8,805 matches
-
devenise, între timp, destul de zgomotos, astfel încât nu mai putea să fie acoperit de organistul satului. Apoi a intervenit o tăcere atât de profundă de parcă toată lumea ar fi fost scoasă din priză. Iar tăcerea a fost urmată de un sunet metalic, straniu și tremurător. Uitându-se peste umăr, Alice a văzut un bărbat cu părul lung, împletit într-un soi de cozi, cu o haină care-i ajungea până la brâu și era compusă din petice și cu un rânjet de nebun. Tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
facă popas la o cafenea, de unde să-și ia la pachet un sendviș cu șuncă. Hugo murea de foame, dar în ultima vreme cam asta era starea lui permanentă. Tot felul de pofte gastronomice ciudate îl asaltau în cele mai stranii momente. El presupunea că era din cauza nervilor generați de iminenta apropiere a nașterii copilului. În săptămânile din urmă, el, și mai puțin Amanda, fusese cel care se trezise în mijlocul nopții ca să mănânce sendvișuri cu unt de arahide și banane, date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Harrods. Suna costisitor. Nu vă faceți griji, a spus Gary ridicând privirea. Am eu soluția, boierule. Hugo era surprins că Gary ascultase. Atunci când primea instrucțiuni, părea să nu asculte niciodată. — Ce ziceți dacă, s-a oferit Gary cu vocea lui straniu chițăită, vopsesc ferestrele copilului în negru? Un strat de vopsea neagră pe dinafară și te asigur, boierule, că n-o să mai vezi absolut nimic. Nu mai ai nevoie de nici o prostie din aia de camuflaj. Hugo l-a privit uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Să dea naiba, dar să știi că te invidiez, i-a spus ea Amandei. Fergus n-ar face ceva pentru Django nici picat cu ceară. —Django? a repetat Hugo. —Ce nume minunat; ești foarte isteață, a exclamat Amanda. Oricât de straniu ar suna, ăsta a fost unul dintre numele pe care le-am avut în vedere pentru Theo. Hugo s-a holbat la ea. Nu-și dăduse seama că situația fusese atât de aproape de dezastru. Laura a expirat o coloană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
noapte. Capitolul 11tc "Capitolul 11" —Crăciun fericit tuturor! Jake a așezat pe masă un castron mare de plastic cu varză de Bruxelles aburindă. Cele trei persoane așezate la masă au schimbat între ele priviri chinuite. În aer plutea o atmosferă stranie, dar care nu era generată, așa cum se temuse Alice, de cadouri. Acestea nu fuseseră încă despachetate. Subiectul dezbătut acum era că la sosirea părinților lui Alice la hotelul din Bath, aceștia descoperiseră că rezervarea pentru camera pe care o doriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta Hugo trebuia să-i convingă pe cumpărători să bată palma. S-a îndreptat înspre zid cu ciocanul în mână. Dar, dintr-odată, s-a oprit din mers. Nu era vorba de o nouă Alice dezaprobatoare. Motivul era un sunet straniu, destul de gros, care semăna cu un mârâit. Dar așa ceva era imposibil. În casă nu era nimeni. Abia atunci Hugo a văzut câinele care pândea în întunericul din colțul cu șemineul. Blana de un alb-cenușiu se pierdea în culoarea deschisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Când a adus farfuriile în sufragerie, Hugo strălucea. —Ce rapid ai fost, a remarcat Alice impresionată, luând farfuria care-i fusese întinsă. — Am pregătit ceva la repezeală, a rânjit Hugo cu modestie. Gustând din paste, Alice a detectat un iz straniu, dur, aspru și dulceag. Totuși, era mult prea politicoasă ca să facă vreun comentariu. Amândoi își urcaseră picioarele, relaxați, pe măsuța din sufragerie. Hugo a realizat că era ocazia ideală s-o întrebe pe Alice cum mai mergeau lucrurile cu Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Asta plănuia Alice să-i spună. Dacă Hugo avea să mai apară vreodată. Auzind, dintr-odată, niște pași grăbiți, Alice s-a aplecat peste copii într-un gest protector. A privit alarmată cum, dinspre apus, o siluetă înaltă, cu mișcări stranii, se ițea împleticindu-se către ea. —Alice! —Hugo. Unde dracu’...? Supărată, Alice s-a scuturat de brațele care încercau s-o cuprindă. Recunoscându-și tatăl, Theo a început să plângă cerând atenție. Hugo a căzut imediat în genunchi, lângă cărucior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jake s-a agitat într-o negare disperată. Nu. Pe cuvântul meu. N-am... niciodată n-am crezut că așa ceva se va întâmpla. Am fost hotărât să nu mă-ndrăgostesc de Tarquin. Mama și-a dat seama că era ceva straniu în toată povestea asta. De ce n-am ascultat-o? s-a lamentat Alice. A avut dreptate în tot timpul ăsta. — Îmi pare rău, Al, a șoptit Jake covârșit. Vreau să spun Alice. Tot ce pot să spun e că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
