6,083 matches
-
ca să-l acopăr. Adesea ajungeam tîrziu, cînd bețivul zăcea deja cu buzunarele Întoarse. Operam și În vagoane. Eu mă așezam lîngă bețiv și deschideam un ziar. Roy se Întindea prin spatele meu și-l scotocea prin buzunare. Dacă bețivul se scula, Îmi vedea ambele mîini pe ziar. Scoteam În medie zece dolari pe seară. O seară obișnuită se desfășura cam așa: Începeam lucrul pe la 11. Luam metroul din Times Square dinspre centru, pe magistrala nordică. La Strada 149 am ochit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să coborîm, am spus din nou. Simțeam frica În mațe. - O să se trezească. - Nu. Mai Încearc-o dată... Acum!... Ce dracu’ ai ? Lasă-te să cazi tare peste el și gata! - Roy, pentru numele lui Dumnezeu, hai să coborîm ! O să se scoale. Am dat să mă ridic, dar Roy m-a ținut. Brusc, mi-a tras un ghiont zdravăn și am venit grămadă peste fazan. - L-am scos acuma. - Portofelu’? - Nu, pardesiu’. Ieșiserăm de-acum la suprafață, pe linia aeriană. Mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aștepte să ne-ntoarcem În metrou, așa că-i mai bine să rămînem pe jos. Burnița continua. CÎinii ne lătrau cînd treceam pe lîngă ei. - Ține minte povestea noastră dacă ne saltă, mi-a zis Roy. Am adormit și ne-am sculat la capăt de linie. Tipu’ ăsta ne-a acuzat că i-am luat banii. Ne-am speriat și-atunci l-am pocnit și-am fugit. Or să ne bată de-o să ne căcăm pe noi. Tre’ să te-aștepți la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
se ducă. Conversația a-nceput să lîncezească. Oamenii au plecat să se-ntindă, să citească sau să joace cărți. Masa s-a servit În salon și a fost excelentă. Erau trei injecții pe zi. Una la șapte dimineața, cînd ne sculam, alta la unu și una la nouă seara. După-amiază sosiseră două cunoștințe vechi, Matty și Louis. M-am Întîlnit cu Louis cînd ne aliniam pentru injecția de seară. - Au pus laba pe tine? m-a-ntrebat. - Nu. SÎnt aici pentru cură. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nevoiți să lucreze pentru mafie sau să renunțe, dar Green avea atîtea legături, că putea să rămînă În branșă pe cont propriu. În momentul ăla era eliberat pe cauțiune, dar se aștepta să scape pe motiv de reținere ilegală. - Mă scoală (agentul) În miez de noapte și-ncepe să mă lovească peste cap cu pistolul. Vrea să-i spun furnizorii. I-am zis: „Am cinzeș’cinci de ani și nu v-am dat În primire nimic pînă acum. Mai repede mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
avea legătură cu sanatoriul și nu era psihiatru. În două zile am putut să mănînc o masă completă. Efectul injecțiilor cu antihistaminice țineau de la trei la cinci ore, apoi răul revenea. Injecțiile aveau același efect ca și marfa. CÎnd mă sculasem și-ncepusem să umblu, a venit să stea de vorbă cu mine un psihiatru. Era foarte Înalt. Avea picioare lungi și un trup greu, În formă de pară, cu partea subțiată deasupra. ZÎmbea În timp ce vorbea și avea o voce plîngăreață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
spitalului. A pus Întrebarea pe care o pun toți: - De ce simțiți c-aveți nevoie de droguri, domnule Lee? CÎnd auzi Întrebarea asta, poți să fii sigur că omul care o pune nu știe nimic despre marfă. - Am nevoie ca să mă scol din pat dimineața, să mă rad și să iau micul dejun. - Vreau să zic din punct de vedere psihic. Am dat din umeri. N-am decît să-i ofer diagnosticul pe care și-l dorește, ca să plece. - E o senzație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de marfă. A arătat spre organele genitale, folosindu-și toate degetele, apoi a Întors palma-n sus. Un gest concret, ca și cum ar fi apucat lucrul despre care voia să vorbească și Îl ține-n palmă, ca să-l vezi. - Ți se scoală și-ți dai drumul direct În pantaloni. Nici măcar nu tre’ să ți se-ntărească. Îmi amintesc o dată cînd eram cu Larry-năuntru. Îl știi pe puștiu’ ăla, Larry. Era dealer la bucată acu’ ceva timp. Am zis: „Larry, tre’ s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
