6,018 matches
-
și aducu? Crucea sfanta 'n mâna stângă, Și de a dreapta, busuiocu. Și la brau, un spic de grău. La pieptare, trandafiru. Daru, daru cui lor dare? Cruce or da bătrâniloru, Trandafiru' fetiloru. Busuioc fecioriloru, Grau' or da câmpuriloru. După fiecare strofă se cântă refrenul. Voi, acum, copiilor Voi, acum, copiilor, Și voi, buni, părinților, Lăudați, și lăudați și vă bucurați Cu păstorii di'mpreună Să ne facem voie bună. Că ni s'a născut Cristos, Să ne fie de folos. După
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
cântă refrenul. Voi, acum, copiilor Voi, acum, copiilor, Și voi, buni, părinților, Lăudați, și lăudați și vă bucurați Cu păstorii di'mpreună Să ne facem voie bună. Că ni s'a născut Cristos, Să ne fie de folos. După fiecare strofă se cântă refrenul. Ziurel de ziuă La poartă la Țaringrad, Ziurel de ziuă Șade un Fecior de Împărat, Ziurel de ziuă Cu parutzul retezat, Ziurel de ziuă În carjiuță rezemat, Ziurel de ziuă Unde S-a născut Hristos, Ziurel de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
aduc? Crucea sfântă-n mâna stângă. Și de-a dreapta busuioc Și la brâu un spic de grâu. La pieptare, trandafir, Dar, dar cui l-o dar? Cruce-or da bătrânilor, Tranfafirul fetelor. Busuioc feciorilor, Grâu or da câmpurilor. *după fiecare strofă se cântă refrenul. Ziurel de ziuă La poartă la Țaringrad Ziurel de ziuă , Șade-un fecior de-mpărat Cu păruțu’ retezat În cârjuță rezemat Unde s-a născut Hristos Mesia, chip luminos Sus în deal la Galileu La casa lui
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pentru artă, în care enunțul, negîndu-și propria situație de enunțare, vrea să arate că nu are nevoie de oameni: Totul trece. Singură Arta robustă Aparține eternității; Bustul Supraviețuiește cetății. [...] Théophile Gautier, "L'Art", apărută în L'Artiste, 1857 În această strofă, enunțarea pare să renunțe la procesul de comunicare între un "eu" și un "tu" prezenți în situația de enunțare. La fel se întîmplă în publicitatea pentru whisky Jack Daniel's (vezi cap. 2): acel "noi" al enunțiatorului care pare să
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
intervine inteligența ordonatoare, esența și farmecul poesiei scrise rămâne dincolo de orice analiză critică și nu se poate gusta decât printr-o intuiție înrudită cu cea care a creat-o. Farmecul neanalizabil al unei poezii rezultă din elementul emoțional impregnat în strofele ei în momentul inspirației, care e de altă natură decât inteligența logică. Aparatul critic nu prinde această esență poetică, pe care ne-o putem însă lămuri mai bine cu ajutorul misticii. Întâia oară, Bremond a formulat această metodă într-un faimos
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
proză, Talassa, e tot ce s-a scris în limba românească mai scabros ca erotism bolnăvicios. Lugubrele poeme ale lui Haralamb Lecca, cu oarecare trecere pe vremuri, nu neglijează, între altele, „prostituția de la Suburra”, după modelul parizian. Iar din armonioasele strofe ale lui Ion Minulescu, care se lăuda la începuturile sale literare cu un teism foarte superficial, nu lipsesc, firește, Citera, Lesbosul și Corintul, nume de sonorități languroase, luate din retorica poesiei franceze. Dar reprezentantul cel mai tipic al neoclasicismului, fără
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
invidiază pe Cleobul, care a avut amantă pe Mnesilla. Într un avânt neopăgân, poetul se visează în brațele Thargeliei „curtezana din Milet”. Prin urmare, o Grecie de lupanar elegant, cum e văzută de la Paris. Tipicul acestei retorici poetice culminează în strofa: « Și să cresc în capitala Isauriei latine, Unde-n loc de sanctuarul Arthemisei Munychie Să-mi aprindă admirarea de splendorile creștine Sfinții din Mitropolie! Imaginați-vă ce ofensă pentru superbul poet neopăgân să n-aibă el la București altarul Dianei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
într-un vers faimos, n-o face din motive ascetice, fiindcă Horațiu e un epicurian, care se simte prea bine în desfătările acestei vieți, ci din repulsie față de trivialitatea „vulgului profan”. Și când el găsește accente de pătrunzătoare melancolie în strofele către Postumus, e determinat nu de sentimentul moral, ci de regretul că desfătările acestei lumi nu țin decât atât cât scurta noastră viață omenească. Un exces de sensibilitate nativă pune distanță între geniu și lume, din pricina vulgarității ei sau a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cuprinzător simbol al neutralității androgine, contemplată ca o prefigurație a vieții eterne: Țin cumpăna-ntre suflet și-ntre carne... Drept chezășie limpede-a puterii Că patimile n-au să mi-o răstoarne, Port amândouă cheile plăcerii. Gândul rostit în această strofă adună principiul masculin și principiul feminin în aceeași ființă imaginară pentru a le neutraliza, pentru a le anula. De vreme ce e vorba de o putere care ține cheile sau frâul acestui echilibru spiritual, înțelegem că acest echilibru e rezultatul unui act
