8,304 matches
-
societate I Notăm în capitolul precedent că satisfacerea imediată a trebuințelor și pulsiunilor este al doilea obstacol în calea creării unei legături sociale durabile în cadrul mulțimii. Iubirea, mai ales, mai mult sau mai puțin desexualizată, reprezintă o forță capabilă să smulgă indivizii din egoismul lor narcisiac și să îi țină laolaltă, la fel cum o mare cantitate de energie poate smulge electronii de pe orbita unui atom. Numai că această forță nu poate garanta stabilirea atomilor sociali. Și ce o împiedică? Pur
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unei legături sociale durabile în cadrul mulțimii. Iubirea, mai ales, mai mult sau mai puțin desexualizată, reprezintă o forță capabilă să smulgă indivizii din egoismul lor narcisiac și să îi țină laolaltă, la fel cum o mare cantitate de energie poate smulge electronii de pe orbita unui atom. Numai că această forță nu poate garanta stabilirea atomilor sociali. Și ce o împiedică? Pur și simplu propria ei natură, care cunoaște suișuri și coborîșuri, momentele de dinaintea și de după consumarea actului sexual, încărcări și descări
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se exacerbează la cei care fug de grămezile de hoituri, de locurile contaminate. Pofta de a se bucura de viață încearcă să se satisfacă în festinuri, în dansuri, în împreunări maestrul de ceremonii fiind adesea moartea. Alții nu se pot smulge din tristețea caselor pustiite, din fascinația rugurilor și a gropilor comune. Decameronul, această capodoperă erotică, este povestit de persoane care credeau că vor putea înșela panica prin amor. Rareori, masa își reia locul. Se reface identificarea, iar fiecare caută un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
atrăgătoare și amenințătoare, ocrotesc și provoacă teama. Scăpînd rațiunii, carisma declanșează, precum toate puterile pe care tocmai le-am enumerat, pasiuni contradictorii, dragostea și ura, imboldul și repulsia. Din cele mai vechi timpuri, ea provoacă o izbucnire de afecte. Ea smulge mulțimile din toropeala lor pentru a le galvaniza și a le pune în mișcare. Voi reveni asupra ambivalenței sentimentelor care o privesc întrucît aspectul este esențial. III Se crede că șeful carismatic este înzestrat cu calități ieșite din comun, cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îi sunt schingiuite mâinile intenționat, întrucât acestea deveniseră organul „vinovat” al respectivului protestatar. Loviturile la cap erau gândite în mod specific. Un anchetat este lovit cu capul de birou, întrucât anchetatorii considerau că de acolo venea „răul”. Altuia i se smulge păr din cap cu un clește metalic (Arsene, 1997, vol. 2, p. 154). Loviturile la cap urmăreau să distrugă creierul cel „rău”, adică rebel: „Pielea capului meu se făcuse ca un basc, fiind lovită la milimetru pătrat” (Arsene, 1997, vol
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
legate de subiecte extrem de variate Ă Începând cu de ce trec găinile strada până la diferite moduri de a jupui o pisică. Colegii lui abia așteaptă să vadă ce-i mai trece prin minte! Un astfel de exercițiu creativ, menit să mai smulgă câteva chicoteli, are un efect secundar minunat. Astfel, tânărul inginer exersează căutarea de idei noi În fiecare zi. Nu e de mirare că În companie este considerat cea mai creativă persoană, lucru de care e foarte mândru. Companiile care le
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mai fine ale experienței. Henry caută de fapt materia fenomenologică ce poate da seama de momentul impresiei originare (când începutul unei percepții radicale coincide cu sfârșitul). Privită ca simplă saturare „hyletică” venită ca răspuns la o provocare intențională, impresia „este smulsă din situl ei originar pentru a fi aruncată asupra obiectului”, deci aparența care distruge apariția, fenomenul care opacizează fenomenalitatea. Pentru R. Descartes modelul gândirii (cogitatio) a fost tot sensibilitatea (îndoiala și certitudinea nu sunt acte ale gândirii, ci afecte)1
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Într-o noapte ploioasă, Voi bate omule la geamul tău, Și nu vei ști: e liniștea umedă În oase Sau e o veste pentru mai bine sau mai rău. Eu vă voi spune: „oameni, nu sunt decît un frate, Același smuls În ploaie, Îngenunchiat În toamnă, A mea e tristețea voastră, ale mele sunt Înfrîngerile voastre Ca și voi nu sunt decît un copac pe care se odihnește o vreme pasărea călătoare a vieții”. Dar Voronca este, În Petre Schlemihl, și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
