6,135 matches
-
1961. Comerțul de coastă francez, englez și portughez a continuat, și odată cu scăderea puterii Yorubei cei din Abomey au făcut în permanență incursiuni în Yoruba și spre vest în Ashanti. Prizonierii capturați în aceste campanii erau sacrificați sau exportați ca sclavi până la sfârșitul secolului al XIX-lea. La mijlocul secolului al XIX-lea treptat comerțul cu sclavi a fost înlocuit de comerțul cu ulei de palmier. În 1857 francezii s-au stabilit în Grand Popo iar în 1868 au încheiat un tratat
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
cei din Abomey au făcut în permanență incursiuni în Yoruba și spre vest în Ashanti. Prizonierii capturați în aceste campanii erau sacrificați sau exportați ca sclavi până la sfârșitul secolului al XIX-lea. La mijlocul secolului al XIX-lea treptat comerțul cu sclavi a fost înlocuit de comerțul cu ulei de palmier. În 1857 francezii s-au stabilit în Grand Popo iar în 1868 au încheiat un tratat cu regele Abomey-ului prin care li s-a permis stabilirea unui centru comercial în Cotonou
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
un tratat cu regele Abomey-ului prin care li s-a permis stabilirea unui centru comercial în Cotonou. Între timp britanicii s-au stabilit în Lagos, pe care și l-au anexat în 1861 cu scopul de a elimina comerțul cu sclavi. Rivalitatea dintre britanici și francezi în Porto Novo, în care regii locali succesivi au luat partea când unora când altora, s-a încheiat când în 1882 acesta a devenit protectorat francez iar britanicii au stabilit posturi în diferite locații înspre
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
și obiceiurile locale sunt deseori combinate cu cele creștine și musulmane. Se crede că Vaudou (sau „Vodun” ori „Voodoo”, cum mai este numită) a apărut în Benin și a fost introdusă în Brazilia, Insulele Caraibe, și părți ale Americii de Nord de către sclavii prinși din această regiune a Coastei Sclavilor. Religia indigenă din Benin este practicată de circa 60% din populație. Din 1992 „Vodun” a fost recunoscută ca una dintre religiile oficiale ale Beninului și o Sărbătoare Națională Vodun are loc pe 10
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
cele creștine și musulmane. Se crede că Vaudou (sau „Vodun” ori „Voodoo”, cum mai este numită) a apărut în Benin și a fost introdusă în Brazilia, Insulele Caraibe, și părți ale Americii de Nord de către sclavii prinși din această regiune a Coastei Sclavilor. Religia indigenă din Benin este practicată de circa 60% din populație. Din 1992 „Vodun” a fost recunoscută ca una dintre religiile oficiale ale Beninului și o Sărbătoare Națională Vodun are loc pe 10 ianuarie. Limba oficială este limba franceză. În afară de
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
600.000 (aproximativ 1,4% din totalul populației), dintre care ceamai numeroasă este populația Mapuche. Conform lui David Levinson, „Afro-argentinienii sunt în jur de 50.000, aproape toți locuind acum în Buenos Aires. Argentina nu a important un număr mare de sclavi, iar afro-argentinienii de astăzi sunt descendenți ai sclavilor liberi si ai sclavilor care au scăpat din Bolivia, Paraguay și Brazilia. Ca parte a programului de europenizare de la sfârșitul anilor 1980, afro-argentinienii au fost constrânși să-ți părăsească pământurile. Identitatea africană
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
dintre care ceamai numeroasă este populația Mapuche. Conform lui David Levinson, „Afro-argentinienii sunt în jur de 50.000, aproape toți locuind acum în Buenos Aires. Argentina nu a important un număr mare de sclavi, iar afro-argentinienii de astăzi sunt descendenți ai sclavilor liberi si ai sclavilor care au scăpat din Bolivia, Paraguay și Brazilia. Ca parte a programului de europenizare de la sfârșitul anilor 1980, afro-argentinienii au fost constrânși să-ți părăsească pământurile. Identitatea africană a fost definită ca fiind inferioară, iar războiul
