6,105 matches
-
singură dată. E un fel de a-ți lua rămas bun. Pe neașteptate, pe obrajii lui Burgess Încep să curgă lacrimi. — Iertați-mă, nu știu ce e cu mine, se scuză el răgușit. Scoate o batistă, se șterge la ochi și Își suflă nasul. Minnie se apropie de el, Îi Înconjoară umerii cu brațul și Îl strânge. Acum, că a abandonat visele romantice, Îi este deodată mai ușor să facă gestul. — N-ai de ce să-ți ceri iertare, Burgess, Îi spune ea. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
balet pe o lacrimă. Și lângă ele era un colț unde licuricii stăteau împreună, îngrămădiți ca să le fie mai cald. Mi-ai distrus și bucățica de suflet care mă pâlpâiau în ultima mea bucățică de suflet (pâlpâială, rămasă). Respirația este suflată puțin câte puțin, și se simte un miros dulceag de mușețel. Sau de gălbenele. Și iată, Lacrima Maicii Domnului, freze, crini, garofițe, zambile, puf de păpădie, rapiță, lăcrămioare, trifoi, spic de grâu, panseluțe, salvii, petunii, trandafiri, clopoței, cacadâri. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trandafiri, clopoței, cacadâri. Toate acestea-i colorează patul de moarte, unde va dormi somnul de veci. Totul este la țol festiv. Însă curând nu mai rămâne nimic. Putregai, goliciune rușinoasă și obscenă. Numai dacă zâna bună se îndură și-i suflă un sicriu de sticlă și-i trimite și un prinț care să-i ia bucățica ce a oprit viața și să-i curgă iar sângele prin vene, să-i redea roșeața în obraji, și buzele să prindă iarăși roșul rubinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un fulg. În el te-am regăsit. Însă el s-a topit, pe fereastră curgând și m-am bucurat că nu ai fost tu cel care a plecat. Un al II-lea fulg a căzut pe sticlă, și atunci am suflat peste el, și-și ia zborul, să nu se topească, în caz că ai fi fost tu, în semn de respect pentru viață. Și locul i l-a luat o lacrimă, care îți aparținea, pe care am pus-o pe geam, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bune de mâncat. Merseră ei ce mai merseră, până ce iar flămânziră. Lupul găsi vânat, însă prințul ba. Cu toate că lupul își oferi prada, prințul se hotărî să mai rabde nițel, până ce va fi găsit ceva, ceva neînsuflețit. În acel moment lupul suflă peste hrana sa până când aceasta se transformă într-un inel fermecat. Și inelul începu să se rostogolească până ce se izbi de un copac vrăjit, înflorit. Prințul luă și sorbi, la povața lupului, din flori și își potoli setea. Petalele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că fata lui și ea poate îl vrea alături. Și nu fu chip ca prințul să mai poposească pe acolo. Lupul, pe care prințul vru să-l lase un timp să ajute prințesa să-și pună la punct treburile regatului, suflă peste prințesă, și ea dispăru, cu împărăția sa cu tot. Ea fusese o nălucă pusă să-l încerce pe prinț. Sosiți la castelul prințesei lui, prințul începu să urce, însă îi fu foarte dificil, și din ce în ce mai dificil să-și continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din Florența, Ceaikovski. Totul în jur era atât de uman și monoton, iar trecutul îl lăsa să-i revină mereu în urechi sub formă de ecou și cu o rezonanță nesigură de apartenență la o realitate. Astfel încât. Tuși și își suflă nasul. Răcise. Umbre alergau posace sau fericite pe trotuar, ea însăși era o umbră, o pană plutind într-o adiere a unei seri de vară cu eleganța fulgilor de nea și mlădiindu-se discret în muzica tăcerii. Îi luă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tulbura ca un fir de apă de izvor, la cea mai mică atingere. Însă vedea cum apa era deja tulbure, putea numai să o tulbure și mai tare, pentru a fi foc, de neatins. Cu o zi înainte făcuse dragoste, suflară împreună, aburindu-și trupurile goale, invulnerabile, atingându-se fără inhibiții, temeri, preocupări. Se întoarse spre casă la fel de curată cum plecase, însă ploaia murdară îi udă papucii, îi ajunse la piele. Și trupul îi rămase unul când se dezbrăcă, acasă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