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aceeași ființă imaginară pentru a le neutraliza, pentru a le anula. De vreme ce e vorba de o putere care ține cheile sau frâul acestui echilibru spiritual, înțelegem că acest echilibru e rezultatul unui act eroic de renunțare. Ideea e lămurită în strofa următoare, unde renunțarea apare ca o desăvârșită impasibilitate, ca o plutire suverană peste patimile ce zac în voluptatea cărnii: Nu simt astfel nici junghiul dezbinării. Nici jugul dorului și nici fierbintea Crucificare a împreunării, Ci pururi zămislesc numai cu mintea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a redevenit fiu al contemplației cerești. El e acum o ființă mântuită de fatalitatea sensibilă și asimilată ordinii inteligibile ca îngerii. El zămislește numai cu mintea, adică a redobândit facultatea de a contempla lumea celor nevăzute. Pentru a pătrunde adâncimea strofei care urmează, e nevoie să reamintim că în viziunea mistică a contemplației ceea ce descoperă omul de un preț fără pereche e cunoașterea de sine, e vederea propriei obârșii cerești, e intuirea rădăcinii sale ontologice. Suntem făpturi concrete în timp și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e vederea propriei obârșii cerești, e intuirea rădăcinii sale ontologice. Suntem făpturi concrete în timp și în spațiu, dar ca idee trăim din veșnicie în Dumnezeu. Adevărul acesta al existenței noastre ideale metafizice, al nemuririi noastre create, dă perspectivă infinită strofei ce urmează: îngemănând potrivnice silințe, Cobor zâmbind din alba-ntâietate, Din soiul uniefâră de semințe închis în pura mea deplinătate. În idealitatea ei de ființă pur inteligibilă, creatura e desăvârșită și fericită: coboară zâmbind din alba întâietate, adică din principiul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și al feminității, fiindcă își trage obârșia Din soiul unic fără de semințe. Înaltul simbol al androginului, care nu e o idee obișnuită, ar părea, poate, prea ezoteric, prea enigmatic, dacă poetul nu i-ar înlesni înțelegerea prin lămurirea din ultima strofă: Prefigurez un gând zeiesc al lumii Ce-și dibuie pe forme bucuria Și răsădește-n moliciunea humii Tăria tainei mele, fecioria. Cuvântul fecioria aruncă în urma lui, peste toată poesia, lumina fragedă a neprihanei veșnice și învăluie acest simbol în nu știu ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rândunele. Și-un porumb frumos, leit Dinspre apus a venit, Floare dalbă a adus, Și la căpătâi s-a pus. El vă zice să trăiță Întru mulți ani fericiți Și ca pomii să-nfloreți Și ca ei să-mbătrâniți. *La fiecare strofă, după primul și al treilea vers, urmează refernul I; după versul al doilea și al patrulea, refernul II Moș Crăciun Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeți Și aduce daruri multe La fetițe și băieți Moș Crăciun
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
seara Ajunului Vin fiii Crăciunului, Căte patru, căte șapte, Ca să cânte la ferestre: “Cruce-n casă, Cruce-n masă, Rămâi , gazdă, sănătoasă. Fii, boier, tot sănătos Și să-ți ajute Cristos, Boiereasă, bucuroasă, Să-ți ajute maica noastră.” *După fiecare strofa urmează referenul. Sus la poarta raiului Sus, la poarta raiului Poarta raiului Paște turma Tătălui Turma Tătălui. Linu-i lin și iară lin, Bate vântul frunza lin, Lin și iară lin. Dar la poartă cine sta, Oare cine sta? Sta chiar
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
și aducu? Crucea sfanta 'n mâna stângă, Și de a dreapta, busuiocu. Și la brau, un spic de grău. La pieptare, trandafiru. Daru, daru cui lor dare? Cruce or da bătrâniloru, Trandafiru' fetiloru. Busuioc fecioriloru, Grau' or da câmpuriloru. După fiecare strofă se cântă refrenul. Voi, acum, copiilor Voi, acum, copiilor, Și voi, buni, părinților, Lăudați, și lăudați și vă bucurați Cu păstorii di'mpreună Să ne facem voie bună. Că ni s'a născut Cristos, Să ne fie de folos. După
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
cântă refrenul. Voi, acum, copiilor Voi, acum, copiilor, Și voi, buni, părinților, Lăudați, și lăudați și vă bucurați Cu păstorii di'mpreună Să ne facem voie bună. Că ni s'a născut Cristos, Să ne fie de folos. După fiecare strofă se cântă refrenul. Ziurel de ziuă La poartă la Țaringrad, Ziurel de ziuă Șade un Fecior de Împărat, Ziurel de ziuă Cu parutzul retezat, Ziurel de ziuă În carjiuță rezemat, Ziurel de ziuă Unde S-a născut Hristos, Ziurel de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