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
este populația Mapuche. Conform lui David Levinson, „Afro-argentinienii sunt în jur de 50.000, aproape toți locuind acum în Buenos Aires. Argentina nu a important un număr mare de sclavi, iar afro-argentinienii de astăzi sunt descendenți ai sclavilor liberi si ai sclavilor care au scăpat din Bolivia, Paraguay și Brazilia. Ca parte a programului de europenizare de la sfârșitul anilor 1980, afro-argentinienii au fost constrânși să-ți părăsească pământurile. Identitatea africană a fost definită ca fiind inferioară, iar războiul, bolile și căsătoriile interetnice
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
și colonizările următoare ale zonei a fost complicate prin distanță și rezistența feroce a indigenilor, care totuși nu se compară cu cucerirea spaniolă a Mexicului. În secolul 16, în zona era o scădere pronunțată a forței de muncă. Populația indigena, sclavi la momentul respectiv, începuse să cadă pradă mulțimilor de boli aduse de coloniști, sau să moară în luptele de rezistență. De asemenea, lipsa de resurse minerale și faptul că solurile fertile se aflau în partea centrală a țarii (Valea Centrală
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
centrală și sudică au avut parte de influențe Chibcha. Totuși, indigenii au influențat într-o măsură foarte mica cultură modernă cost ricana, pentru că majoritatea indienilor au murit din cauza bolilor și tratamentului aspru al spaniolilor. Coasta atlantică a fost populată cu sclavi africani în secolele 17 și 18, dar majoritatea descendenților costă ricanilor caraibieni de origine africană provin din muncitorii jamaicani aduși în secolul 19, pentru a lucra la construcția căilor ferate care uneau populația urbană a platoului central cu portul Limon
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
Cristofor Columb descoperă insula Hispaniola, care era locuită de triburi amerindiene. El întemeiază prima așezare spaniolă din America. 1503: Deoarece cei mai mulți băștinași fuseseră decimați de molime, proprietarii de plantații încep să aducă negri din Africa pentru a-i transforma în sclavi. 1697: Spania cedează treimea vestică a insulei (teritoriul haitian de azi) francezilor. 1749: Întemeierea capitalei Port-au-Prince. 1791: După Revoluția Franceză în Haiti a avut loc o revoltă încununată de succes a populației negre și mulatre împotriva elitei puțin numeroase reprezentată
Haiti () [Corola-website/Science/298106_a_299435]
-
dezastrelor, inclusiv datorită sprijinului acordat de comunitatea internațională. Până în decembrie 2005, 95% din camerele de hotel erau disponibile, iar clădirile fuseseră întărite conform noilor reglementări ale construcțiilor. Cea mai mare parte a populației (80%) este de origine africană, descendenți ai sclavilor aduși de europeni. 12% sunt indieni veniți în cadrul migrației către Santa Lucia și Granada, începute în 1855. Restul sunt un amestec de africani, indieni și europeni. Indigenii (caraibieni și arawak) au fost exterminați de francezi la Sauteurs. Din cauză că sunt emigranți
Grenada () [Corola-website/Science/298104_a_299433]
-
spaniolă. Denumit "", a fost colonie spaniolă până în 1655, când Anglia (mai târziu Marea Britanie) a cucerit insula și a redenumit-o Jamaica. Sub conducere britanică, Jamaica a devenit unul dintre cei mai mari exportatori de zahăr, economia plantațiilor bazându-se pe sclavii importați din Africa, și mai târziu, pe forța de muncă chineză și indiană. Emanciparea cu drepturi depline le-a fost acordată sclavilor în 1838, iar țara și-a câștigat independența față de Regatul Unit pe 6 august 1962. Cu o populație
