7,161 matches
-
de ani Înainte de Cristos, centrul unui imperiu mondial Înglobând Europa, Mediterana, Egiptul, Africa de Nord și o bună parte a Asiei. De aici, de la Dunăre și Carpați, s-ar fi revărsat civilizația asupra lumii Întregi. De aici au pornit spre Italia și strămoșii romanilor. Limbile dacă și latină nu sunt decât dialecte ale aceleiași limbi. Nu dacii au ajuns să vorbească latinește, ci latinii vorbeau daca! Toate limbile romanice Își au obârșia În Dacia. Printre dovezile invocate figurează și Columna lui Traian, monumentul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
zonă. Nu cu Franța și cu Italia semănau țara Românească și Moldova, ci cu Bulgaria și cu Serbia. Un popor nu este ceva dat o dată pentru totdeauna. Este o sinteză fluidă. Și, În orice caz, o sinteză culturală, nu biologică. Moștenirea strămoșilor se tot diluează, iar prezentul este mai prezent decât trecutul! Conexiunile contemporane sunt mai importante decât originile. Strămoșii ajung să conteze mai puțin prin ei Înșiși, cât prin modul cum ne folosim noi de ei pentru a ne marca identitatea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
popor nu este ceva dat o dată pentru totdeauna. Este o sinteză fluidă. Și, În orice caz, o sinteză culturală, nu biologică. Moștenirea strămoșilor se tot diluează, iar prezentul este mai prezent decât trecutul! Conexiunile contemporane sunt mai importante decât originile. Strămoșii ajung să conteze mai puțin prin ei Înșiși, cât prin modul cum ne folosim noi de ei pentru a ne marca identitatea. Cu siguranță că românii de astăzi seamănă mai bine cu englezii (deși sunt foarte diferiți de ei) decât
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
greu de pronunțat de un străin. Dintre toate limbile, cea mai apropiată de română este italiana. Aș spune că, paradoxal, româna seamănă mai bine cu italiana decât italiana cu româna! Un român Înțelege câte ceva când aude vorbindu-se italienește (totuși, strămoșii romani!); un italian Înțelege mult mai puțin românește, derutat de vorbele slave și orientale, ca și de pronunție. În tot cazul, un italian nu va vorbi niciodată perfect românește. În schimb, mulți bulgari deprind româna foarte bine și o vorbesc
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
menționeze conflictele dintre țara Românească și Moldova, nici să recunoască caracterul particular al Transilvaniei În raport cu celelalte două țări. În vremea lui Ceaușescu Însă, cuvântul de ordine a ajuns să fie unitatea absolută a istoriei românești. Românii din Evul Mediu, ca și strămoșii daci, trebuiau să fie la fel de uniți cum erau (sau se presupunea că sunt) supușii lui Ceaușescu. Genul acesta de discurs istoric, puternic actualizat, s-a imprimat În mintea câtorva generații. Și astăzi multor români li se pare că aceasta, și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sunt domolite sub o crustă de gheață. Ceea ce poezia aceasta pierde În materie sensibilă câștigă În muzicalitate. Până la urmă, Îl singularizează pe Eminescu nu atât ceea ce spune, În spirit tipic romantic (geniul neînțeles, amorul neîmpărtășit, extincția În sânul naturii, eroismul strămoșilor, geneza și pieirea lumilor...), și poate nici modul cum spune, ci sunetul celor spuse, o muzică misterioasă și obsedantă, care este numai a lui. Muzicalitatea eminesciană — pe care un neromân, chiar știind românește, cu greu o poate simți pe deplin
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
A fost Într-adevăr cândva un oraș „decontractat“. Astăzi nu prea mai e. Oricum, nu acesta pare a fi sensul. Mai curând, se leagă de Bucur, nume de persoană cu o oarecare frecvență la români. Un Bucur va fi fost strămoșul autentic sau mitic al comunității rurale din care a evoluat mai târziu marele oraș. Legenda Îl pomenește ca fondator pe „Bucur ciobanul“ (În alte variante, pescar, boier sau negustor). Cu sau fără Bucur, cert este că inițial Bucureștiul a fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de a-l trage de mânecă pe nesimțit, de a-l determina să mai reducă din decibeli, ar putea fi taxat în Portugalia drept atitudine... neocolonială, ceea ce în anumite situații antrenează chiar pierderea slujbei. Așa se plătesc peste veacuri păcatele strămoșilor. VASILE GÂRNEȚ: Ultima noapte la Lisabona, într-unul din barurile de vizavi de Alfa Lisboa Hotel. O atmosferă pe care o bănuiam: muzică portugheză sau braziliană, alternând cu sonuri irlandeze. Personalul, echipat uniform: sacouri roșii și pantaloni verzi, culorile Portugaliei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
