6,992 matches
-
al experienței este rodul apro¬pierii de Cel ce face cu putință ființarea la modul persoanei, adică al urmarii căii comune tuturor. În legătură cu aceste accente pot fi descoperite semnele a ceea ce mai mulți exegeți contemporani au numit existențialismul gândirii și spiritualității bizantine. Christos Yannaras vorbește în Persoană și Eros de „faptul existențial al libertății” în tradiția răsăriteană, ca diferență între natură și persoană. Autorul grec contemporan afirmă: „Ceea ce numim libertate nu este numai o posibilitate rațională de alegere între mai multe
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în veacul XIV Sfântul Grigorie Palama face apel la tradiție, indică o anume perspectivă care, deși în mod esențial înseamnă aceeași dispunere a gândirii valabilă în esență și în veacul al IV-lea, un autor al acestui timp al începuturilor spiritualității bizantine conota altceva prin noțiunea de tradiție. A descoperi originalul și noul în gândirea unui bizantin înseamnă mai ales să cercetezi cu atenție felul în care acesta înțelege să se folosească de cuvinte, să observi modalitățile particulare de prezență a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
despre o permanență a filosofiei bizantine: evoluția sa în cadrele platonismului și aristote- lianismului. Două filosofii care jucau un rol cheie în elenismul târziu și care au fost în aceeași măsură mediul în care a fost conturată expresia teoretică a spiritualității creș-tine. Alternanța între preferința pentru Platon și cea pentru Aristotel, ori încercarea de conciliere a celor două orientări reprezintă fundalul temeiului intelectual bizantin. Mai puțin inteligibil pentru interpretul modern este însă nu doar constanta reluare a manierei de expresie a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
era înțelegerea bizantină a filosofiei și cât de diferite erau scopurile sub care era practicat exercițiul filosofic. Din aceste motive este aproape cu neputință de integrat într-o istorie a ideilor filosofice texte ce par a fi mai degrabă de spiritualitate. Chiar și o istorie a filosofiei bizantine așa cum a prezentat-o Basile Tatakis cu greu și prea puțin poate dovedi că în Bizanț a existat o meditație filosofică activă. În multe cazuri, atunci când Tatakis analizează gândirea filosofică a unui bizantin
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
prin rediscutarea a mai tuturor criteriilor de judecată care funcționează actualmente. O bună ilustrare este situația acestei aparent obsesive alternanțe a preferinței pentru aristotelism sau platonism, mereu detectabilă la gânditorii bizantini. Tatakis, un exeget care a cercetat cu acribie textele spiritualității bizantine reușește să detecteze cu acuratețe prezența comentariilor și luărilor de poziție pe care un autor sau altul le face din perspectiva alternativei aristotelico-platoniciene. Lipsește însă o justificare mai serioasă a acestei necesare opțiuni între două și numai două posibilități
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
termenilor implicați, pe aproximarea definiției sub care stăteau aceștia când erau folosiți, ci pe ceea ce era în mod concret indicat în spatele lor. Un fel de marjă de libertate năucitoare pentru modern se profi¬lează mereu în spatele termenilor filosofici implicați în spiritualitatea bizantină, atunci când se citește mai cu atenție un text produs în acest spațiu cultural. Și totuși, pe de altă parte, un fapt ce marchează mistica răsăriteană și care se dovedește a fi un semn crucial pentru spiritualitatea bizantină, era imperativul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
filosofici implicați în spiritualitatea bizantină, atunci când se citește mai cu atenție un text produs în acest spațiu cultural. Și totuși, pe de altă parte, un fapt ce marchează mistica răsăriteană și care se dovedește a fi un semn crucial pentru spiritualitatea bizantină, era imperativul conștien¬tizării oricărei experiențe mistice. Se respingea ca înșelă¬ciune orice trăire extatică ce implica ieșirea din sine, pier¬derea exercițiului rațiunii. Isaac Sirul desemnează adevărata experiere mistică a Răsăritului ca beție trează. Claritatea minții trebuia să
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de înțeles este justificarea sub care se petrec aceste schimbări, rațiunile care au dus în anumite etape la noutate într-o cultură ale cărei cadre sunt puternic ancorate în tradiție. Putem identifica cel puțin două motive care au funcționat în spiritualitatea bizantină atunci când a fost considerată necesară schimbarea. Primul dintre acestea este dat de nevoia de a clarifica calea dreaptă, de a înțelege un aspect sau altul al vederii creștine a divinității, a omului, a lumii. Momentele critice, de tensiune, ce
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
