6,080 matches
-
cei șapte frați ai săi s-au războit între ei. Nepotul său, Mohammad III ibn Abdallah, a readus stabilitatea prin restructurarea sistemului administrativ și financiar și prin creșterea economică realizată prin acordarea de licențe comerciale unor state. În sec. XVIII-XIX, sultanii Marocului au încheiat acorduri cu puterile europene și cu SUA. După 1810, Moulay Suleiman, fiul lui Mohammed III, și-a schimbat vedereile religioase, inițial liberale, persecutând alte religii și obiceiurile locale.
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
din inițiativa judecătorului local Fahr ad-Din. Lucrările s-au concentrat în nordul și apusul Muntelui. Muntele a fost înconjurat la nord și la vest de colonade fastuoase, în care au fost incluse intrările în Madrasat Ashrafiye și Madrasat As'ardiye. Sultanii mameluci au zidit arcadele cunoscute sub numele de Balanța Zilei Judecății de apoi care înconjură platforma ridicată pe care se înalță edificiul Cupola Stâncii.Viceregele Siriei, Tankiz, a construit locul de purificare denumit "Paharul", aflat între sanctuarul Cupola Stâncii și
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
de apoi care înconjură platforma ridicată pe care se înalță edificiul Cupola Stâncii.Viceregele Siriei, Tankiz, a construit locul de purificare denumit "Paharul", aflat între sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aqsa. Tot în secolul al XIV-lea, în zilele sultanului Kaitabai, s-au construit Chioșcul de vară , care este un „minbar” pentru predici în afara moscheilor, precum și Sabilul care poartă numele lui Kaitabai. Lucrarea cea mai semnificativa executată de mameluci pe Muntele Templului a fost, la urma urmei, elevarea sectorului de la
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
de rugăciune. Aceste porți - Poarta vânzătorilor de bumbac, Poarta de Lanț, Poarta de fier și altele, sunt folosite până în zilele noastre la intrarea pe Munte, În anul 1517 Ierusalimul si Muntele Templului au intrat, fără prea mult zgomot, în stăpânirea sultanului turc Selim I și a Imperiului Otoman. care a cucerit sultanatul mameluc al Egiptului și posesiunile acestuia în Asia. Fiul lui Selim, Soliman I Magnificul, a investit mult în construcțiile din Ierusalim, culmea lor fiind reprezentată de ridicarea și repararea
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
bizantin Alexios I Comnen. Cruciada în sine, odată cu intrarea în Anatolia, s-a încheiat dezastruos; după ce au trecut de Heraclea în septembrie, bavarezii lui Welf, ca și alte contingente de cruciați, au căzut în ambuscada pusă la cale de trupele sultanului Kilij Arslan I al selgiucizilor și au fost masacrate. Welf a reușit să scape din acest masacru, însă a murit pe drumul de întoarcere, în Cipru, după care a fost înmormântat în abația Weingarten. El a fost succedat ca duce
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
administrative. Această perioadă a fost urmată de cea a destrămării imperiului (24 iulie 1908 - 30 octombrie 1918). După încoronarea lui Mahmud al II-lea, el a fost nevoit să facă față unei multitudini de probleme, cele mai multe fiind unele moștenite de la sultanii din trecut. Printre acestea era așa-numita „Problemă Orientală”, rezolvarea deselor răscoale ale ienicerilor și ale luptelor dintre ulemalele influente în imperiu. Deasemenea, sultanul a trebuit să facă față conflictelor interne cu sârbii, grecii, albanezii, egiptenii, sirienii și alții, să
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
el a fost nevoit să facă față unei multitudini de probleme, cele mai multe fiind unele moștenite de la sultanii din trecut. Printre acestea era așa-numita „Problemă Orientală”, rezolvarea deselor răscoale ale ienicerilor și ale luptelor dintre ulemalele influente în imperiu. Deasemenea, sultanul a trebuit să facă față conflictelor interne cu sârbii, grecii, albanezii, egiptenii, sirienii și alții, să înăbușe rebeliunile unor pașale, care visau să fondeze regate noi pe ruinele Imperiului Otoman. Sultanul înțelegea că, odată cu creșterea problemelor care măcinau imperiul, se
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
și ale luptelor dintre ulemalele influente în imperiu. Deasemenea, sultanul a trebuit să facă față conflictelor interne cu sârbii, grecii, albanezii, egiptenii, sirienii și alții, să înăbușe rebeliunile unor pașale, care visau să fondeze regate noi pe ruinele Imperiului Otoman. Sultanul înțelegea că, odată cu creșterea problemelor care măcinau imperiul, se apropia momentul în care monarhia avea să fie răsturnată, dar considera că acest eveniment avea să se petreacă mult după moartea sa. Problemele pe care trebuia să le înfrunte Mahmud erau
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