amuzant: o tânără ne spune, pe scurt, câteva date despre pitorescul edificiu în care ne aflăm. Cel care i-a așezat temelia a fost tânărul Thomas, personaj important în istoria Estoniei, cvasimitologic. Când fata, îmbrăcată în costum național, rostește numele strămoșului venerat, asistența scriitoricească își ațintește ochii spre Thomas Wohlfahrt, conducătorul Trenului Literaturii. Acesta, sub presiunea numeroaselor priviri amuzat-iscoditoare, se face mic de tot și se grăbește să ne asigure că nu-i vorba de el și că la fel de greșit ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în Banat - o zonă care se află la frontiera cu Ungaria și Iugoslavia de astăzi și este partea cea mai vestică a României. Minoritatea germană din această provincie provine dintr-o colonizare habsburgică din secolul al XVIII-lea. Altfel spus, strămoșii mei au trăit încă de-acum două sute de ani în Banat. Bunicii mei, în tinerețea lor, au fost cetățeni ai Austro-Ungariei, și peste noapte, grație unor evenimente, au devenit cetățeni români, fără ca acest lucru să deranjeze viața și mersul lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o nouă generație literară are de îndeplinit, în mare, „doar” două scopuri: afirmarea propriei vocații, cu indiferent ce sacrificii și riscuri (boală, ridicol, alcoolism, singurătate, calomnie etc.Ă și asigurarea continuității culturale a pământului și a comunității de limbă și „strămoși” în care s-a născut ceea ce numim Tradiție și identitate națională. O să mi se spună că „toți” cei care „s-au exprimat public”, care au publicat în „editurile comuniste”, sunt, astfel, salvați de la orice rezervă sau imputare de tip moral
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cei români - știau foarte bine că simpla ocupare a terenului și a „obiectivelor fixe”, alungarea și decimarea vechii elite nu înseamnă cu adevărat o „ocupație istorică”, o „revoluție”; ei aveau nevoie de „omul nou”, cel care-și renega și blasfemia strămoșii fondatori și instituțiile lor, cel pregătit de a fi, de fapt, „noul sclav”, la îndemâna și supus absolut imperiului rus și roșu care avea deja, în zorii postbelici - când Stalin se lăsa fotografiat cu placidul Churchill și cu admiratorul său, Roosevelt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe unii veleitari sau ignari de azi! -, adică prin arta și existența lor depășesc fruntariile, oricât de largi, de expresive ale artei lor și devin simboluri! Iar națiunile au nevoie, ca de aer sau de pâine, de copii sau de strămoși, de aceste simboluri vii în care, cum o spuneau romanticii, se întruchipează Ființa adâncă, secretă a unei Națiuni, însuși rostul ei pe Pământ. (Încă o dată cer iertare pentru acestă repetare și risipire de „banalități”, de lucruri știute, dar, în vremuri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ușurință răspunsuri și soluții! E, de altfel, una dintre întrebările cele mai vechi, mai „simple”, dar și mai „misterioase”, aș zice „iraționale”, care i se pot pune unui cetățean, unui scriitor!... Ce te atrage mereu înapoi, spre pământul natal? Nașterea, strămoșii îngropați pe acel sol natal, tinerețea petrecută „acolo” (înțeleptul și legiuitorul Solon, întrebat de un potentat persan care e de fapt patria unui individ, a răspuns, uimitor, după părerea mea: „Locul unde ți-ai petrecut tinerețea!”Ă, spaima de străinătate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
contra Buneivestiri care m-a hotărât nu să mă exilez definitiv, ci să-mi caut norocul, mai bine zis „editorul” în altă parte. Au urmat doi ani la Frankfurt, în R.F. Germania, și, negăsindu-l pe acel editor în țara strămoșilor mei șvabi și alsacieni și sufocându-mă cumva - deși altfel decât în România lăsată în urmă! - în atmosfera literară din cea mai prosperă țară europeană, am ales definitiv Parisul, Franța, drept „noua mea patrie literară”. Aminteam mai sus că nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Fra Angelico, Rembrandt, Caravaggio sau Rouault le-au introdus printre rânduri și care acompaniază cu ritmuri de farandolă episodul regilor magi, al urcării la Templu ori al pescuitului miraculos. Numele pitorești de Gaspar, Melchior, Baltazar nici măcar nu figurează în text. Strămoșii noștri sau poate noi suntem cei care le-am inventat. Tot așa cum am adăugat măgărușul și boul la creșa de Crăciun, un surâs de fecioară prerafaelită pe chipul unei tinere lehuze, o barbă bine tăiată pentru bătrânul Iosif și părul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
am schimba cu nimic și pe care nicio mondializare, niciun calcul cost-beneficiu nu-l va putea delocaliza. O diferență totuși între Egeria sau pelerinul din Bordeaux, succesorii lor și noi: cu toiagul în mână și cu cochilia Saint-Jacques la gât, strămoșii noștri sufereau de un prea-plin al memoriei și de un deficit de locuri; noi avem un deficit de memorie și un excedent de locuri. Situația s-a inversat. Nu mai citim textele sfinte, al căror decor, beneficiind și de aportul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