seamă un gest al timpului de criză, dar în fapt a fost tot timpul prezentă în măsura în care fiecare individ lua în serios idealul sub care se ordona viața creștină, îndumnezeirea, unirea omului cu Dumnezeu. Filosofarea a fost în majoritatea timpurilor istoriei spiritualității bizantine un act de viață, de întipărire, de împropriere a reperelor lăsate de cei ce au ajuns mai înainte la desăvârșire pe calea aceasta existențială a iubirii de înțelepciune. De cele mai multe ori, filosofarea a fost un act tăcut, cunoscut doar
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
consecințelor ce decurg de aici. În formulările pe care Sfinții Vasile cel Mare sau Grigorie de Nyssa le dau înțelegerii acestei paradoxale (pentru vremea aceea) înfățișări a Divinității stă unul din reperele centrale ale originalității modului bizantin de a face spiritualitate, a distanței bizantinilor față de tot ceea ce s-a întâmplat înaintea lor în gândire și spiritualitate. Trebuia descrisă o diferență între Întreita Față și unica Natură a Supremei Realități, ori acest lucru nu putea să fie mai bine făcut decât apelând
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de Nyssa le dau înțelegerii acestei paradoxale (pentru vremea aceea) înfățișări a Divinității stă unul din reperele centrale ale originalității modului bizantin de a face spiritualitate, a distanței bizantinilor față de tot ceea ce s-a întâmplat înaintea lor în gândire și spiritualitate. Trebuia descrisă o diferență între Întreita Față și unica Natură a Supremei Realități, ori acest lucru nu putea să fie mai bine făcut decât apelând la posibilitățile pe care terminologia tradiției grecești o oferea. Însă ceea ce Vasile cel Mare face
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a formula propria înțelegere a dialecticii raportului unumultiplu plecând de la o înțelegere a numărului, care de la pitagorei, eleați și Platon, dar mai cu seamă odată cu neoplatonicienii, dobândise o dimensiune ce depășea înțelesurile simple ale matematicii, către implicații metafizice și mistice. Spiritualitatea creștină aducea în spațiul bizantin o înțelegere nouă în multe aspecte, dar mai ales în chestiuni care au preocupat peste tot lumea anticității târzii: înțelegerea naturii Divinității, raportul între aceasta și lume, soluționarea raportului unu-multiplu din perspectiva Ființei și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ebraici, fapt echivalent cu echivalarea Unului cu Trei, a unității Ființei cu multiplul ființării. Unu și trei, unu sau trei, unu și multiplu, unu sau multiplu — acestea erau dilemele care au adus mereu necesitatea unor precizări și justificări pe care spiritualitatea și filosofia bizantină le-au reluat de la origini și până în vremea apusului său. Apologeții au fost primii creștini care au încercat o justificare a raportului unu-trei în disputele lor cu neoplatonicienii și gnosticii. Marea dificultate pentru autorii creștini era
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
fie văzută ca semn al iubirii desăvârșite, depășind limitările nivelului diadic al actului de iubire, cel care în cazul omului este întotdeauna sub amenințarea egoismului. Descoperim în această repetată și mereu actuală nevoie de precizare a raportului Unu-multiplu în spiritualitatea bizantină modalitatea în care a fost implicată filosofia în acest spațiu. Deși tema pare a ține exclusiv de discursul teologic, nevoia de exprimare în cadrele discursului a antinomiei Triunității, ca înțelegere creștină a divinității a implicat din plin nu doar
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pe Dumnezeu nimeni, niciodată nu L-a văzut, și iată că oamenii L-au cunoscut pe Unul Născut, Fiul lui Dumnezeu întrupat, au vorbit și au stat la masă cu El. Cunoașterea ambientului cultural al elenismului târziu și al începuturilor spiritualității bizantine este cea care ne oferă dimensiunea ineditului sub care stătea dimensiunea creștină a divinității. Două atitudini prinseseră contur până atunci. Prima ținea de o înțelegere panteistă a divinității, cu toate nuanțările sub care poate sta o asemenea paradigmă. Această
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
despre suprema transcendență și incognoscibilitate a primului principiu al realității, uneori plasând-o dincolo de ființa reală (Formele platoniciene) și de mintea divină care a creat universul. Cu toate că cercetarea căilor de cunoaștere își împrumută termenii și caracteristicile generale din filosofia elenistă, spiritualitatea bizantină va contura un tip original de apofatism, această schimbare fiind necesară întrucât apofaza de tip creștin nu mai este de esență intelectualistă. Interesant însă este faptul că nu putem vorbi de o înțelegere a apofatismului comună majorității autorilor bizantini
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
care o face Vladimir Lossky sau Christos Yannaras textelor Răsăritului. Stăniloae afirmă că o atentă lectură a textelor bizantine din posteritatea lui Dionisie dovedește că apofatismul nu a fost la modul singular cheia de boltă a teoriei despre cunoaștere în spiritualitatea bizantină. Dimpotrivă, raționalitatea sub care putem descoperi calea cunoașterii așa cum au înțeles-o bizantinii trebuie înțeleasă ca o formulă de echilibru și de compensare reciprocă între apofatism și catafatism. Deși este recunoscută de bizantin privilegierea apofazei în obținerea cunoașterii, acest
