpară. Goddard trase o linie dreaptă de la conducta de Încălzire care ducea spre celula lui Cohen pînă la cea din celula lui Goldman. Desenă linia pe tavanele celor două celule și Începu să sondeze cu un ciocan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fost bătuți În iulie și Davey s-a ales cu creierii varză. Mă gîndesc că dacă el monitoriza magnetofonul, atunci poate că avea mintea prea dusă ca să mai scoată aparatul. Destul cu vorba. Taci și sapă. Și săpară și tot săpară. Goddard trase o linie dreaptă de la conducta de Încălzire care ducea spre celula lui Cohen pînă la cea din celula lui Goldman. Desenă linia pe tavanele celor două celule și Începu să sondeze cu un ciocan și o daltă. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de uitarea care se va instala curând în mine. Apoi privirea îmi coboară pe colțul de stâncă pe care îmi sprijin un picior, pe mușchiul verzui-otrăvit care îi acoperă muchea, pe smocurile de iarbă care străpung zăpada, pe albia minusculă săpată de firul de izvor și care se pierde jos, în vale. Bogdan ne vorbește despre Raportul Natorp, un text pe care Heidegger l-a scris în 1922, în atenția lui Paul Natorp, profesor la Marburg, care îi ceruse lui Heidegger
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o rugau cel mai tare; Carlos, șoferul, stăruia și el, cu un zîmbet fugar În colțul gurii, dar În fond cu mult respect, fiindcă ținea mult la domnișoara Cinthia. În cele din urmă au găsit locul potrivit pentru ca Anatolio să sape o mică groapă unde urmau să așeze cutia cu pieptenul, peria și ultima sticluță cu apă de colonie pe care o folosise Bertha. CÎnd au terminat de săpat micuța groapă, au izbucnit cu toții În lacrimi, bietul Julius simțea cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cinthia. În cele din urmă au găsit locul potrivit pentru ca Anatolio să sape o mică groapă unde urmau să așeze cutia cu pieptenul, peria și ultima sticluță cu apă de colonie pe care o folosise Bertha. CÎnd au terminat de săpat micuța groapă, au izbucnit cu toții În lacrimi, bietul Julius simțea cum Îl arde cravata În jurul gîtului și nasul Îi curgea ca un robinet, ce trist era totul! Și de ce oare nici el și nici altcineva dintre cei de față nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd așteptau să iasă fetele de la liceul Villa Maria și se gîndeau să se Însoare ca cea mai frumoasă. Carlos Își dădu seama că o făcuse boacănă de tot, dar băuse destul ca să mai suporte cîteva ore prăpastia care se săpa Între ei, viitorul era o prăpastie și mai mare, de altfel: o să rămînă cu ei În seara asta, luxul o să-l ajute să-și păstreze zîmbetul pe buze, ca acum, cînd Îi privea satisfăcut. — E foarte frumoasă mătușa ta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plăcea să le frecventeze și nici la cocteilurile unde credea că singur o să facă o impresie mai bună. Biata Susana nu mai călcase pe la clubul de golf, iar cît privește viața sexuală se produseseră cîteva fisuri serioase, ba chiar se săpase o prăpastie. Era mai bine așa. Ea simțise Întotdeauna o ușoară repulsie pentru dragostea trupească. În realitate, nu meritase să-și calce pe suflet și să se tăvălească În noroi ca porcii pentru ca să se aleagă cu doi copii. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În ceea ce privește necropolele atribuite populației autohtone, ele sunt destul de ușor de distins de cele ale alogenilor prin orientarea defunctului pe direcția E-V, lipsa ofrandelor și uneori prin poziția brațelor, împreunate pe piept. O altă caracteristică este groapa de formă dreptunghiulară, săpată la o adâncime de 0,50-1 m și, în secolul al XI-lea, prezența urmelor sporadice de sicriu. Lipsa armelor din aceste morminte arată că unele dintre ele aparțin unei populații pașnice, cu o viață sedentară 105. În cadrul ritului de
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
tabere construite pentru a fi utilizate în timpul iernii sau în regiuni cu climă rece, -castra movere(română- castru de marș)tabără provizorie, construită de o legiune în deplasare, la sfârșitul unei zile de marș. Militarii se opreau înt-un loc deschis, săpau o groapă de jur-împrejur(fossa, agger, vallum- șanț, parapet, ridicătură de pămant)și insetalau corturile edificând un castru. OCUPAȚIILE Locuitorii din aceste zone aveau diferite ocupații, ramura principală fiind agricultura. Cultivau plante cerealiere.Acest lucru este dovedit de resturile de