că e imposibil. - N-ai rezista nici o săptămînă. Sigur, poți găsi o grămadă de clienți care ți-ar plăti cinșpe pesos pentru o doză de M ca lumea, cum facem rost cu rețetele. Dar prima oară cînd or să se scoale bolnavi și fără bani, or să se ducă direct la Lupita și-or să-i spună tot pentru cîteva plicuri. Sau, dacă-i saltă garda, or să toarne Într-o clipă. La unii dintre ei nici n-o să trebuiască să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de morfină din corp mi s-au epuizat. Soluția de opiu abia dacă mi-a tăiat puțin din starea de rău. Am băut-o pe toată cu două pastile de nembutal și am dormit mai multe ore. CÎnd m-am sculat, aveam hainele Îmbibate de transpirație. Ochii-mi curgeau și mă usturau. Aveam mîncărimi și dureri În tot corpul. M-am Învîrtit În pat, arcuindu-mi spatele și-ntinzîndu-mi brațele și picioarele. Mi-am tras genunchii la pieptși mi-am strîns mîinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
hop, opiu, e altceva decît injectatul cu praf alb. Poți s-amesteci hop cu ulei. La Început beam de la cinci după-amiaza. După o săptămînă am Început să beau la opt dimineața, eram beat toată ziua și toată noaptea și mă sculam beat În dimineața următoare. În fiecare dimineață cînd mă sculam, dădeam pe gît benzedrină, sanicin și o bucată de hop cu cafea neagră și o gură de tequila. Apoi mă-ntindeam, Închideam ochii și-ncercam să pun cap la cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s-amesteci hop cu ulei. La Început beam de la cinci după-amiaza. După o săptămînă am Început să beau la opt dimineața, eram beat toată ziua și toată noaptea și mă sculam beat În dimineața următoare. În fiecare dimineață cînd mă sculam, dădeam pe gît benzedrină, sanicin și o bucată de hop cu cafea neagră și o gură de tequila. Apoi mă-ntindeam, Închideam ochii și-ncercam să pun cap la cap seara de dinainte și ziua de ieri. Adesea aveam filmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
hieroglife diforme, ducînd spre punctul În care calea omenească se sfîrșește, În care forma omenească nu mai poate asimila oroarea crustacee care a dospit Înăuntrul ei. Urmăream toate astea curios. „M-a apucat tremuriciul, m-am gîndit detașat. M-am sculat cu o tresărire de frică. Stăteam Întins, cu inima bătîndu-mi repede, și Încercam să-mi dau seama ce m-a speriat. Mi s-a părut că am auzit dedesubt un zgomot slab. „E cineva-n casă”, am zis cu voce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În venă. O mișcare bruscă, involuntară, a mîinii mi-a tras acul din braț și doza mi s-a pulverizat pe piele. Stăteam așa și Îmi priveam brațul. În cele din urmă am reușit să dorm puțin și m-am sculat În dimineața următoare cu o depresie Înfiorătoare de la alcool. Sevrajul, Întrerupt de codeină și hop, adormit de săptămînile de alcoolizare constantă, Îmi revenea În forță. „Am nevoie de niște codeină”, m-am gîndit. Mi-am căutat prin haine. Nimic - nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a reușit însă să aibă un loc grație unui bacșiș formidabil. Cu el în compar timent se afla un domn foarte prezentabil, care l-a întrebat cine este, fără însă a se prezenta și dânsul. Îndată ce trecură fruntaria italiană, se sculă și, cerându-și scuze de o purtare așa necorectă, spuse că era Marchizul Cusani Gonfalonieri, ambasadorul italian la Washington, și că nu se simțea în siguranță în Franța. La Veneția, altă bătaie pe cabina reținută și plătită de la Paris. Se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Duca și dr. Angelescu erau de părere să aștepte pe germani, aducându-și aminte cât de criticat fusese în Franța guvernul care, în timpul ofensivei de la Marna, plecase din Paris la Bordeaux. Ionel tăcea, dar, după câteva vorbe la telefon, se sculă și zise: „Plecăm. Guvernul țării nu poate fi prizonierul inamicului, locul nostru este în Moldova. Acolo va fi țara pe cât timp vor fi ei aici“. Și porniră în automobilele grămădite în curte. Credeam că pentru multă vreme. Eram atât de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mama. „Ionel, nu vom mai putea avea nici o știre de la voi?“ „Nu, mamă, nici una.“ „Asta va fi cel mai grozav.“ „Nu, mamă, îi ziceam aproape deodată amândoi, ce va fi mai grozav este că îi vedem aici.“ Ionel s-a sculat să nu-i vadă mama emoțiunea și în hall, cu brațul pe umerii mei și cu capul aplecat pe al meu, zise: „Sunt nenorocit văzând atât de nenorociți pe cei pe care îi iubesc mai mult - țara și pe voi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
