6,626 matches
-
cât „patrulaterul roșu“ se hrănise nu În mică măsură din ostilitatea Întreținută față de revendicările maghiarilor. Speranțele suscitate de schimbare au fost imense, chiar dacă, trebuie spus, un mare număr de români Își exprimaseră prin vot mai curând dezamăgirea față de P.D.S.R. decât simpatia pentru Convenție. România urma să se angajeze pe un drum nou, opus celui practicat până În 1996. Aceasta Însemna aderarea fără rezerve la valorile occidentale și la alianța cu Vestul; integrarea cât mai rapidă În N.A.T.O. și Uniunea Europeană; restabilirea proprietății
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Intrarea În N.A.T.O. și Uniunea Europeană a fost dorită de o mare majoritate. Dar când s-a declanșat conflictul din Kosovo și au Început bombardamentele asupra Iugoslaviei, N.A.T.O. s-a prăbușit În sondaje, pierzând câteva zeci de procente din simpatiile românilor. Guvernul, care și-a respectat ferm opțiunile prooccidentale (România fiind membră a „Parteneriatului pentru Pace“ și candidată la N.A.T.O.), a fost aspru criticat pentru „exces de zel“. Sentimental, românii păreau mai aproape de vecinii lor decât de occidentali; acum
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
gândi că pune punct În acest fel unei interminabile dispute, ridicându-se el Însuși deasupra unei clase politice În bună măsură compromise și atrăgându-și un segment anticomunist (minoritar, dar influent, inclusiv mulți intelectuali) care nu manifestase pentru el o simpatie deosebită. Din vară și până la sfârșitul anului 2006, C.N.S.A.S. a recuperat În principiu milioane de dosare ale arhivei Securității; greu de spus Însă câte lipsesc, câte au dispărut și câte sunt incomplete (mai ales atunci când implicau personalități marcante). Au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
România ieșise din faza revoluționară și acum trebuia să se liniștească, să se așeze pe baze temeinice. Sub acest aspect, modelul german părea mai convingător. Și regele era german! Iar România, din 1883 până În 1914 a fost aliata Germaniei (În ciuda simpatiilor pentru Franța și a spinoasei probleme a românilor din Austro-Ungaria). Spre 1900 mulți tineri români Își fac studiile În Germania. Mai puțini decât În Franța, dar numărul lor este În creștere. La 1864, când s-a Înființat Universitatea din București
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
relatate În câteva cronici germane și, ceva mai atenuat, Într-o cronică slavonă. Germanii din sudul Transilvaniei (de la Sibiu și Brașov, orașe nemțești În Evul Mediu, numindu-se până nu de mult Hermannstadt și Kronstadt) nu aveau deloc motive de simpatie pentru țepeș; acesta Îi atacase În repetate rânduri, pustiindu-le așezările și ucigând pe capete. Relatările germane s-ar putea, așadar, să nu fie chiar obiective și să amplifice Întru câtva comportamentul pervers al prințului. Însă personajele istorice nu trăiesc
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cuvinte cărora nu le mai înțelegeam sensul (fericit, prăjitură, jingle, redecorare), fiind atât de afară din lumea asta: numărul de explozii dintr-o secvență, filmul a cărui acțiune avea loc într-un submarin, scenariul căruia îi lipsea un portal de simpatie, hârjoana S&M cu o prostituată minoră, un futai cu regina balului aflată în convalescență după un implant cu silicoane, rachetele șuierătoare, abdomenele de oțel, partidele de sex pe saltele cu aer, supradozele cu Vicodin. Apoi conversația a luat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dimitriu și a făcut-o cu plăcere și fără multă rugare . De la d. Prof. V. Popa și Tatos nu prea am de mult vești. Dl. Prof. Popa mi-a trimis primul capitol din Monografia ce-mi face. E scris cu simpatie și talent. D-sa e sceptic În ceea ce privește sărbătorirea Semicentenarului Liceului No. 2. De altfel nu se vede nici o mișcare. Timp ar fi, dar e bine să fie totul pregătit din vreme, ca să nu se ivească nemulțumirile iscate cu prilejul Centenarului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
plasa pe Dragoslav la editura „Junimea” ce e cu adevărat moldovenească și aștept răspunsul D-sale. Aș putea să-i scriu și eu, dacă este nevoie, căci mi-a fost elev și la Întrevedere din 1970 mi-a arătat multă simpatie (De altfel există contract semnat de Stino și de mine la Editura „Cartea R.”, dar... d. Gafița). Odată cu aceste rânduri trimit și ceva din activitatea mea ca student germanist (dacă nu e prea tardiv) și o listă mai mult sau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Îndoiesc, dacă pot izbuti la Vasiliu-Falti, care a devenit om curios de tot, datorită unor insuccese nemeritate și răutății unor confrați. S-a retras În atelierul său, unde se Încuie și nu primește pe nimeni. Mie mi-a arătat totdeauna simpatie și de aceea voi Încerca prin sora lui Nuța Păpușanu, cu care mata n-ai luat, se pare, legătură. Tot prin d-na Păpușanu vom Încerca și la soția lui Birlic, pe care n-o cunosc personal. D-lor Ciopraga