neînduplecat se abate pe la ale noastre case, transpirând și ducându-ne cuvintele în alte părți. Altele sunt vorbele ce am fi vrut să le spunem, însă nu se poate, căci neșoptite rămân, iar când vrem să le spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu jind, cu drag și finețe. · Coborând în Angkor, porțile mi se deschid zâmbitoare, iar eu le simt primitoare. E anul 1237, suntem încă în inocența vremii. Angkor e o bijuterie, îl țin în palmă, ca pe o mărgea îl suflu ștergându-l de tot ce-i urât. Și cum cobor, știu că aici , în acest loc, sub India, sub arabi, sub Sumer cu soarele și demonii săi, lângă Egipt soare, sub Olanda, Londra, lângă Evul Mediu, istoria se modifică; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și "Vizită" și de ce bine era pe vremea lui. Îmi amintesc de unchii și de nașii mei. Cât despre viitor, vreau nemurirea, prin ea atingând fericirea, spre ea mânându-mă foamea și după aceea voi trăi în plăceri nobile. · Zic, suflă un "nu" încet, iar eu mă las purtată de pasiunea mea și îl sărut. Și el vrea mai mult, mi-e foame de el. Îmi cere mai mult, eu atâta am vrut, și ne împletim într-un zbor plăcut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
duc la Techirghiol Ca să faci prostii pe hol. Cu-Împăratul peștilor Și Spuma adâncurilor ...Că te duc la Împăratul, Unde dregu-ți-aș și făcu-ți... Calomniatorul dădu la iveală din marsupiile trenciului un exponometru și-o muzicuță, în șira spinării căreia, suflând cu nădejde, se acompania imediat ce găsea o rimă reușită și înainte de a da peste alta și mai dihai. Automobilul aluneca, precum un bric de săpun, pe traseele aparent definitiv uitate ale gârliței Bucureștioara. La fiece meandră, Guzganul trântea cîte-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ultimele luni. 172 DANIEL BĂNULESCU început, în bătaie de joc ("Dumneata nu te-ai simțit nicicând așa de părăsit, încît te-ntrebai de ce să te mai consideri femeie?"), îl înșurubează în canapeaua de lângă șoldul dumneaei, adolescentin și cam analfabet, îi suflă fumul în ochi și suspină: - Spune-mi, suflete, te-au dat dușmanii afară? - Da, doamnă. - Și ce să-ți fac eu?... Pun pariu că nici măcar nu-ți trece prin minte din ce-ai să trăiești? - Da, doamnă... Nu, doamnă. - Perfect
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-are voie omul să se căsătorească? Nu-i dați voi permisiune omului să se căsătorească?... N-are el voie să se însoare?... E cumva un păcat?... Se opune cineva?! Gărgăriță, harță care fumase la viața lui multe, nu-i suflă, bineînțeles nici un cuvânt. Îl ascultă ochi și urechi până-n crăcanele apelului de dimineață. Află deci dintr-o suflare și se convinse și el că madam Aurora avea sânii prea mari (uite-așa, cât două ugere de bivoliță bolnavă, i se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și dădu drumul pe masă la un pachet de țigări. Doamne, "Virginia"! Marca asta de țigări nu se mai fabrica de peste două decenii! Femeia alese o țigaretă gălbuie, o bătu cu grație octogenară la ambele capete, o aprinse și îi suflă fumul pe nări: - În 1921, la Paris, am cunoscut un domn... deosebit de interesant... ce se numea Pink Floyd. Era singurul bărbat căruia i se potrivea, fără îndoială, termenul de captivant. Se înfățișa drept un gentelman înalt, bine legat, cu o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai spălat cu apă de la robinet, să-i dispară amprenta de energie străină? - Spălat. Țesălat. Dezinfectat cu sodă caustică! Împroșcat cu apa sfințită de la un pămăduf de busuioc... Dar tot nu pișcă. - L-ai încărcat cu radiațiile unor plămâni omenești, suflând asupra lui de 17 ori? - Nu cu al meu. E mai aschilamb... O știi pe Gabi. La fel de meseriașă la supt, ca și la suflat. A stat și-a suflat în fundul lui, de pendul, toată noaptea. Dacă avea porțile deschise de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot nu pișcă. - L-ai încărcat cu radiațiile unor plămâni omenești, suflând asupra lui de 17 ori? - Nu cu al meu. E mai aschilamb... O știi pe Gabi. La fel de meseriașă la supt, ca și la suflat. A stat și-a suflat în fundul lui, de pendul, toată noaptea. Dacă avea porțile deschise de la astral trebuia ca să se fi umflat până acum ca un buhai. - Pendulatorul trebuie să fi îndepărtat, de la trupul său, toate obiectele metalice. Să fie curat. Dispoziție sufletească excelentă. - Duș