își lăsă privirea în jos și se uită la mama, a amuțit văzând căutătura ei îngrozită și a tăcut, iar mama s-a ridicat după scaun în tăcere și, fără a-l saluta, a ieșit din odaie. Noi ne-am sculat, dânsul, foarte jenat, a plecat. Nu l-am mai văzut de atunci. Mamei îi părea rău că datora unui astfel de om un serviciu cât de mic. După el veni d.Tzigara să-și ia ziua-bună de la mine. I-am
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
încuviințarea superioarei, încântată de a scăpa casa de prădările copilului. La dânsele erau mai dragi pisicile decât pruncii; Vintilică a fost cel dintâi care le-a câștigat inima. viața la mânăstire Începusem să mă orientez în noua mea viață; mă sculam la ora 6, luam ceaiul la 7; o plimbare de 1 1/2 oră prin pădure era timpul cel mai plăcut din toată ziua. După viorele, au început micșunelele, pe urmă brebeneii. Într-o zi pădurea era albastră, apoi albă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
întrebat de s-ar mulțumi cu atât pentru nevasta lui. „Meine Frau! es ist verscheiden.“(„Soția mea! ea este deosebită“ (germ.). ) „Poate că și eu sunt învățată cu atât confort și lux, ca și dânsa, acasă la mine.“ S-a sculat să plece, dar mi-a oferit ziare germane, Reichspost și altele editate pentru fronturi cu știri însuflețitoare pentru armatele lor. Am refuzat, rugându-l numai să permită sergentului, când își făcea raportul zilnic la Brănești, să-mi cumpere ziarele autorizate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tresărit din somn, inima îmi bătea strașnic. De două ori am readormit și s-a repetat acel vis care mă scutura de admirație și emoție. Nu cred în visuri, dar [cred] în legătura inconștientă cu alte ființe îndepărtate. M-am sculat repede, stăpânită de un simțimânt puternic de înălțare sufletească. Se făcuse ziuă, m-am îmbrăcat și am pornit la pădure pe când răsărea soarele. Vai! după mine soldatul german cu pușca! Mult timp în urmă, am constatat că acest vis coincidea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
am hotărât atunci să scriu familiei și notele ce țineam zilnic, având nevoie de mai puțină lumină și fiind mai puțin obositor pentru ochi.]( Ediția a II-a, 1996, p. 122.) Nu vegheam însă târziu, deși nu mă mai puteam scula dimineața la orele de vară; trebuia economie la petrol, la al cărui sfârșit mă gândeam cu groază. Chemai pe Feldwebel(Plutonier (germ.).) și îl trimisei la etapa din Brănești să ceară petrolul pentru noi. Acest articol nu se putea cumpăra
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
după această cuvântare, trei autocamioane bulgare au sosit noaptea la orele 2 1/2 la Mitropolie, soldații au arestat pe sergent, au spart ușa bisericii și au fugit cu sicriul Sfântului Dumitru. S-au tras clopotele, mitropolitul a trimis să scoale pe Lupu Costache, pe C. Arion, pe Marghiloman. Dimineața, o fierbere strașnică în oraș, sute de femei au sosit în cârd la fața locului, plân gând și văitându-se. Doamnele de la Ortodoxie aler gau în toate părțile. Ceea ce nu se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Atunci d. Eugen Goga, trimis fățiș de d. Maniu, alergă să-l readucă la ordine. Câtva timp în urmă, într-un nou val de însuflețire, d. Goldiș își manifestă prin aplauze simțimintele patriotice, [și] atunci d. Maniu în persoană se sculă de la locul lui și dojeni pe refractar, care însă nu se supuse și discută cu el. Amândoi se aprinseră, d. Maniu, rupând cu obice iurile de self-control, îi arătă cu degetul băncile bănățenilor care nu se solidarizează cu transilvănenii. D.
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
am cerut să-l văd pentru a-i cere autorizarea să facem la Universitatea Liberă conferințele de toamnă. Mi-a fixat ora 2 1/2. L-am găsit la masă cu d. Mihai Antonescu și d-na Antonescu. S-a sculat și a trecut în salonul de alături. „Nu-ți întrerupe dejunul, generale, vom vorbi la sfârșit.“ „Nu am vreme și, de altfel, eu așa mănânc, plimbându-mă între fiecare fel, este singurul exercițiu ce fac în 24 de ore.“ Era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]