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ajutați intervenind la „oamenii de seamă folticeneni” aflați la Iași: Ciopraga și Jitaru. La acesta din urmă, care e academician, am mai puțină nevoie de ajutor, căci mi-a fost elev și la revederea din 1970 mi-a arătat multă simpatie. Poate cunosc alții mai bine pe Corneliu Sturzu, redactor șef la Junimea. (Le-am trimis și nuvela mea - microroman, cum o numește d. prof. Popa - „Duduia Oli”, din viața de provincie moldovenească de altădată; dar nu mi-au dat nici un
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în ce privește coordonarea tuturor „verigilor” traseului - asta se vede foarte bine la a treia escală a Trenului!), Thomas o face însă cu o neștirbită bună dispoziție și cu o spontană autoironie (strategia omului inteligent), care îi ridică permanent cota la bursa simpatiilor „caravanei” scriitoricești. Vine în sfârșit și momentul când nerăbdarea noastră este răsplătită. Bucate multe și gustoase, vinul - așijderea. Mai ales cel alb, excepțional. Grupurile se fac și se desfac. Îl cunosc, prin intermediul lui Alexa Rousseau, care se dovedește o mediatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ultimul minut al meciului. I regret, but now, I think all it’s finished for Romania. Recepționerul ține cu echipa României și i-ar părea rău să părăsească prematur competiția. Să sperăm totuși că nu se va întâmpla așa. Această simpatie pentru ai noștri ne impresionează. România este respectată și are mulți suporteri aici. Păcat că, adesea, ne batem joc de aceste adeziuni dezinteresate, pur estetice. Meciul Angliei cu Germania se încheie cu victoria la limită a coechipierilor lui Michael Owen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ținut de noi, pas cu pas, ca un detectiv îndărătnic, și ne însoțește, de altfel, până la Malbork (spectaculoasă misiune redacțională, dar și costisitoare, nimic de zis!). A fost foarte dornic de comunicare până să vină vorba despre subiectul sensibil al simpatiilor procomuniste în Franța. Spre deosebire de RFI-st, Annie ascultă calm, zâmbește uneori și îmi dă dreptate printr-o abia perceptibilă mișcare a capului. Îmi spune că nu vrea să intre în detalii, discuția pe această temă nu e deloc simplă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
persoane care au văzut Parisul și Madridul. Ce vedem prin fereastra autobuzului - un oraș comunist cenușiu, sărăcăcios și murdar - nu mai trebuie comentat și explicat. Femeia cochetează cu bulgarul Borissov, vorbitor de rusă, acesta recitând, pentru a-i câștiga definitiv simpatia, un poem despre vodcă. Depunem flori la monumentul lui Pușkin și Schiller - două spirite puse împreună pentru a împăca ireconciliabilul. La statuia clasicului rus ne așteaptă de câteva ore, pe o căldură insuportabilă, o orchestră de instrumente populare, care interpretează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
amortizeze” integrarea. Cele două ore, cât ține drumul nostru spre Zelazowa Wola, se scurg într-un schimb de informații și de experiențe de viață diferite, pe care îl facem ignorând cu desăvârșire peisajul industrial de dincolo de geam. Diana are toată simpatia pentru Moldova (o atitudine circumstanțială, firește, pentru a-mi face plăcere) și ar vrea să cunoască mai bine literatura română (aici nu exclud din partea ei o fărâmă de interes autentic). Îi promit să-i scriu niște site-uri literare românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
countries. We want to live with liberal values and in free market economy! Observ privirea de gheață a confratelui grec și subita crispare a sârbului Vlaslav Bajac - un ins cu înfățișare de mojic rus, care îmi arătase până atunci destulă simpatie. Am atins o coardă sensibilă. Acum un an, NATO bombarda Yugoslavia, și când vine vorba de americani, mulți dintre colegii noștri din Balcani nu-și pot stăpâni reticențele. Fatos Kongoli, albanezul, e în aceeași „tabără”: cerând o variantă franceză a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
păcat să intrăm în Berlin ca o trupă dezbinată. OK!, dar să nu ni se pretindă unanimitate ideologică. El, care s-a născut în fosta RDG, ar trebui să înțeleagă acest lucru mai bine decât unii confrați din Occident cu simpatii de stânga. VASILE GÂRNEȚ: Stafful german este convins că s-a găsit „un ton neutru” pe marginea rezoluției scriitorilor din Trenul Literaturii, așa că dintre cei care se „revoltă” rămânem doar noi (românii), ucrainenii, georgienii, scriitorii baltici și croata Dubravka Ugrešic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