aduc? Crucea sfântă-n mâna stângă. Și de-a dreapta busuioc Și la brâu un spic de grâu. La pieptare, trandafir, Dar, dar cui l-o dar? Cruce-or da bătrânilor, Tranfafirul fetelor. Busuioc feciorilor, Grâu or da câmpurilor. *după fiecare strofă se cântă refrenul. Ziurel de ziuă La poartă la Țaringrad Ziurel de ziuă , Șade-un fecior de-mpărat Cu păruțu’ retezat În cârjuță rezemat Unde s-a născut Hristos Mesia, chip luminos Sus în deal la Galileu La casa lui
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
paparudele etc.); - versul popular are o măsură standardizată (5 Ț 6 sau 7 Ț 8 silabe); - versul are, de regulă, picior metric bisilabic, cu accentul pe prima silabă (deci: ritm trohaic); - poezia populară nu este structurată (excepțiile sunt rare) pe strofe. !!!(de unde): fluiditate, cursivitate, o anumită lentoare, legănare, monotonie; - rima, de regulă, este împerecheată (efectele sunt aceleași); !!! toate acestea țin de muzicalitate Ț în general Ț și de faptul Ț în special Ț că se cântă (cele mai multe), că sunt însoțite de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
oralitățiiîl reprezintă repetiția; (!!) care dă impresia e a fi o trăsătură specifică și chiar obligatorie a doinei;comparații în care intervine un element al naturii;personificări, metafore, dar predominant este epitetul, etc. Excelente cristalizări formale: a. nu este divizată în strofe; b. de regulă, ritm trohaic; rima împerecheată (sau monorimă); c. versurile suple, fluide, scurte (de 7 -8 silabe); d. adeseori, topica inversă, subiectivă (pentru ca accentul să cadă pe un anumit cuvânt); - titlul este totdeauna sugestiv (reluat de obicei în primul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
3. vocativul; 4. interjecții; 5. îndemnuri; 6. diferite formule de adresare. - ritm amplu, plin de avânt; comparații uimitoare; - de regulă, la început se găsește o invocație retorică; după care, motivația concentrată a sentimentului de preamărire și adorație; de obicei ultima strofă conține un îndemn mobilizator. Feluri: a. eroică; e. sacră; b. religioasă; f. patriotică; c. filozofică; g. ocazională; d. personală. IMNUL - este o specie a genului liric; - fiind un cântec de slavă, este însoțit de muzică; - exprimă sentimente, diferite stări sufletești
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
dinamică (!! un sensibil fir epic); deci fabula are un caracter de scurtă, concisă narațiune epică; dar și o oarecare orientare de la epic la dramatic; - se remarcă o mare libertate în folosirea măsurii versurilor; nu se respectă un anumit tip de strofă; - partea finală constituie morala fabulei (care nu este obligatorie); - în unele fabule, morala apare chiar la început, apoi Ț demostrația; - morala este de tip conclusiv; ea cuprinde o învățătură, ca rezultat al celor relatate. (!!) morala poate lipsi, dacă s-a
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
subsumează în edificarea ei. "Pătrunzînd, după puterile noastre, în structura Divinei Comedii, ajungem, după cum ne spune Osip Mandelștam în Eseu despre Dante, 1933 (Editura Universității "Al.I. Cuza" - Iași, 2001, traducere Livia Cotorcea), la concluzia că întregul poem reprezintă o strofă unică, un singur corp care nu poate fi fracționat. Mai exact, el îmi apare nu ca o strofă, ci ca o figură cristalografică, adică o singură formațiune. Poemul este traversat de la un capăt la altul de o forță formativă continuă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în Eseu despre Dante, 1933 (Editura Universității "Al.I. Cuza" - Iași, 2001, traducere Livia Cotorcea), la concluzia că întregul poem reprezintă o strofă unică, un singur corp care nu poate fi fracționat. Mai exact, el îmi apare nu ca o strofă, ci ca o figură cristalografică, adică o singură formațiune. Poemul este traversat de la un capăt la altul de o forță formativă continuă. El este un corp pur stereometric, e dezvoltarea unei teme cristalografice. Este imposibil să cuprinzi cu ochii sau
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în actualitate. El este și un deschizător spre zorile poeziei moderne, fie și unul mai puțin conștient de gestul său. În această notă se încheie paginile dedicate bardului: "Clarul, lustruitul, retoricul Alecsandri este uneori ambiguu și profund, cum este în strofa desperecheată de mai jos. "Înger căzut! înfipt-ai piciorul tău în tină,/ Mișcînd din vreme-n vreme aripele-n lumină./ Putea-vei scăpa oare din glodul ce te-a prins?/ Vai! chiar pe-a ta aripă noroiul s-a întins!". O
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]