Jamaica () [Corola-website/Science/298111_a_299440]
-
conducere britanică, Jamaica a devenit unul dintre cei mai mari exportatori de zahăr, economia plantațiilor bazându-se pe sclavii importați din Africa, și mai târziu, pe forța de muncă chineză și indiană. Emanciparea cu drepturi depline le-a fost acordată sclavilor în 1838, iar țara și-a câștigat independența față de Regatul Unit pe 6 august 1962. Cu o populație de 2,8 milioane de locuitori, Jamaica este a treia cea mai populată țară anglofonă din America, după Statele Unite și Canada, și
Jamaica () [Corola-website/Science/298111_a_299440]
-
Parlamentului, care este format dintr-un Senat și dintr-o Cameră a Reprezentaților. Locuită în vechime de indieni arawaki, a fost descoperită de Cristofor Columb la 5 mai 1494. În secolul al XVI-lea, Spania a început colonizarea insulei aducând sclavi negri din Africa pentru munca pe plantațiile de zahăr. Din anul 1665, a devenit posesiune engleză. În 1944, Jamaica a adoptat prima constituție, iar în 1953 și-a câștigat autonomia. Din ianuarie 1958, Jamaica a făcut parte din Federația Indiilor
Jamaica () [Corola-website/Science/298111_a_299440]
-
de familie. Centrul principal al țării a devenit oaza Șingheti (Shingetti), iar țara a început să se numească Tabr-al-Bidan(«Pământul albilor»). Printre primii europenii care și-au făcut apariția în Mauritania în secolul al XV-lea, au fost negustorii de sclavi portughezi. Spre sfârșitul sec XVII — începutul XVIII s-au format emiratele Trarza, Brakna, Tagant, Adrar. La începutul secolului al XX-lea, Franța a ocupat regiunea centrală și de nord a Mauritaniei iar în 1920, Mauritania a fost inclusă în Africa
Mauritania () [Corola-website/Science/298125_a_299454]
-
în cele din urmă masacrată in marele genocid Kalinago din 1626. Deși, de cele mai multe ori trecută cu vederea in istorie este faptul că, în 1600, în timpul domniei lui Cromwell, Anglia a adus aproximativ 25000 de irlandezi pe St Kitts ca sclavi pentru a lucra pe insulă. [3] Bătălia de la Saint Kitts din 1782, așa cum este descrisă de un observator într-o gravură franceză intitulat "Attaque de Brimstomhill". Insula Nevis a fost colonizată în 1628 de către coloniști britanici de pe Saint Kitts. De
Sfântul Cristofor și Nevis () [Corola-website/Science/298141_a_299470]
-
portughezi, sunt colonizate de francezi la jumătatea secolului al XVIII-lea și anexate Franței în 1756. Numele insulelor a fost dat după cel al contelui Moreau de Séchelles (insula Mahé după guvernatorul francez Mahé de la Bourdonnais). Pe plantații sunt aduși sclavi negri din Africa. Ocupate în 1810 și anexate între 1814 și 1903 prin Tratatul de la Paris de Marea Britanie, insulele Seychelles sunt unite administrativ cu Mauritius. De la 31 august 1903, constituie o colonie separată a Coroanei britanice. La 1 octombrie 1975
Seychelles () [Corola-website/Science/298140_a_299469]
-
și Comunității Caraibelor (CARICOM). Insula cunoscută acum sub numele de Insula Sfântul Vicențiu a fost numită "Hairouna" ("Pământul celor binecuvântați") de către nativii caraibieni. Caraibienii au împiedicat agresiv așezarea europenilor pe insulă până în secolul al XVIII-lea. La acel moment, foștii sclavi africani, care au fost fie naufragiați sau care au evadat din Barbados sau Sfânta Lucia și Grenada, au căutat refugiu pe insula Sfântul Vicențiu. Ei s-au amestecat cu caraibienii și au devenit cunoscuți sub numele de "garifuna" sau "caraibieni negri