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar deveni, cu totul din întîmplare, poet, gazda sa îi va procura și lui o iubită, mai mult pentru a avea ce să-i fure, atunci când va preda poezia pe care era obligat s-o scrie acum, unui alt sinistrat. Suflă în mâini să vadă dacă răsuflarea i se aburește. Deși era o noapte de aprilie năprasnică, răsuflarea nu i se aburea. Pândi ca Petruța să dispară în cămăruțele cu marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reacția femeii la ceea ce urma să-i spună. Dacă nu te superi, după week-end-ul ăsta, după ce-o să ajungem înapoi acasă, am să-i relatez lui Jenny mica noastră discuție. Ca s-o liniștesc. — Nu mă supăr. Susan și-a suflat nasul și apoi a îndesat batista la loc, în mânecă. Sunt de acord cu orice o poate ajuta să nu mai sufere atât de mult. Nici nu-mi pot închipui ce înseamnă să-ți pierzi fiica. Ochii lui Bill, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mugească în extaz când gura la Julia i s-a apropiat de prohab, iar limba a început să execute mișcări delicate, ca de aripi de fluture. Buzele i s-au oprit ușor pe capul penisului și femeia a început să sufle încet, tachinându-și prada. Apoi, când James părea că e pe punctul să explodeze, Julia l-a tras adânc în gură până când a simțit cutremurul grăitor, care indica faptul că treaba ei era aproape încheiată. După câteva secunde, Julia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sun acasă fiindcă telefoanele astea te supără, așa că acum vorbim pe la spatele tău, ca un soț cu amanta, dar fără partea cu sexul. E ironic, nu-i așa? Femeia a făcut o pauză ca să-și aprindă o țigară și să sufle fumul în lateral. Cu cât știu că te supără mai tare, cu atât mai mult mă țin pe poziție. Deborah și-a extras cu gesturi leneșe o bucățică de mâncare care-i rămăsese prinsă între cei doi dinți din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ai spus, nu? Fiona a clătinat din cap. Nu. I-am zis lui Jake c-o să mă mai gândesc peste noapte, dar, când m-am trezit azi dimineață, l-am sunat și i-am spus c-am hotărât să nu suflu nici un cuvânt cu condiția să nu mai ia niciodată droguri și să-i spună el lui taică-su, atunci când o să considere că-i momentul potrivit. Alison a țâțâit din buze și-a arborat o mină dezamăgită. — Ești sigură că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îngrijorată. I-a întins femeii o cutie cu batiste de hârtie. —De ce nu vrea? Trebuie să înțeleg că nu e la fel de încântat să aibă un copil? Alison a clătinat din cap și a luat o batistă, după care și-a suflat nasul zgomotos. — Nu, nu e vorba de asta. Și el e la fel de dornic ca și mine să avem un copil, numai că el e de părere că pruncul ar trebui să fie conceput pe cale naturală. —Am înțeles. —E o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Și probabil că m-am simțit respins. Iar Deborah a fost acolo ca să-ți spună poezioare și să-și desfacă picioarele? a pufnit Julia. Ce emoționant! Ei, acum ai un copil, nu?! James a dat din cap și și-a suflat din nou nasul. Se mai calmase puțin. —Mă gândeam... Știu că nu e deloc o situație ideală, dar, până la urmă, poate că așa e cel mai bine. La început, Juliei i s-a părut că nu l-a înțeles bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spus că poate să și-o țină. Eu mi-am închiriat un apartament cochet și nu vreau decât o mică sumă de bani - atât cât să mi-ajungă vreo doi ani, până mă pun, din nou, pe picioare. Julia a suflat o șuviță de păr care-i aterizaze în ochi. —O să-mi deschid propria agenție de PR. O să închiriez firmelor personal temporar pentru evenimente de amploare. Cunosc domeniul ăsta ca pe propriul meu buzunar, așa că mi se pare că e decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]