peste mașină (azi). Privi rândurile, apoi introduse hârtia în sertar și îl încuie cu cheia. Aprinse țigara, pufăi câteva secunde, după care se scărpină după ureche. Își aminti cuvintele Luciei: „... strada din spatele curții noastre...” Mormăi: - Ia uite, domnule, ce coincidență stranie... Se ridică de la birou și merse să verifice pe ce stradă și la ce oră căzuse un stâlp de telegraf peste un Land Rover în care se aflau doi indivizi luați la mișto de un ghinion teribil. În urma sa, ploaia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
multe ori ca pe un cuțit care i se înfige în coaste, dar nu este o senzație dureroasă sau înspăimântătoare ci una extrem de plăcută, iată masochismul de tip literar - să se așeze la birou și să gândească. Va inventa personaje stranii sau obișnuite, va creiona scenarii mai mult sau mai puțin absurde, va întocmi fișe ale fiecărui personaj pentru a nu uita detaliile importante, va concepe acea coloană vertebrală a romanului în care va împlânta apoi, cu frenezie, nenumărate paragrafe. Ele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Au mai fost case care au sărit în aer, nu trebuie să fie neapărat inițiativa unui laptop. Și stâlpi prăbușiți peste mașini au mai fost, am văzut de atâtea ori, la știri, astfel de situații paradoxale. Tragice, dar paradoxale. Coincidență. Stranie, e drept, dar coincidență. Sunt un scriitor, am imaginație, afară era și este furtună, vântul bătea foarte tare, creierul a început să proceseze și gata ideea. Un stâlp căzut peste Land Rover. De unde știu eu că în acel Land Rover
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
În palida lumină ce picura din stele, Iorgu o văzu cât era de frumoasă și bine clădită, cu ochii mari și frumoși, buzele pline frumos arcuite, părul de un negru strălucitor, lung și lucios. Era de o frumusețe sălbatică și stranie, un chip care te uimea de la început, și pe care odată ce l-ai văzut, nu-l mai puteai uita. Ochii ei, mai cu seamă, aveau o căutătură dornică de cunoaștere dar și aprigă...așa, cum el n-a mai întâlnit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Si, agățat cu mâinile de cearșaf, se prăbuși ca într-un vis plutind... Când ridică privirea, o zări pe Vasilica în mulțimea care se pierduse în soare... Tocmai se trezi dintr-o toropeală lungă și grea, de friguri și vise stranii... Se cercetă. Acum i se păru că era "altul”. Tulburat de febră și delir, în mintea lui rătăcită nu mai rămăsese decât ceva confuz, care nu-i îngăduia să cuprindă ce s-a întâmplat cu el. Încet, încet se limpezi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și ne urmăreau cu uitătură lungă. Subțiri ca niște nuiele, cu fețele palide, lipsite de obișnuitul bronz al verii, tinere și, unele dintre noi, de o frumusețe remarcabilă, nu arătam deloc a delincvente. Apariția noastră Între cei doi gardieni era stranie chiar și pentru cineva lipsit cu totul de spirit de observație [...]. Priveam cu nesaț colinele somptuos Împodobite de aurul toamnei ce Însoțeau lunga depresiune a Mislei. Șoseaua șerpuitoare Îmi apărea ca o netă și brutală linie de demarcație Între două
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
marginea străzii, cred că cerșea. Îți amintești cum arăta ? — Avea o claie de păr Încâlcit În cap. Și mirosea foarte urât când am trecut pe lângă el. A urină. Când m-a lovit a scos un fel de grohăit... — Ce poveste stranie, comentă Grasu’. Cât timp va trebui să stau În spital ? i-am Întrebat eu. Grasu’ a dat din umeri. Deocamdată ți-au pus o sondă urinară ca să-ți monitori- zeze rinichii. Am pipăit sonda - abia atunci mi-am dat seama
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am fumat pentru prima oară „iarbă“, pe care roberto o primise nu se știe cum de la un marine american. Era singurul lucru care reușea să-l calmeze În acea vreme În care lumea devenise deodată un Adina Dabija 160 loc straniu și greu de Înțeles. Era vremea când America hotărâse să facă o concesie musulmanilor, ca să-și spele păcatele războiului din Golf sau poate doar să mai dea puțin peste nas rușilor, eternii aliați ai sârbilor, și găsise ca prin minune
