KorAP: Find »[drukola/base=subsistem & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...217 218 219 ...223 >

5,563 matches

Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563

este compusă societatea, sociologul va contribui implicit la dezvoltarea de ansamblu a colectivității. Această presupoziție oferă justificarea morală a angajării exclusive a specialistului în sprijinirea subsistemelor. A devenit însă tot mai clar că această presupoziție nu este integral justificată. Interesele subsistemelor nu sunt neapărat convergente cu interesele sistemului global din care fac parte. Nu este întâmplător faptul că în dezbaterile de specialitate au început să se formuleze o serie de norme deontologice care caută să stabilească limitele unui atare angajament al

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
psihanalistul intră în relație. În modelul coparticipării, sociologul se definește pe el însuși, în primul rând, ca membru activ și responsabil al colectivității, cu o angajare prioritară la nivelul intereselor generale ale acesteia, și nu ca un angajat al vreunui subsistem al ei. Sociologul își asumă funcția de a contribui la perfecționarea întregii vieți colective, atât în mod global, cât și în ceea ce privește fiecare dintre subsistemele sale în parte. El nu mai este un simplu ofertant exterior ale cărui servicii pot fi

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
o angajare prioritară la nivelul intereselor generale ale acesteia, și nu ca un angajat al vreunui subsistem al ei. Sociologul își asumă funcția de a contribui la perfecționarea întregii vieți colective, atât în mod global, cât și în ceea ce privește fiecare dintre subsistemele sale în parte. El nu mai este un simplu ofertant exterior ale cărui servicii pot fi sau nu cumpărate, ci un coparticipant, un catalizator al dezvoltării sociale. Relația dintre sociolog și sistemul social particular, pe care acesta îl sprijină, este

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
este aici de alt tip decât relația presupusă de modelul client/consultant. Sistemul social care recurge la sprijinul sociologului nu mai reprezintă un sistem în sine, cu finalități absolute, pe care sociologul trebuie să și le asimileze necondiționat, ci un subsistem alsocietății care îl cuprinde și pe sociolog. Rolul acestuia este de a sprijini, în ultimă instanță, colectivitatea, de a ajuta subsistemele să-și perfecționeze activitatea, integrându-se mai eficace în ansamblul social din care fac parte. Sociologul își asumă în

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
reprezintă un sistem în sine, cu finalități absolute, pe care sociologul trebuie să și le asimileze necondiționat, ci un subsistem alsocietății care îl cuprinde și pe sociolog. Rolul acestuia este de a sprijini, în ultimă instanță, colectivitatea, de a ajuta subsistemele să-și perfecționeze activitatea, integrându-se mai eficace în ansamblul social din care fac parte. Sociologul își asumă în acest model un rol activ. El militează, caută să convingă. Nu este doar un purtător de cunoștințe și tehnici specializate care

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
un coparticipant. Cele două modele ale relației sociologului cu societatea nu sunt exclusive, ci complementare. Ele pot fi considerate paradigme generale, limită, ale relației sociolog-societate, între ele existând o mulțime de grade intermediare. În fapt, în relația sociologului cu diferitele subsisteme ale societății apar mereu elemente ale modelului client/consultant și ale celui al coparticipării, având însă ponderi diferite, în funcție de tipul de organizare globală, de particularitățile organizării relației dintre ei. În România antebelică, sociologii și-au definit rolul ca sprijinitori activi

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
tot mai mult limitată și corectată prin intervenția unor mecanisme integrative globale, modelul client/consultant cunoaște și el o deplasare vizibilă spre modelul coparticipării. Sociologul începe să se facă tot mai mult purtătorul unor valori globale, în contrast cu valorile sectoriale ale subsistemelor, să fie tot mai prudent în ceea ce privește posibilitatea de a fi transformat în instrument manipulat și manipulator al sistemului client. O situație specială o prezintă sociologul inclus într-un sistem particular camembru al său. Este situația, de exemplu, a sociologului de

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
sociologia, ca răspuns la diversitatea internă a societății actuale, tinde să se dezvolte în două maniere distincte, dar complementare: ca o sociologie angajată (partizană) și ca o sociologie echidistantă. Sociologia angajată. Fiecare parte componentă a societății, clasă, grup social sau subsistem, tinde să devină conștientă de poziția sa în cadrul organizării sociale, să-și identifice și să-și promoveze propriile interese. Marx a adus argumente substanțiale în favoarea ideii că într-o societate neomogenă științele sociale nu pot face abstracție de pluralitatea intereselor