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
nu-i făceau nici un bine, dar și cu informații dezlînate, lacunare, frustrante, pe care le putuse culege despre ascendența lui paternă - i se povestise despre un cimitir din Polonia, În vechea Prusie orientală, În care numele lui de familie era săpat cu dalta În piatra majorității mormintelor -, fără a mai pune la socoteală tot ce știa despre nenorocirile omenirii, tot ce putuse auzi sau citi În legătură cu toate lucrurile oribile care se petrecuseră Începînd cu epoca străveche a vertebratelor lipsite de maxilare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plăcut să-l Însoțesc. Cu siguranță că nu voia să-mi producă un șoc făcîndu-mă să descopăr mizeria din lagăre. Mă sfătuia să vizitez casa memorială a lui Mozart. Fusese condus Într-un cimitir unde i fusse tradusese o inscripție săpată În mai multe limbi pe crucile Înjghebate din două bucăți de scîndură: „Mort de foame“. — Încerci cumva să ne conduci spre un minut de reculegere? a intervenit Zscharnack. O reculegere care ar veni În ajutorul rezistenței dumitale... Nu sîntem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
jaf sau de maramureșeni în căutarea libertății de sub suzeranitatea angevină. După ce timp de sute de ani accesul în depresiune și în așezările omenești s-a făcut doar pe drumul ce lega Transilvania de Moldova, construit de-a lungul cursului apei, săpat în “terase” pe care ochiul geologului le deosebește și astăzi, ocupația habsburgică a făcut legături mai lesnicioase în această zonă. Inițial sat, în momentul anexării de către Imperiul Habsburgic, Câmpulungul devenea târg, pentru ca în 1794 Curtea de la Viena să-l declare
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
putea primi drept stăpână un spectru infernal (III, p. 248), Admetos o imploră la început pe Persephoneea să îi înapoieze făptura iubită, chiar și sub formă de umbră : Dă-mi măcar tiparul/ Uman al ei, dă-mi trupul/ Ei drag, săpat în ceața/ Umbrelor (III, p. 249). Devenită umbră, Alkestis nu se mai poate întoarce însă în spațiul terestru, căci aparține de-acum domeniului idei lor eterne, imuabile. Pus în fața imposibilității de a o regăsi pe pământ pe Alkestis, Admetos își
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fără a-i cunoaște identitatea. Personajele scriitorului român folosesc adesea argumente similare celor întrebuințate de eroii lui Sofocle. În ambele piese, Oedip îl acuză pe Creon că uneltește cu Tiresias să-l înlăture de pe tron (Să mă răstoarne vrea ;/ Mă sapă-n chip viclean și de-asta-a și tocmit/ Pe-acest coțcar, pe-ăst vrăjitor - Oedip Rege ; Orb și el,/ și tu ! V-ați înțeles acum,/ când tu vrei tronul ! - Oedip, scena 8 ). Cel învinuit, fratele reginei, răspunde că preferă să dețină
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
gubernie, era deci în slujba statului, dar deodată au început niște intrigi, în care dușmanii i-au amestecat până și soția. El s-a ținut mândru, s-a cam înfierbântat; s-a schimbat conducerea în favoarea dușmanilor lui; aceștia l-au săpat, au depus plângeri împotriva lui; și-a pierdut slujba și cu ultimii bani a venit la Petersburg ca să caute dreptate; la Petersburg, lucru știut, mult timp n-au vrut să-l asculte, apoi l-au ascultat, apoi i-au răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o idee de vultur, dar și celălalt proiect era o idee îndrăzneață... Era celebrul „conseil du lion“*, cum Napoleon însuși a numit sfatul lui Davout. Planul era următorul: să se închidă în Kremlin cu toate trupele, să construiască barăci, să sape întărituri, să amplaseze tunuri, să taie cât mai mulți cai și să le pună carnea la sărat; să rechiziționeze și să prade cât mai multe grâne, astfel încât să poată rezista toată iarna, până în primăvară; iar primăvara să rupă încercuirea rușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cât mai repede? Credeam că te-au invitat cu alte