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o salopetă murdară și cu cizme de cauciuc și Întreba respectuos unde e meșterul, iar eu Îi spuneam că nu e acasă. oare cum acceptase Janet, băiat de la țară, crescut prin văi și coline, acest surogat de viață ? Cât de straniu și de umi- litor trebuie să fi fost pentru el să se adapteze la limbajul de lemn al noii lumi socialiste ? Dar eu Însămi ? Îmi pierdusem paradisul copilăriei la țară la o vârstă atât de fragedă, În schim- bul copilăriei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
marginea străzii, cred că cerșea. Îți amintești cum arăta ? — Avea o claie de păr încâlcit în cap. Și mirosea foarte urât când am trecut pe lângă el. A urină. Când m-a lovit a scos un fel de grohăit... — Ce poveste stranie, comentă Grasu’. Cât timp va trebui să stau în spital ? i-am întrebat eu. Grasu’ a dat din umeri. Deocamdată ți-au pus o sondă urinară ca să-ți monitorizeze rinichii. Am pipăit sonda - abia atunci mi-am dat seama de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În acea seară am fumat pentru prima oară „iarbă“, pe care roberto o primise nu se știe cum de la un marine american. Era singurul lucru care reușea să-l calmeze în acea vreme în care lumea devenise deodată un loc straniu și greu de înțeles. Era vremea când America hotărâse să facă o concesie musulmanilor, ca să-și spele păcatele războiului din Golf sau poate doar să mai dea puțin peste nas rușilor, eternii aliați ai sârbilor, și găsise ca prin minune
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o salopetă murdară și cu cizme de cauciuc și întreba respectuos unde e meșterul, iar eu îi spuneam că nu e acasă. oare cum acceptase Janet, băiat de la țară, crescut prin văi și coline, acest surogat de viață ? Cât de straniu și de umilitor trebuie să fi fost pentru el să se adapteze la limbajul de lemn al noii lumi socialiste ? Dar eu însămi ? îmi pierdusem paradisul copilăriei la țară la o vârstă atât de fragedă, în schimbul copilăriei într-un oraș
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aflat în stare de comă, fie în alte împrejurări. Pe de altă parte, experiențele trăite de Iustin Dobrescu din momentul accidentului sunt descrise de autor cu multă măiestrie și sprijinite pe oarecare suport informativ. Tânărul este plasat într-un cadru straniu, într-un timp revolut și un spațiu care nu au nimic de a face cu situația lui actuală. Cu destulă abilitate și cu intuiție, autorul conduce firul acțiunii care lasă întotdeauna loc întâmplărilor inedite, neașteptate. El aduce în actualitate probleme
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
asistentă măritată, dar îndrăgostită de șeful ei, un comatos cu activitate cerebrală intensă, fac parte din ingredientele care dau aroma lecturii. În rest, retrăiri ale unor experiențe din trecut, într-un nou înveliș psihologic, cu nuanțe diverse și cu efecte stranii care potențează cauza. Mai sunt și aparte-urile, autopersiflările din veșnicele monoloage. Tainicele cărări ale iubirii Interesant de remarcat e faptul că aceste personaje practică un soi de monolog interior, ori de câte ori se confruntă cu câte o problemă și reacționează cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
alți pacienți la recomandarea mea, dar eu, fudul sau prost, nu am luat în seamă oferta ei generoasă... Oricum, nu am motive să cred că mă va refuza. Numai să fie ea sub acest nume, să nu fie o coincidență stranie...”, își spuse Eugen, vizibil tulburat. Se grăbi să-și treacă în revistă pacienții, intrând în fiecare salon într-o anumită ordine numai de el știută. S-a informat despre tot ceea ce s-a întâmplat în lipsa lui, atent, dedicat muncii sale
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
informație sau idee : viitorul lui Victor nu putea fi în niciun caz europa, el era făcut să meargă în amerICa. 16. tăcerea orașului îl izbește fizic, ca și cum ar primi un pumn în plex. strada este pustie. seninătatea cerului are ceva straniu. obiectele par încremenite ca într-un acvariu fără pești. nicio trepidație în aer, toate giruetele au încremenit, indicînd aceeași direcție - nordul. să înțeleg că ultima dată vîntul a bătut spre nord ? se întreabă X. X pășește pe asfaltul trotuarului ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]