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
organizării sociale, exigențele și interesele sale proprii în raport cu celelalte clase și grupuri, cu colectivitatea în ansamblul său: să devină deci o sociologie partizană. Angajarea are loc nu numai în perspectiva claselor și grupurilor sociale, dar și în aceea a diferitelor subsisteme ale societății. Sociologia industrială este interesată în explorarea condițiilor optime de desfășurare a activităților productive. Este firesc ca, din acest motiv, exigențele altor subsisteme, ca, de exemplu, cele ale familiei, să fie considerate doar marginal. Sociologia familiei se vaangaja, dimpotrivă

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
are loc nu numai în perspectiva claselor și grupurilor sociale, dar și în aceea a diferitelor subsisteme ale societății. Sociologia industrială este interesată în explorarea condițiilor optime de desfășurare a activităților productive. Este firesc ca, din acest motiv, exigențele altor subsisteme, ca, de exemplu, cele ale familiei, să fie considerate doar marginal. Sociologia familiei se vaangaja, dimpotrivă, în perspectiva distinctă a acesteia, ca important subsistem al societății, evidențiind exigențele specifice ei. Un sociolog care studiază sistemul cercetării științifice poate să se

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
explorarea condițiilor optime de desfășurare a activităților productive. Este firesc ca, din acest motiv, exigențele altor subsisteme, ca, de exemplu, cele ale familiei, să fie considerate doar marginal. Sociologia familiei se vaangaja, dimpotrivă, în perspectiva distinctă a acesteia, ca important subsistem al societății, evidențiind exigențele specifice ei. Un sociolog care studiază sistemul cercetării științifice poate să se concentreze asupra identificării cerințelor și condițiilor favorizante ale acestei activități, fără a lua neapărat în considerare cerințele altor sisteme învecinate care pot interfera cu

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
devenind mai conștientă de propriile sale interese. Ea nu exclude, de asemenea, nici cercetarea științifică comună și nici găsirea unor soluții mutual acceptabile. Poate însă sociologia să fie simultan angajată și obiectivă, să sprijine interesele particulare ale unui grup sau subsistem, satisfăcând totodată standardele de obiectivitate ale științei? În această privință găsim, destul de răspândite, două atitudini extreme: pe de o parte, considerarea obiectivității sociologiei ca un dat neproblematic, asigurat automat de procedurile sale științifice, iar pe de altă parte, excluderea completă

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
a democrației și a forțelor sociale „sănătoase” (Becker și Horowitz, 1978). Sociologia angajată poate fi obiectivă în două situații distincte, dar interdependente într-o mare măsură. În primul rând, în situația indicată de Lenin, a unei clase, grup social sau subsistem ale cărui interese sunt convergente până la urmă cu cele ale întregii colectivități. Este cazul clasei muncitoare. Ideologia științifică este aici complementară cu o știință angajată strict obiectivă. Acest caz este discutat pe larg în literatura marxistă, motiv pentru care nu

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
de soluționare a diversității intereselor, fiecare grup social trebuie să devină conștient atât de propriile interese, cât și de poziția și interesele celorlalte grupuri sociale. În aceste condiții, devine posibil ca sociologia să se angajeze în perspectiva unui grup sau subsistem, putând, în același timp, să fie obiectivă. Condiția este însă asumarea deschisă a unei angajări. În această ipostază, sociologia devine un avocat al unui grup, al unei clase sociale sau subsistem. Ea va încerca să clarifice, cu obiectivitate, poziția respectivului

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
sociologia să se angajeze în perspectiva unui grup sau subsistem, putând, în același timp, să fie obiectivă. Condiția este însă asumarea deschisă a unei angajări. În această ipostază, sociologia devine un avocat al unui grup, al unei clase sociale sau subsistem. Ea va încerca să clarifice, cu obiectivitate, poziția respectivului grup social sau subsistem în ansamblul organizării sociale, exigențele sale, consecințele pentru el a diferitelor soluții aflate în discuție. O asemenea investigare reprezintă prima fază a procesului democratic. Analiza sociologică se

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
timp, să fie obiectivă. Condiția este însă asumarea deschisă a unei angajări. În această ipostază, sociologia devine un avocat al unui grup, al unei clase sociale sau subsistem. Ea va încerca să clarifice, cu obiectivitate, poziția respectivului grup social sau subsistem în ansamblul organizării sociale, exigențele sale, consecințele pentru el a diferitelor soluții aflate în discuție. O asemenea investigare reprezintă prima fază a procesului democratic. Analiza sociologică se poate opri aici, lăsând cea de a doua fază - cea a adoptării unor

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
care compun colectivitatea intră într-un conflict acut, când dialogul și negocierea sunt înlocuite prin mijloace manipulativ-opresive. Cele două tipuri de angajare a sociologiei, științific-obiectivă și justificativ-manipulatoare, trebuie privite ca stări-limită. Sociologia angajată este deosebit de vulnerabilă la ideologia grupului, a subsistemului social ale cărui perspective încearcă să le clarifice. Ea cuprinde adesea presupoziții ideologice particulare de care cu greu se poate debarasa. Abordarea obiectivă se conturează însă tot mai mult ca un deziderat atât științific, cât și social. Obiectivitatea trebuie concepută