durată cu proprietara unei galerii, originară din Banat, care s-a căsătorit de trei ori, aceste schimbări făcând ca viața ei să semene cu un roman polițist. Și, bineînțeles, râsul de neuitat al lui VASILE GÂRNEȚ. - Corinne, îți mulțumesc pentru simpatie și pentru amabilitatea cu care ai răspuns acestor întrebări. Interviu de VASILE GÂRNEȚ aprilie 2001, Chișinău-Geneva Glenn Patterson (Irlanda de Nord): „Literatura mi-a dezvăluit același adevăr: da, lumea este așa cum se vede, dar ea poate fi și altfel.“ - Dragă Glenn Patterson
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și după ce a citit prima variantă a romanului meu de debut, atitudinea lui s-a schimbat brusc, mi-a prezis un viitor „măreț” în proza română și mefiența lui instinctivă din primii ani s-a schimbat în accente de reală simpatie și solidaritate umană. După „dispariția” sa din „fauna literară”, ne-am văzut, firesc, mai rar, dar ne-am văzut totuși, și cred că eu am fost cel mai activ, cel mai „nostalgic” în eforturile noastre de a ne căuta și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acestuia, spre surpriza crescândă a lui Ivasiuc, care era prieten bun cu el. Fapt notabil e că, atât timp cât Breban era „un favorit al sistemului”, membru supleant c.c., membru în conducerea Uniunii, redactor-șef etc., „Harry” îi arăta acestuia o simpatie evidentă, insistând să vizitez „Statele”, la o bursă la Iowa University - pe care am onorat-o abia peste un deceniu! - etc. După întoarcerea mea și demisie, excludere din partid, c.c., din conducerea Uniunii etc., fără locuință, cu interdicție de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dat afară pe toți evreii din comitetul central și din guvern. Hai, ai observat asta?!... Tacou vorbea ca un fost legionar, deși el nu fusese. Dar iată că un grup literar, puternic, influent, precum grupul lui Eugen Barbu, putea stârni simpatie și prin convingerile sale „politice” la oameni influenți la Paris, precum Costa Tacou sau Edgar Reichmann. (Edgar Reichmann - prietenul lui Barbu din tinerețe, din anii ’50, înainte de emigrația sa, a lui Edgar, care, apoi, amic fidel, a ajutat la traducerea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fiecare lectură sau relectură, de a „lua partea lor, a ambițioșilor”! Era, probabil, cum o spuneam mai sus, o instinctivă preluare a unor iraționale tendințe genetice ale ramurilor mele genealogice reunite - mici intelectuali români și mici comercianți germani, șvabi! -, tendințe, simpatii instinctive care, probabil sub „presiunea” vitalității mele deosebite, mergeau în primul rând spre acei „ambițioși”. Care, la rândul lor, îi admirau pe alți „ambițioși”, de data aceasta staturi istorice, proeminente, un Cezar sau Alexandru, pentru generațiile mai vechi, un Napoleon
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tineri ce ieșeau din țărănimea așezată sau din mica burghezie, posibilitatea, pentru ei, de a sparge barierele rigide, seculare, ale avansării sociale, putând ocupa în sfârșit pósturi înalte în stat și biserică, rezervate cu strictețe aristocrației. Să fi fost aceste „simpatii aprinse de lector” pentru „personajele ambițioase” din romane, un reflex al meu de tinerețe? O solidaritate „psihologică” cu cei de vârsta mea, din romane sau, mai „grav”, o pornire a unui eu profund care, între morală, convențiile sociale și carieră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
conducerea revistei și am plecat. Când, peste câteva zile, am vrut să-mi prezint demisia lui Stancu, președintele Uniunii, acesta, speriat de un posibil „conflict” în interiorul Uniunii, când partidul cerea insistent „unitate în rândul creatorilor” și, probabil, auzind de ciudata simpatie față de mine a noului și temutului secretar c.c., m-a rugat să „amân hotărârea”. Am acceptat și am cerut un concediu fără plată, pe timp nedeterminat, plecând la Lugoj, unde, pe malul Timișului, ca și în „alte dăți creative
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
răspund: nu cine știe ce. Privirea lui insistentă, anxioasă și ușor umezită, cea a unui rebel care a aruncat o piatră în mlaștină și așteaptă pe mal o veste bună care nu va mai veni niciodată, o recenzie elogioasă, un ecou de simpatie ori un telefon amical, îmi amintește de ceva. Am văzut deja, în altă parte și în alte vremuri, această pândă pudică și patetică, această privire de copil pedepsit căutând iertarea în ochii celor mari, dar unde anume oare? Era cea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]