destinelor particulare apare aici, simbolic, drept element unificator Între cele două serii figurative, - posibil agent transfigurator al ambianței schițate, În sensul revelării unor orizonturi purificatoare. Cu cîteva rînduri mai jos, „mesajul” poetic apare de altfel explicit: „Aș fi vrut să smulg inima mea ca pe o lămîie din coșurile cu fructe, s-o arunc ca pe o promisiune de aur (s.n.) În poala gospodinei nevoiașe, să răspund acelui - Pe cine căutați? recunoscut În vocea tremurată”... Întreg textul, Închis cu un pasaj
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
era profesoara-model. Educația însemna ceva pentru ea. Uite, astăzi văd lucrurile altfel. La vremea aceea aveam o profesoară, un coordonator de program și un asistent social. Așa că, spre exemplu, îmi aduc aminte că două fete s-au bătut, și-au smuls părul una alteia. Una a numit-o pe alta curvă. Toți au luat-o foarte serios. Fata aceea nu era o ușuratică, Doamne ferește, dar era mai degajată cu băieții și provenea dintr-o familie foarte săracă. Îmi aduc aminte că
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de pildă, la impasul avangardelor), ci dimpotrivă, trebuie „revizitat” cu umor și detașare ironică: țăranul de când cu electrificarea înțelege cum stau lucrurile pe planetă se indignează grațios în mijlocul pogoanelor sale de situația din cipru și liban pândește sateliții și le smulge aparatura electronică bă plozilor nu uitați bateriile solare să ne-ncălzim la chindie conserva de fasole cu cârnăciori produsă la fetești bă dați în câini lumea e mică bă cu gerovital se duc ridurile ca-n palmă hai dați-i
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prin alternanța, la fel de neașteptată a mărcilor prezenței „vorbitorului” în text. Astfel, dacă în primele șase versuri relatarea la persoana a treia singular este mai degrabă neutră („țăranul de când cu electrificarea/înțelege cum stau lucrurile pe planetă (...)/pândește sateliții și le smulge aparatura electronică”), în cea de-a doua parte își fac deodată simțită prezența indicii personali (de persoana I plural și singular, ca și de a II-a plural): „bă plozilor nu uitați bateriile solare/să ne-ncălzim la chindie conserva
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
chin le face mai fragede, mai bune de mîncat, atît este de adevărat că suferința purifică și te face mai bun. Poate din această pricină criminalii erau supuși altă dată la afumare, ba chiar și nevinovații, cărora voiau să le smulgă mărturisiri. Iată-mă, deci, În camera mea de lucru la o oră nepotrivită! Ce să fac aici, așteptînd să se facă ziuă?... Să vorbesc cu tine... Hai deci să stăm puțin de vorbă.” Poetul așteaptă, dar, ora potrivită, ceea ce vrea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
niciunei descrieri. Nutresc față de dumneavoastră Înclinare, dragoste și supunere, acestea sînt acum prețuite În tăcere ca să nu alunece din Înalta lor ființă și să fie biruite de neînsemnatul și neînsuflețitul meu condei“. Alecu moare ca un erou romantic. Torționarul Îi smulge călimara din mînă, confesiunea rămîne neîncheiată. Poetul introduce, fără să știe, o tulburătoare metaforă textuală În aceste rînduri finale: „Nu pot, nu-mi permite paznicul să lungesc mai mult, pe scurt, viața mea este În pericol din toate părțile și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amărăciune atunci când Starețul, după câteva zile, în mare grabă și vorbindu-i se sus, îi porunci să-și găsească alt nume în loc de Giandomenico. Nu era pregătit să devină un altul. La ora de rugăciune ieșea la câmp, dădea ocol mânăstirii, smulgea arbuști, frângea crăci de copaci, arunca cu pietre panicând șerpii. Din fericire, nimeni nu-l vedea. Când se întorcea, fiecare lucru era nemișcat, la locul său, fiecare călugăr se ocupa cu ceva. Se ducea drept la bibliotecă și relua cititul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
amăruie, aproape acră, cu un vag gust de roșcove și smochine uscate, iar după câteva ceasuri el a deschis ochii, și-a recăpătat întreaga putere și a început din nou să dea iama cu ceilalți copii pe ulițele satului. Fusese smuls din ghearele morții de piaza bună din stele, cum spuneau cei ce-l văzuseră galben ca turta de ceară în brațele mamei sale. -Da, părinte Lucio, e chiar adevărat, stelele nu strălucesc întâmplător pe cer, au și ele o noimă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acestea să aibă legătură cu lumea spaniolă, sau dacă i s-ar fi părut că ar fi venit acolo ca în vizită la o grădină zoologică, își ascuțea limba asemeni unui brici de Sevilia, tăind în carne vie pe neașteptate. Smulgea orice fel de perdele dând la iveală o realitate, neîndoielnic moștenită și consecință a prea multor alte nepăsări. Asupra acestora era nevoie să se intervină, astfel încât acele ființe, dependente pentru a supraviețui de un ropot de ploaie sau de vântul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