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
se poate realiza în interiorul ei, într-omanieră obiectivă, științifică, nemanipulativă. Sociologia echidistantă. Sociologia angajată, chiar atunci când este realizată la cele mai ridicate standarde de obiectivitate și științificitate, rămâne parțială. Ea dezvoltă doar o perspectivă asupra realității (a unui grup social sau subsistem), făcând abstracție de celelalte perspective; analizează realitatea dintr-un punct de vedere, neluând în considerare, în aceeași măsură, și părerile altor agenți sociali implicați. Ne putem însă întreba dacă este posibilă o abordare care să ia în considerare simultan toate

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
însă întreba dacă este posibilă o abordare care să ia în considerare simultan toate perspectivele sociale, toate interesele implicate într-o realitate socială, fără a accentua pe unele sau pe altele? Cu alte cuvinte, o atitudine echidistantă în raport cu grupurile și subsistemele sociale implicate. Echidistanța poate fi asigurată printr-o orientare neutrală: sunt înregistrate cu obiectivitate toate perspectivele, toate interesele existente; sunt analizate semnificațiile unui proces social său al unei soluții din toate perspectivele existente. O asemenea abordare nu numai că este

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
reacție negativă. O analiză mai atentă a ei scoate în evidență faptulcăea exprimă mentalitatea modelului client/consultant. Sistemul client face comanda, iar specialistul îl ajută în realizarea obiectivelor sale. Critică aici devine relația dintre sectorial și global, dintre interesele unui subsistem și interesele colectivității în ansamblul ei. Din punctul de vedere al acestei relații, sociologul are o situație cu totul deosebită în raport cu alți specialiști. Fizicianul, angajat în rezolvarea unei probleme de fizică, poate să-și pună, desigur, și întrebări în legătură cu utilizarea

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
consecințele sociale ale soluțiilor pe care le promovează fac parte din sfera de interes a propriei sale profesiuni. Conștiința sa sociologică cuprinde preocupări legate numai de rezolvarea unei probleme concrete, dar și de efectul acestei rezolvări asupra celorlalte grupuri, clase, subsisteme ale colectivității, precum și asupra colectivității în ansamblul ei. Considerentele morale și politice se contopesc, în cazul său, cu considerente sociologice pur profesionale. Dacă ne întoarcem la problemele enumerate mai înainte, putem formula acum mai precis ce ni se părea a

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
contopesc, în cazul său, cu considerente sociologice pur profesionale. Dacă ne întoarcem la problemele enumerate mai înainte, putem formula acum mai precis ce ni se părea a fi „suspect” la ele: angajarea limitată, exclusiv sectorială (la nivelul unui grup sau subsistem), ignorarea punctului de vedere global, transsectorial al colectivității ca atare. O asemenea opțiune limitată face din sociologul practician, după cum remarcau Merton și Lerner, un birocrat, un tehnocrat limitat. Critica unei asemenea angajări limitate nu se face deci din afara profesiei, de pe

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
defect profesional, nu numai moral. Putem formula în acest punct al analizei noastre o orientare care pare să fie structural specifică profesiei de sociolog: nu este acceptabil ca sociologul să se angajeze în mod limitat și exclusivist în activitatea unui subsistem, sectorial deci; profesia sa îi cere de la început o angajare mai profundă, transsectorială. Rolul său nu este să maximizeze succesul unui sistem pe seama altor subsisteme sau chiar pe cea a sistemului social global, ci să maximizeze contribuția subsistemului la funcționarea

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
este acceptabil ca sociologul să se angajeze în mod limitat și exclusivist în activitatea unui subsistem, sectorial deci; profesia sa îi cere de la început o angajare mai profundă, transsectorială. Rolul său nu este să maximizeze succesul unui sistem pe seama altor subsisteme sau chiar pe cea a sistemului social global, ci să maximizeze contribuția subsistemului la funcționarea și dezvoltarea colectivității din care acesta face parte. Însăși natura profesiei sale include o opțiune prioritară: aceea în favoarea colectivității globale, ajutând subsistemul care l-a

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
activitatea unui subsistem, sectorial deci; profesia sa îi cere de la început o angajare mai profundă, transsectorială. Rolul său nu este să maximizeze succesul unui sistem pe seama altor subsisteme sau chiar pe cea a sistemului social global, ci să maximizeze contribuția subsistemului la funcționarea și dezvoltarea colectivității din care acesta face parte. Însăși natura profesiei sale include o opțiune prioritară: aceea în favoarea colectivității globale, ajutând subsistemul care l-a angajat sau din care face parte să se orienteze mai eficient spre acesta

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]