renunțat la un moment dat la confortul Seraiiului pentru ca să le rezolve. Astfel, el a închis „Curtea de Confiscări” și a redus foarte mult puterile pașalelor. În 1839, Mahmud a lansat Tanzimatul ( „reforma” sau „reorganizarea”) printr-un hatișerif. Printr-un firma, sultanul a interzis practica conform căreia proprietățile tuturor persoanelor condamnate la moarte sau declarate nedemne erau confiscate de coroană. Acest firman încerca să pună capăt abuzurilor și să descurajeze delațiunile făcute doar din interes. Al doilea firman a interzis privilegiul străvechi
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
firman a interzis privilegiul străvechi al guvernatorilor turci să-i condamne fără judecată la moarte pe oamenii din subordinea lor. Pașalele, agalele și alți ofițeri au fost astfel obligați să nu mai pedepsească în vreun fel pe oricare supus al sultanului, indiferent de religie, în lipsa unei sentințe pronunțate de un cadiu și semnate de un judecător. Mahmud a creat un sistem de apel împotriva pedepselor, organizat într-o structură care îl avea în frunte pe însuși sultanul. Cam în această perioadă
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
pe oricare supus al sultanului, indiferent de religie, în lipsa unei sentințe pronunțate de un cadiu și semnate de un judecător. Mahmud a creat un sistem de apel împotriva pedepselor, organizat într-o structură care îl avea în frunte pe însuși sultanul. Cam în această perioadă, Mahmud a început să participe în mod regulat la întâlnirile Divanului, implicându-se mai activ în treburile statului. Obiceiul conform căruia sultanul nu participa la adunările Divanului fusese introdus cu mult timp în urmă, în timpul lui
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
apel împotriva pedepselor, organizat într-o structură care îl avea în frunte pe însuși sultanul. Cam în această perioadă, Mahmud a început să participe în mod regulat la întâlnirile Divanului, implicându-se mai activ în treburile statului. Obiceiul conform căruia sultanul nu participa la adunările Divanului fusese introdus cu mult timp în urmă, în timpul lui Suleiman I și a fost considerată una dintre cauzele declinului Imperiului Otoman. Mahmud al II-lea a urmărit să combată abuzurile funcționarilor publici prin controlul strict
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
pe 22 februarie 1834 prin care a anulat taxele pe care le percepeau funcționarii publici la trecerea lor printr-o provincie. Prin acest edict, orice altă taxă în afara celui care se plătea semestrial a fost declarată ilegală. La încheierea actului, sultanul declara că toate obiceiurile sau actele care contraveneau firmanului sunt contrare voinței lui Alah și ordinelor imperiale. Haraciul, impozitul pe cap de locuitor, deși avea o valoare moderată și îi scutea pe plătitori de serviciul militar, devenise un mijloc tiranic
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
comisie din "kadı", guvernatorul musulman, și "ayan", șeful municipal al raialelor din fiecare provincie. Au fost efectuate numeroase îmbunătățiri financiare. O altă serie de măsuri a vizat simplificarea și întărirea aparatului guvernamental și au fost desființate o serie de sinecuri. Sultanul Mahmud al II-lea a oferit un bun exemplu personal, reorganizând casa imperială, eliminând o parte a funcțiilor decorative fără importanță administrativă, economisind sumele de bani plătite oficialilor fără funcții importante pentru stat. Una dintre cele mai importante realizări ale
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
marcat începutul procesului de modernizare a Turciei și a avut efecte imediate. Printre acestea s-au numărat adoptarea stilului vestimentar european, a arhitecturii, legislației și organizațiilor și reformei agrare de inspirație occidentală. La un moment dat în timpul domniei lui Mahmud, sultanul a intrat în conflict cu Wăli al Egiptului și Sudanului, Muhammad Ali, care era din punct de vedere legal vasal al Imperiului Otoman. Sultanul i-a cerut lui Muhammad Ali să se alăture luptei pentru înfrângerea rebeliunii grecilor, dar nu
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
și organizațiilor și reformei agrare de inspirație occidentală. La un moment dat în timpul domniei lui Mahmud, sultanul a intrat în conflict cu Wăli al Egiptului și Sudanului, Muhammad Ali, care era din punct de vedere legal vasal al Imperiului Otoman. Sultanul i-a cerut lui Muhammad Ali să se alăture luptei pentru înfrângerea rebeliunii grecilor, dar nu a plătit prețul pe care îl ceruse egipteanul pentru intervenția trupelor sale. în 1831, Muhammad Ali a declarat război suzeranului său și a reușit
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
de soldații otomani (masacrarea a aproximativ 15.000 de civili) împotriva populației civile nu a făcut decât să crească dorința de independență a bulgarilor. Prima perioadă constituțională din istoria Imperiului Otoman a fost o epocă în care conducerea autocrată a sultanului a fost înlocuită cu una a monarhiei contituționale. Această perioadă a început cu proclamarea "Legii fundamentale" (concepute de membrii mișcării cunoscute ca Junii Turci), pe 23 noiembrie 1876 și s-a încheiat pe 13 februarie 1878. Această perioadă s-a