Sfântul Vicențiu și Grenadinele () [Corola-website/Science/298142_a_299471]
-
devenit cunoscuți sub numele de "garifuna" sau "caraibieni negri". Începând din 1719, coloniștii francezi au obținut controlul asupra insulei Sfântul Vicențiu și au început cultivarea de cafea, tutun, indigo, bumbac și trestie de zahăr. Aceste plantații au fost lucrate de sclavi africani. În 1763, Franța a cedat controlul insulei englezilor. Cu toate acestea, francezii au reinvadat insula în 1779. Francezii au recâștigat controlul după debarcarea de la Calliaqua, lângă Fortul Duvernette. Englezii au recâștigat în cele din urmă insula în temeiul tratatelor
Sfântul Vicențiu și Grenadinele () [Corola-website/Science/298142_a_299471]
-
la imigrarea muncitorilor din alte țări către insula Sfântul Vicențiu. La sfârșitul anilor 1840 mulți imigranți portughezii au ajuns din Madeira și între 1861 si 1888 au sosit muncitori din India de Est. Condițiile au rămas aspre atât pentru foștii sclavi cât și pentru lucrătorilor imigranți agricoli, scăderea prețului zahărului în lume a făcut ca economia să stagneze până la începutul secolului. De la 1763 până la independența în 1979, Sfântul Vicențiu a trecut prin diferite etape ale statutului colonial sub britanici. Un reprezentant
Sfântul Vicențiu și Grenadinele () [Corola-website/Science/298142_a_299471]
-
această perioadă. Mai multe puteri europene (Portugalia, Olanda și Regatul Unit) au concurat pentru comerțul în zonă, din secolul al XV-lea și până în anul 1667, când Franța a ajuns să controleze ceea ce devenise o placă turnantă a comerțului cu sclavi: Insula Gorée, aflată în apropierea Dakarului de astăzi. Milioane de locuitori ai Africii de Vest au fost trimiși în sclavie din acest loc, cumpărați fiind de la triburile care i-au învins, sau organizau expediții de vânare a lor . Abia în anii 1850
Senegal () [Corola-website/Science/298139_a_299468]
-
Pedro da Cintra. Acestora li s-a părut că aud răgete de lei venind din munți. Astfel a luat naștere numele de Sierra Leone, care înseamnă ""Muntele Leului"". Pe lângă portughezi, olandezii și englezii au întemeiat și ei centre comerciale. Comerțul cu sclavi și cu aur, precum și exportul de fildeș le-au adus acestora câștiguri frumoase. În anul 1787, aboliționiștii englezi în frunte cu Granville Sharp au ridicat, în apropiere de Freetown, o așezare pentru sclavii eliberați. În 1808, Sierra Leone a devenit colonie
Sierra Leone () [Corola-website/Science/298143_a_299472]
-
întemeiat și ei centre comerciale. Comerțul cu sclavi și cu aur, precum și exportul de fildeș le-au adus acestora câștiguri frumoase. În anul 1787, aboliționiștii englezi în frunte cu Granville Sharp au ridicat, în apropiere de Freetown, o așezare pentru sclavii eliberați. În 1808, Sierra Leone a devenit colonie britanică și centru al luptei împotriva traficului de sclavi, declarat ilegal de Marea Britanie în 1807. Urmașii foștilor sclavi sunt creolii, care alcătuiesc în prezent elita socială a țării și reprezintă 10% din populație
Sierra Leone () [Corola-website/Science/298143_a_299472]
-
au adus acestora câștiguri frumoase. În anul 1787, aboliționiștii englezi în frunte cu Granville Sharp au ridicat, în apropiere de Freetown, o așezare pentru sclavii eliberați. În 1808, Sierra Leone a devenit colonie britanică și centru al luptei împotriva traficului de sclavi, declarat ilegal de Marea Britanie în 1807. Urmașii foștilor sclavi sunt creolii, care alcătuiesc în prezent elita socială a țării și reprezintă 10% din populație. Cele mai numeroase sunt triburile "Mende" și "Temne" (câte 30% din populație). În viața socială a
Sierra Leone () [Corola-website/Science/298143_a_299472]