straniu, lăstarii. Actualul deținător al brevetului mesianic, Verdele, are paisprezece veacuri de amintiri care să-l împingă din spate, de la bătălia lui Al-Bakr și de la primii califi. Pentru un tir cu bătaie lungă ai nevoie de un recul important. Dacă strămoșii noștri și-ar fi făcut un slogan din deprimantul "Sfârșiți odată cu trecutul negru"*, noi n-am fi avut nici Reforma o revenire la timpurile evanghelice -, nici Revoluția franceză o întoarcere la Sparta -, nici Comuna din Paris o revenire la anul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a tăiat drum prin cimitir; și astăzi, în marginea drumului se văd oasele albe, capetele și membrele morților vechi. Ceva trist și lugubru; ceva grozav de rușinos într-un oraș în care cei vii și-au bătut joc de mormintele strămoșilor. Zice-că Țiganii strâng aceste oase și le vând pentru fabricele de zahăr. La Câmpulung, pe-semne, din pricina politicianismului, au ajuns lucrurile că numai munții au creieri. Cu un român răzăș, la o horă. Flăcăii și fetele joacă înfloriți și veseli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
căzuse în râsipă, și urmașii lăsau în paragină livezile și pustii grădinile; până ce iar Dumnezeu s-a îndurat și ne-a întors cu fața cătră soare. Atunci ca nepoții cei harnici s-au râdicat Românii ș-au înfiripat iarăși gospodăria strămoșilor. Cuza-Vodă a râdicat harapnicul de pe spatele nostru; măria-Sa regele Carol a făcut cu părinții noștri războiul cu Turcul; și iarăși vechea țară românească s-a încheiat ca un codru în primăvară. Și astăzi noi cei mai tineri, sutele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
codru în primăvară. Și astăzi noi cei mai tineri, sutele de mii de oșteni, pentru a întinde Țara iar în vechile hotare, prindem a ne râdica împotriva dușmanilor noștri. Din pământul țării parcă se sue în noi din morminte sângele strămoșilor celor viteji, și-n pieptul nostru simțim tăria cea veche a celor cari au făcut rânduială cu sabia între neamurile cele rele! Cată să mergem cu vrednicie, să facem cu puterea noastră rânduială. Vrednicia cea veche românească care a spăimântat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
paretesis" "paretesis" = demisie "cu acest smerit harzuhal, în chip de magzar, cad la pragul prea înălțatului scaun al prea puternicei împărății, pe unde se revarsă izvoarele tuturor milelor..." "vechi obiceiu și pronomion al pământului nostru" "nesăvârșita cătră noi milostivire a strămoșilor împărăției tale, ocrotindu-ne subt umbra prea puternicului și nebiruitului acoperământ și purtării de grijă, ne-au miluit să ne adăpăm în toată îndestularea cu bunătățile sale..." "să avem dela împărăție musa-adea și merhamet" (1788) "ataxii (neorânduieli) și greșeli" "actimon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din astă pricină, triști și umiliți. Balconul istoric de la palatul imperial de unde a vorbit Kaiserul la declararea războiului și de unde s-a proclamat și republica. Pe aleea Victoriei, 32 de nișe de marmoră de Italia ridicate de Wilhelm în amintirea strămoșilor săi. La sfârșitul parcului, societatea de tramvaie a așezat câteva grupe de animale scene de vânătoare în bronz pe care le-a făcut dar orașului. Monumente mari, artistice și simpatice. Eri am văzut la Poștă, automate pentru vândut mărci postale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Domnului Stau la poarta Raiului Și judecă florile Unde li-s mirosurile. Le-au luat madamele Să-și stropască straele. (Șezătoarea an. XXXVI, no. 6-7.) Tot din același loc din Iertăciune la nuntă: Că (Dumnezeu) în raiu a făcut Pe strămoșul nostru Adam, De ne tragem și noi din neam, Cu frumusețele din soare Și cu ochii din mare; Cu vârtutea din vânt, Cu trupul din pământ Cu sufletul din duhul sfânt... ... En Russie, où les paysans sont grossiers, emportés, constamment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vine șoseaua și automobilul. Viața satului se apropie tot mai mult de viața orașului. Mobilă, băi, radio și cinematograf. Electricitatea va face să nu mai fie deosebire de trai între orășan și sătean. Țăranii trăiau viața întunecoasă și chinuită a strămoșilor, ca acum sute și sute de ani. Prin electrificare țărănimea intră în lumea nouă civilizată. La cabina luntrilor de la Barvih, o femeie care e de serviciu ne spune că duce o viață bună. Ea are un salariu de 800 ruble
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]