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
contituționale. Această perioadă a început cu proclamarea "Legii fundamentale" (concepute de membrii mișcării cunoscute ca Junii Turci), pe 23 noiembrie 1876 și s-a încheiat pe 13 februarie 1878. Această perioadă s-a încheiat cu suspendarea activității parlamentului otoman de către sultanul Abdul Hamid al II-lea. Războiul ruso-turc din 1877-1878 a fost un răspuns politico-militar la creșterea naționalismului în Balcani pe de-o parte și un rezultat al încercărilor de realizare a dezideratelor Imperiului Rus de recuperare a teritoriilor pierdute în timpul
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
adevărat evidentă doar în timpul războaielor ruso-turce din secolul al XVIII-lea. Primul dintre aceste războaie din 1768 - 1774 s-a încheiat cu semnarea tratatului de la Kuciuk-Kainargi. Acest tratat a permis țarului să devină „protector” al creștinilor ortodocși aflați sub suzeranitatea sultanului și a asigurat Imperiului Rus statutul de putere navală la Marea Neagră. Un nou conflict ruso-turc a izbucnit în 1787. Împărăteasa Ecaterina a II-a semnat o alianță cu împăratul Iosif al II-lea. Cei doi au căzut de acord asupra
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Rusia, prin care urmărea să-și asigure dominația în vestul Europei. Această alianță urma să-i asigure lui Napoleon sprijinul Rusiei în războiul cu Regatul Unit. În schimb, Rusia avea permisiunea să ocupe Moldova și Muntenia. În cazul în care sultanul s-ar fi opus ocupării acestor teritorii, Franța și Rusia urmau să îi atace pe otomani, iar posesiunile turcilor din Europa urmau să fie împărțite între cei doi aliați. Acest aranjament era o amenințare nu doar la adresa Imperiului Otoman, ci
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
culturală în Europa Occidentală a asigurat de asemenea un sprijin important pentru ideea unei Grecii independente. Franța s-a declarat de partea elenilor, dar Austria, încă îngrijorată de expansiunea politică și teritorială a Rusiei, s-a plasat de partea otomanilor. Sultanul Mahmud al II-lea s-a declarat scandalizat de-a dreptul scandalizat de intervenția Marilor Puteri și a proclamat Rusia ca inamic al islamului. Ca urmare, sultanul a închis Dardanelele pentru ruși și a denunțat Convenția de la Akkerman. Imperiul Rus
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
de expansiunea politică și teritorială a Rusiei, s-a plasat de partea otomanilor. Sultanul Mahmud al II-lea s-a declarat scandalizat de-a dreptul scandalizat de intervenția Marilor Puteri și a proclamat Rusia ca inamic al islamului. Ca urmare, sultanul a închis Dardanelele pentru ruși și a denunțat Convenția de la Akkerman. Imperiul Rus a răspuns în 1828 declarând război otomanilor. Austria a încercat în zadar să formeze o alianță anti-rusă, dar toate tentativele sale au fost sortite eșecului. În timpul acestui
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
al Greciei s-a încheiat la scurtă vreme după aceasta, elenilor fiindu-le recunoscută independența prin semnarea tratatului de la Constantinopol din 1832. Chiar în perioada în care Războiul pentru Independența Greciei se apropia de sfârșit, a izbucnit un conflict între sultan și vasalul său, viceregele Egiptului, Muhammad Ali. Egiptenii își dezvoltaseră o armată modernă, care părea capabilă să pună în dificultate forțele armate otomane. Împăratul Rusiei, urmând politica subordonare a sultanului, i-a propus acestuia din urmă să semneze o alianță
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Greciei se apropia de sfârșit, a izbucnit un conflict între sultan și vasalul său, viceregele Egiptului, Muhammad Ali. Egiptenii își dezvoltaseră o armată modernă, care părea capabilă să pună în dificultate forțele armate otomane. Împăratul Rusiei, urmând politica subordonare a sultanului, i-a propus acestuia din urmă să semneze o alianță. Cei doi monarhi au negociat în 1833 Tratatul de la Hünkâr İskelesi, prin care Rusia a reușit subordonarea otomanilor intereselor țariste. Imperiul Rus și-a asumat răspunderea protejării Imperiului Otoman împotriva
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
din urmă să semneze o alianță. Cei doi monarhi au negociat în 1833 Tratatul de la Hünkâr İskelesi, prin care Rusia a reușit subordonarea otomanilor intereselor țariste. Imperiul Rus și-a asumat răspunderea protejării Imperiului Otoman împotriva atacurilor externe. În schimb, sultanul a fost de acord să închidă strâmtorile Bosfor și Dardanele pentru navele militare ori de câte ori Rusia era în stare de război. Această prevedere a tratatului a dat naștere unei noi probleme internaționale cunoscute drept „Chestiunea Strâmtorilor”. Tratatul prevedea interzicerea accesului tuturor
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]