intenții. — Ehe! Văd că nu sunteți chiar atât de credul cum vă recomandă unii! Nu-i acum momentul, altfel v-aș destăinui câte ceva despre Ganecika și despre speranțele lui. Sunteți săpat, prințe, sunteți săpat fără milă și... chiar îmi pare rău că sunteți atât de calm. Dar vai, nu puteți fi altfel! — Ți-ai găsit motiv de milă! râse prințul. Crezi că aș fi mai fericit, dacă aș fi mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Credeam că te-au invitat cu alte intenții. — Ehe! Văd că nu sunteți chiar atât de credul cum vă recomandă unii! Nu-i acum momentul, altfel v-aș destăinui câte ceva despre Ganecika și despre speranțele lui. Sunteți săpat, prințe, sunteți săpat fără milă și... chiar îmi pare rău că sunteți atât de calm. Dar vai, nu puteți fi altfel! — Ți-ai găsit motiv de milă! râse prințul. Crezi că aș fi mai fericit, dacă aș fi mai puțin calm? — Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pare că e mai bine să vezi lucrurile sub aspectul acesta. Are încă timp să se schimbe, mai are mult de trăit, iar viața e bogată în... dar de altminteri... de altminteri... se pierdu prințul deodată. În privința faptului că mă sapă... nici măcar nu înțeleg la ce te referi. Mai bine să nu mai vorbim de asta, Ippolit. — Să nu mai vorbim deocamdată. Pe deasupra, dumneavoastră nici nu puteți fără mărinimie. Da, prințe, aveți nevoie să pipăiți singur cu degetul ca să începeți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe ritm și pe rimă, căci versurile n-au făcut decât să ridice lespezi pentru însetații nopții. Spectacolul unei femei vesele întrece în vulgaritate vulgaritatea însăși. - Curios cum tot ce-ar trebui să ne facă mai puțin străini în lume sapă doar mai crunt la groapa dintre noi și ea. Oare lumea nu-i străină în sine? Ești singur totdeauna față de tine însuți, nu față de altcineva. Filozoful se gândește la Divinitate, credinciosul la Dumnezeu. Unul la esență, altul la persoană. Divinitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nouă. Răsturnările s-au făcut în numele mizeriei și împotriva ei. O viziune a constanțelor vieții susține că mizeria este strâns legată de condiția omenească și că eternitatea ei infirmă orice efort revoluționar. Dar revoluțiile n-au alt sens decât să sape edificiul de veacuri al mizeriei, să ruineze templul pe care i l-a ridicat imbecilitatea umană. Orice revoluție își are sursa în stomac; dar ea țintește înspre ultimele finalități ale spiritului. Omul care trăiește în mizerie și n-are spirit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
derivă numai de la oameni, atunci îi lipsește orice temei mai adânc, și în afară de relativismul uman nu mai este nici o ieșire. Derivarea suveranității și autorității dintr-un principiu transcendent justifică totul, cu condiția să crezi într-o divinitate. Imanentismul modern a săpat atât pe Dumnezeu, cât și orice fel de autoritate și suveranitate. Modul în are un om politic își transformă voința în lege ține de un complex de împrejurări care n-are nici o legătură cu etica. Este suficient să fi ajuns
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
geam și sobă pe timp de aprige ierni, vorbind despre „morți scoși din celula ca niște baloturi de paie”, de „cele 70 de lovituri cu ranga” administrate colegului său de celulă, despre altul „lăsat special de către gardienii de la Jilava să sape galeria pentru evacuare pentru a-l prinde apoi chiar În momentul fugii și a-l Împușca”, susține contrariul: „Nu pot și nu vreau să uit Închisoarea”. Și-și argumentează susținerile: „Acolo am trăit cele mai Înălțătoare momente spirituale din viața
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
va atinge mai usor ÎI Există un gând Ce conspira din locuri nesigure Are Înfățișare stranie De câte ori ne Încrucișam privirile Caut să mi-l apropii Dar insolitul este un maniac Se uită Într-un punct fix Parcă ar vrea să sape cu ochii O groapă L-am văzut pe Alexandru Tăcu În vremea unui Început de poem că izvoarele numai de ele Însele știindu-se plângând: ,,Veneau părinții de la târg cu morți Sicriele pâcleau pe schima lor; Veneau părinții de la târg
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]