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
divinității, cea făcută cu putință prin har, se găsește în paradoxalitatea stării în care vede nevăzând, căci actul de cunoaștere în asemenea stare are necontenit caracterul unei avansări printr-o putere exterioară facultăților intelectului. Pentru a aprofunda înțelesurile pe care spiritualitatea bizantină le-a dat dialecticii apofatic-catafatic în continua lor completare reciprocă pe calea cunoașterii, este necesară discutarea rolului pe care analogia, ca metodă de cunoaștere l-a jucat. Știm că rolul analogiei în actul de cunoaștere reprezenta pentru bizantini o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
peiorativ al cuvântului. Despre lumină, dar mai ales despre întuneric nu se poate discuta în sine ci ca lumina sau întunericul ce aparțin cuiva, că țin de voința cuiva de a face cu putință o anume cunoaștere a sa. Deși spiritualitatea ebraică cunoaște dimen¬siunea personală a întâlnirii cu divinul și a înfățișării dumne- zeirii în lumină sau în întunericul Sinaiului (psalmistul spune despre Dumnezeu că „și-a pus întunericul acoperământ”), totuși acest simbolism câștigă o cu totul altă înfățișare în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
la etică. Deși s-a vorbit de părăsirea categoriilor rațiunii în experiența luminii și mai cu seamă în a întunericului dumnezeiesc, această afirmație trebuie înțeleasă mai degrabă ca o maximă prezență a facultăților rațiunii care iau forma supraraționalului. De aceea spiritualitatea bizantină a fost mereu preocupată de satisfacerea exigențelor pe care raționalitatea vechii filosofii grecești le impunea. Chiar sintagma pe care ne-am permis să o folosim în acest context, cea de „experiență cognitivă”, vrea să dea seama de valoarea pe
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
mare prețuire, și de metoda exegetică. Se conturează pe această cale o înțelegere alternativă a naturii cunoașterii pe nivelele supreme ale experienței cognitive. Deși poziția lui Grigorie s-a dovedit a fi mai proprie specificului sub care s-a găsit spiritualitatea bizantină, întrebarea asupra naturii minții în raport cu realitatea naturală ori cu supranatura a fost reluată în diferite momente ale istoriei de mai târziu a culturii Bizanțului. Această situație este legată de două aspecte. Pe de o parte, deși afirmațiile lui Grigorie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și capadociană, vor fi rediscutate nu pentru că ar fi lipsit capacitatea bizantinilor de a formula și alte soluții, ci pentru că diferența între cele două opțiuni era cea care dădea seama la nivelul cel mai profund de direcția pe care o spiritualitate de felul celei răsăritene o putea lua. Renașterea și umanismul bizantin, care debutează în secolul IX și ating apogeul în vremea secolului XIV, consemnează un interval în care discuțiile pe această temă vor cunoaște noi episoade. Afirmarea diferenței între esență
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
o expune Grigorie Palama reprezintă un argument hotărâtor în hotărârea deznodământului disputei hesychaste și este legată de asocierea la termenul dionisian de Suvapsiq a unui concept al filosofiei lui Aristotel, ce va juca un rol fundamental în istoria ulterioară a spiritualității răsăritene: svspysia.2 Grecii îl utilizaseră în vremea filosofiei clasice în accepțiunile de forță în acțiune, forță în putere (în act), acțiune, influență dar și ca producere(ca activitate a spiritului, așa cum vorbește Aristotel în Etica Nicomahică), executare, împlinire, influențare
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
văzut o absurditate în susținerea posibilității ca realitatea supremă să poată fi sesizată altfel decât prin puterea rațiunii curățită prin exercițiul apofazei. Însă până la urmă se dovedește că o astfel de înțelegere a experierii lui Dumnezeu este o marcă a spiritualității bizantine și nu o inovație făcută de Palama pentru a-și doborî adversarii. Chiar și în zilele noastre, exprimarea palamită a experienței ultime formează inima doctrinei mistice răsăritene. Implicațiile sunt ample, nu numai pentru spiritualitatea bizantină, dar și pentru modul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Dumnezeu este o marcă a spiritualității bizantine și nu o inovație făcută de Palama pentru a-și doborî adversarii. Chiar și în zilele noastre, exprimarea palamită a experienței ultime formează inima doctrinei mistice răsăritene. Implicațiile sunt ample, nu numai pentru spiritualitatea bizantină, dar și pentru modul în care s-a înțeles să se facă filosofie în acest spațiu. Singura modalitate de a cunoaște pe Dumnezeu este experierea acestei înfățișări a sa care este cea a energiilor necreate într- o formă care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]