asculați ce vă zice ca de cuvintele Evangheliei. El, la Squillace, m-a amenințat și m-a lovit cu cravașa, m-a torturat și umilit. Și mai păcătos s-a purtat cu mine în temnița de la Gerace pentru a-mi smulge denunțuri pe care ar fi trebuit să le născocesc, așa cum au făcut-o atâția. Adevărul e cu totul altul. Și care e acela? Am să-l spun lui Dumnezeu când mă va primi. Voi nu meritați, sunteți niște păduchi ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
zdrobitoare ce țin lumea în rugină. Tommaso ridică privirea și-și încrucișă ochii cu Mario del Tufo. I s-a îngăduit să-l îmbrățișeze. Am să fac tot ce-mi stă-n putință să fii dus la Roma, să te smulg din ghearele Tribunalului spaniol care e montat împotriva ta. Dar nu va fi o bătălie simplă. A fost o bătălie imposibilă. Din rațiuni de competență, niciunul din cei prinși n-a fost judecat de Tribunalul ecleziastic; s-a creat unul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi de față în această curte, ar izbucni în râs văzând cum decurge procesul. Cei ce defilează vomitând fărădelegi care nici măcar prin gând nu mi-au trecut, sunt mai curând niște marionete decât oameni. Era cu neputință pentru mine să smulg Regelui Regatul și provincia: nu cutează s-o facă Franța, Anglia și Imperiul osmanlâilor; cum aș fi îndrăznit eu, un amărât de monah, să mă ridic împotriva stăpânului a două lumi? Și nici nu era cu putință să mă fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din port, se simți pus în mare încurcătură. Gloata nu stătea pe loc nici măcar o clipă, își făcea loc cu coatele, se oprea când avea în față un blocaj (un flăcău cu o desagă pe spate, două femei ce-și smulgeau părul din cap) și înainta precum viiturile unui fluviu, curgând în direcții neașteptate. Îi rugă pe marinarii ce-l însoțeau să-l lase singur. Fu cotropit de o frică stranie, dar imediat după aceea un soi de euforie subtilă îl
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să facă și se depărtă, privind în jur, stânjenit. Merseră la tarabele cu dulciuri. Aurica își luă un băț cu vată de zahăr, cufundându-și mutrișoara în spuma sticloasă. Petrache privi vârtejul albăstrui, scânteietor, încercă, neîndemânatic, cu vârful limbii, apoi smulse din el un pămătuf și-l făcu ghemotoc. În pumn îi rămase un ciob sticlos, ca de gheață. — Asta e tot ? întrebă. — Nu se mănâncă așa, râse Aurica. Uite... Scoase limba, o șerpui prin vata de zahăr, trăgând dibaci particulele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
limba, o șerpui prin vata de zahăr, trăgând dibaci particulele pulverizate printre buze : Cât de mult mai am eu pe lângă tine ! Așa-ți trebuie, dacă vrei să vezi cum sunt făcute lucrurile. Mai bine să nu știi. Ea continuă să smulgă ghemotoacele scânteietoare cu mișcări pricepute și moi ale limbii, în timp ce Petrache își lingea, încurcat, degetele lipicioase. Iar înainte de a apuca patul armei, își șterse bine, de pulpana hainei, mâinile umezite. Fata păru să-i asculte cu atenție explicațiile, dar nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de la cupa excavatorului, ca într-o redută. Se apropiară de un camion ce zăcea, fără roți, cu burta lipită de pământ. Petrache continuă, simțind că fata se strânge și mai tare în el : — N-avea cine să-i oprească, au smuls tot ce se putea, au spart parbrizele, au tăiat cu cuțitul mușamaua de pe canapele. Stați, oameni buni, striga câte unul, dacă le stricați, cum le mai mutăm de aicea ? O mai fi nevoie de ele vreodată, că nu sunt bune
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și o puse lângă pelicula în alb și negru din care găvanele iradiau, negre. Fii atentă aici : Sein și Dasein. Arătă spre radiografii : Sein. Apoi spre poza colorată : Dasein. Ființa căzută în timp, în lume, mânjită de frânturile de lumină. Smulse o peliculă de pe ecran și și-o puse pe piept. — ăsta e miezul, ființa. Noi suntem niște scoici alcătuite de-a-ndoaselea. Miezul moale îl purtăm ca pe un înveliș, iar ceea ce e puternic, calcarul, visul, e așezat adânc, înlăuntru. Viața a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]